Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

duminică, 1 noiembrie 2015

Olga Greceanu-prima femeie predicator din amvon din Romania

Nu ma pot abtine sa nu va impartasesc micile mele aventuri cuminti. Este vorba despre o romanca a carei frumusete nu poate fi descoperita fara sa nu te induiosezi si fara sa nu te gandesti ca oamenii odinioara erau croiti dupa tipare impecabile, dotati de ursitoare generoase cu talent si morala. Am descoperit-o dintr-o intamplare, intr-unul din multele mailuri cu atasamente pe care le primesc de la prieteni. Fiecare mesaj reprezinta o provocare. sau poate o piatra de incercare, un mod de a ma schimba ca om, acceptand ca nu ai cum sa le stii si sa-ntelegi pe toate. Ca ambitiile sunt menite sa ne deschida sufletul catre alte orizonturi spirituale. Ii multumesc, caci aceasta poveste m-a obligat sa citesc cam tot ce am gasit cu privire la acest subiect, iar povestea este cu adevarat impresionanta. Aceasta nu este viata Olgai Greceanu, ci ceea ce m-a impresionta pe mine citind despre ea. Va trebui sa imi asum si ignoranta, caci pana ieri habar n-aveam de existenta ei. A fost odata ca niciodata (caci asa incep ele, povestile) o femeie frumoasa si extrem de talentata in ale scrisului si-n manuirea pensulei care a luminat cu harurile ei, cum altfel?, tot generoasa perioada interbelica in expozitia de caractere umane de valoare. A fost fiica unui cuplu nobiliar polonez, familia Shesewski, nascuta pe 4 august 1890 in Manastirea Namaiesti unde parintii se refugiasera de dogoarea verii din Bucuresti. Probabil ca Dumnezeu, in marea sa stare de gratie, i-a grabit venirea pe meleaguri sfinte ca sa o aduca cat mai aproape de credinta crestina, in sanul ei. A studiat artele frumoase la Liege, in Belgia, unde l-a cunoscut pe inginerul hidrolog Nicolae Greceanu cu care s-a casatorit in 1914. A avut o viata de cuplu fericita si cuminte, in care fiecare i-a daruit libertatea sa traiasca si sa faca ceea ce ii place. Au calatorit impreuna in Franta, Egipt, Israel si America. Olga a fost o femeie frumoasa si talentata, o aristocrata fina si educata, o femeie cu viziune si o promotoare a rolului femeilor in societate, un comentator subtil al Sfintelor Scripturi fapt care i-a adus celebritatea atat in tara, cat si peste hotare. Talentul sau artistic a apropiat-o de marii artisti ai vremii precum  pictorii Nicolae Tonitza, Stefan Luchian, familia de pictori si sculptori – Frederic si Cecilia Cutescu Storck cu care a infiintat “Societatea pictoritelor si a sculptoritelor”, scriitoarea, pianista Cella Delavrancea si multi altii.  A fost o militanta convinsa pentru drepturile femeii, celebra fiind replica pe care i-ar fi dat-o pictorului Tonitza, un practicant dedicat al misoginismului si un adept infocat al prejudecatilor timpului: “ “Femeia nu a fost niciodata Dante pentru ca a preferat sa ramana Beatrice”. Si-a prezentat lucrarile de arta in cadrul vernisajelor organizate in marile orase europene si americane, fiind prezentata presedintelui american Franklin Roosevelt. A fost doamna de companie a Reginei Maria si s-a bucurat de toate privilegiile curtii regale. Si-a asumat libertatea spirituala si s-a bucurat de plenitudinea vietii, colindand lumea si explorand diversitatea fiintei umane. Statutul nobiliar a venit la pachet impreuna cu o avere considerabila constand in case, mosia de la Balteni, 
Cula Greceanu de la Maldaresti si nenumarate bunuri de valoare care datau din anii 1600, mobilierul adus de la Florenta, valori pe care comunistii aveau sa i le confiste imediat dupa preluarea regimului. Sotii Greceanu au locuit in cula de la Maldaresti, pe domeniul intins pe o suprafata de 21.500 mp, care se deschidea catre padurile din jur si catre splendida vale ce marginea mosia. Cula Greceanu este una dintre cele mai vechi cule din tara, redata in proprietate mostenitorilor de drept si folosita in cateva productii cinematografice romanesti. Culele au fost ridicate de catre boierii olteni ca fortificatii de aparare impotriva turcilor, dar istoria culei Greceanu icepe undeva in sec 