Intr-o seara a anului 1346, Nefertiti statea la fereastra camerei sale si admira gradina ce se intindea ca matasea pana dincolo de zare. Adierea calma a vantului umfla faldurile panzei care se unduia
asemenea unei dansatoare si imprastia parfumul florilor. A inchis ochii si a
inspirat puternic aerul care i-a umplut plamanii de arome. Trecusera 4 ani de
cand domnea impreuna cu faraonul Amenophis al IV-lea la Akhetaten si promovau
cultul unic al discului solar, Aten. Pacea se reinstaurase in Egipt si doar
furtunile de nisip mai animau zilele si noptile cuplului regal. Atunci totul se
umplea de praf si slujnicele se puneau sa faca iar curat, in vreme ce altele pregateau baile pentru frumoasa regina. Iar cand furtunile stateau potolite in matca, zilele si noptile erau parjolite de caldura. In fiecare primavara
Nilul inunda pamanturile de pe cele doua maluri ale sale, iar egiptenii transformasera
campia in lanuri intinse cu grane si gradini pline cu flori si legume. Nicicand
nu vazuse Egiptul atata belsug, dar ce folos sa fii bogat daca nu vad si altii averea ta? Si pentru ce sa ai o femeie frumoasa daca nu este admirata si
de alti barbati adevarati? Amenophis si-a trimis solii si a invitat la petrecere toti
regii regatelor din jur. Sosise timpul ca lumea sa stie ca Egiptul isi ocupase locul meritat sub semnul zeului soare. Nefertiti stia ca frumusetea ei avea sa farmece privirile
strainilor, dar asta nu era de ajuns. Vroia ceva mai mult, sa fie aidoma
vantului care se juca nebunatic cu mirosul florilor raspandind vraja in tacerea
noptii. A ramas cazuta in ganduri o vreme si s-a strecurat tarziu intre panzele asternutului perpelindu-se pana
spre dimineata caci, desi ii incoltise gandul, ideea in sine era mai degraba o
stare, o neliniste care ii dadea fiori de placere si nu prea stia de unde sa o
apuce. De dimineata, cand norii inca se stergeau la ochi, slujnica a intrat in camera purtand in brate un vas enorm plin cu
flori proaspat culese si viu colorate. Regina a zambit privind petele de culoare si a inteles ca avea nevoie
de un parfum nou, ametitor, care sa dureze in amintire mult timp dupa ce pasii
ei s-ar fi estompat in trecut. Si-a chemat preotii cerand sa-i prepare pe data parfumuri care sa-i ameteasca de
placere pe cei din jur si care sa reziste din zori si pana cand noaptea pune
stapanire pe desert.
Dar orele de la
inceput s-au transformat in zile de amaraciune, caci toate esentele, unele mai naucitoare
decat altele, se estompau imediat, ca o parere, si se transformau in fum. In seara
de dinaintea petrecerii, slujnica batrana, i-a pregatit baia incercand sa isi
multumeasca stapana inca suparata. A aranjat frumos straiele albe din in topit,
a umplut baia cu lapte proaspat de magarita si a aruncat un cos cu petale
proaspete de magnolie, culese putin mai devreme din gradinile palatului, ca sa infloreasca
zambetul pe fata reginei. Doar ce se sparsesera bobocii in floare si umplusera
gradinile de culoare in tonuri de roz aprins. Nefertiti a intrat in odaie, si-a
scos peruca si bijuteriile si a lasat sa i se prelinga de pe trup straiele
delicate. Nicicand nu vazuse luna un corp mai frumos, o impletire de curbe, de
unduiri carnoase, de forme calme menite sa fie descoperite. Dar doar faraonul
avea placerea sa le mangaie si sa se bucure de frumusetea ei. A ridicat
piciorul si-a intrat in spuma roza pana cand doar umerii delicati ii mai purtau
cu semetie capul frumos pe care inflorise un zambet de multumire. Si s-a
gandit: ce minunatie! Si ce miros! Si ce atingere delicata! Parca laptele s-a parguit
la soare. A doua zi, cand regii au sosit, fiecare a simtit mireasma care
ramanea in urma frumoasei Nefertiti. Sa fi fost ambra? Smirna? Tamaie?
Magnolie?
In 1912, in vechea capitala care isi schimbase numele in El Amama a
fost descoperit bustul frumoasei regine, iar 13 ani mai tarziu, a fost
prezentat publicului. Cativa dintre curiosii de atunci sustin cu tarie ca
bustul imprastia mirosul discret si misterios al celei care a fost Doamna
Egiptului si una dintre cele mai frumoase femei ale lumii antice.
Astazi, parfumierii egipteni au creat marturii
olfactive carora le-au imprumutat numele ei “Nefertiti”, daruindu-le arome
florale orientale si straduindu-se ca mirosul sa persiste. Ei au capturat
frumusetea reginei legendare in minunate recipiente
de sticla egipteana. Parfumul “Nefertiti” este uleios, fara strop de alcool, si are
ca baza esente citrice combinate cu uleiuri de flori proaspete si dulci.
Bibliografie:
Women in Ancient Egypt – gay Robins, Harvard
University Press;
Nefertiti-Unlocking the Mystery Surrounding Egypt’s
Most Famous and Beautiful Queen – Joyce Tyldesley, Viking Press;
L’Egypte. Parfums D’Histoire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.