15, cand Nan Paharnicul a ridicat zidurile  sa se apere de cetele de haiduci. Nepotul lui, Tudor Maldar, Boier care a luptat in oastea lui Mihai Viteazul, a avut inspiratia sa ridice o casa fortificata in apropierea turnului de aparare, caci deseori se intampla ca pamanturile sa fie parjolite de catre hoardele tatare. Se zice ca, intr-o astfel de batalie, Tudor ar fi scapat cu viata datorita fiicei hanului tatar care s-a indragostit de el si si-a rugat tatal sa ii crute viata. Legenda zice ca Tudor i-ar fi daruit fetei casa noua fortificata. Ultimul descendent al mosiei, Eva Maldarescu, a dat mosia drept zestre fiicei sale, Maria, la casatoria ei cu Gheorghe Greceanu, iar de atunci acestia au ramas stapanii de drept ai mosiei si culei. In 1934, Olga Greceanu, urmasa a stapinilor domeniului, a pictat fresce din istoria familiei in odaia de langa sala cu divane. 
Pierderea majora dupa venirea comunistilor la putere avea sa fie dreptul la semnatura si dreptul de a expune lucrari. Ceea ce nu distrusese razboiul, au distrus comunistii. Mare parte din lucrarile ei au fost acoperite cu var: „frescele mi-au fost acoperite cu var, dar huma se spala. Nu acum cat mai traiesc, ci dupa ce nu voi mai fi, se vor stinge toate geloziile si rautatile“ Sub bidineaua cu var au fost acoperite frescele din gara Mogosoaia, mozaicurile din pridvorul Manastirii Antim, doua fresce cu tematica istorica in Universitatea de Arhitectura, frescele exterioare ale Institutului de Istorie, frescele din Palatul Sinodal al Patriarhiei, cladirile administrative din Piata Amzei si Banu Manta din capitala si multe altele. A expus in locuinta personala, intr-un cadru extrem de restrans, in care a avut alaturi doar rudele si prietenii extrem de apropiati. Olga scrisese intr-o margine de caiet: Nefericit cu adevarat esti abia cand iti dai consimtamantul pentru asta”, iar ea nu avea de gand sa fie o infranta a sistemului opresiv. 
A restaurat zeci de biserici, fresce si icoane si a continuat sa lucreze in anonimat cu aceeasi daruire ca atunci cand era celebra. Abia trecuse de 50 de ani in momentul in care a plecat la Ierusalim si a intrat in contact cu monahii  “Rugului Aprins” si s-a exilat intr-o singuratate autoimpusa , incercand sa descifreze tainele credintei crestine conforme cu Evanghelia. Din acel moment, ea a jurat sa urmeze poruncile Bisericii si sa respecte juramintele saraciei, castitatii, statorniciei si credintei. O data cu aceasta restragere in solitudine, ea s-a rugat lui Dumnezeu in pete de culoare: a restaurat zeci de biserici, a pictat cu frenezie scene cu tematica religioasa pana in momentul mortii sale la 86 de ani, cand restaura frescele Schitului Darvari. In jurnalul ei, Olga mentiona o intamplare din vremea cand avea 12 ani. Fusese grav bolnava, iar doctorii nu ii dadeau multe sanse de supravietuire. Intr-o noapte l-a visat pe Isus care statea langa o groapa mare si adanca. Copila l-ar fi intrebat daca groapa ii era menita ei, iar Isus i-ar fi raspuns ca haul este pregatit pentru pacatele lumii, iar ea va muri de batranete intr-o zi de vineri: “Batrana sunt de mult. In fiecare vineri ma gandesc: sa fie azi sau alta data?” Olga si-a pastrat in solitudinea la care a fost condamnata dragostea fata de oameni, fata de credinta, harurile sale artistice cu care fusese inzestrata. A fost prima femeie careia i s-a permis sa predice din amvon in orice biserica din Romania si prima femeie primita si acceptata in “Rugul Aprins”, miscare ortodoxa in care erau cooptata toata elita intelectuala a tarii. Cea mai frumoasa lucrare scrisa a sa este Dictionarul Biblic Ortodox in care explica  cuvantul Domnului pe intelesul tuturor, iar mare parte dintre lucrarile sale se gasesc in colectii private. Pe o fila stinghera, Olga a scris in jurnal: “Fara entuzias, fara pasiune, fara un fel de furie fericita, nu vei reusi niciodata…Fara entuziasm, orice pas al nostru e fara folos. Tot ce faci in lume trebuie implinit cu exaltare, cu intelegere ca ce faci tu altul nu poate”.
Bibliografie:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.