Ploaia de cuvinte: Mica Ertegun- avataruri inocente

miercuri, 12 martie 2014

Mica Ertegun- avataruri inocente

Citeam aseara intr-un articol ca prin 2012, in plina criza financiara, Romania refuza o donatie de 30 mil de euro pe care Mica Ertegun dorea sa ii directioneze catre Complexul Monumental Brancusi de la Targu Jiu. Presa romaneasca specula atunci ca de fapt nu era vorba despre o donatie, ci doar o investitie mascata. Autoritatile romane ar fi refuzat oferta tocmai pentru ca propunerea venea insotita de niste clauze favorabile donatoarei, precum detinerea drepturilor de exploatare a investitiei turistice. Protocolul impunea construirea unui "Centru de Interpretare Brancusi", pe o suprafata de teren de 1430mp, centru care avea sa stranga laolalta magazine, cafenele, birouri, sali de conferinta etc. In urma refuzului autoritatilor romane, banii au fost donati Universitatii Oxford.

Cea care s-a implicat in aceasta actiune a fost Mica Ertegun, sotia magnatului Ahmed Ertegun. Ceea ce nu foarte multi stiu este ca Mica Ertegun s-a nascut in Romania sub numele de Ioana Maria Banu. Tatal ei, George Banu, a fost de profesie medic si un apropiat al familiei regale din Romania, iar mama ei se tragea dintr-o familie de mosieri bogati din inima Baraganului, de langa Ciulnita. Dupa ce comunistii au preluat puterea in Romania, tatal ei a fost de acord sa fie inchis in schimbul libertatii familiei fiicei lui. Nevasta si restul rudelor au ramas in tara. Mica se casatorise la 16 ani cu boierul Stefan Greciani care avea 31 de ani. Cand Regele Mihai impreuna cu Regina Elisabeta au parasit Romania in 1948, Mica se afla in cel de-al doilea tren, alaturi de surorile si matusile regelui. Dupa un popas de un an si jumatate in Elvetia, Mica a ajuns la Paris si a lucrat o scurta perioada ca fotomodel pentru Casa Dior si Casa Bruyere. In 1952, cand au ajuns in Canada, sotul ei a cumparat o ferma cu gaini, asezata pe malul lacului Ontario. Si cum nu se pricepeau la muncile fermei, acestia au angajat oameni din localitatile din jur care sa se ingrijeasca de oratanii si sa stranga de trei ori pe zi sutele de oua stivuite apoi in cofraje si trimise la vanzare. Atunci incepuse nebunia rock & roll-ului, iar tineretul asculta muzica lui Elvis Presley. Micai nu-i placea genul acesta de muzica pe care o considera vulgara, dar viata avea sa o arunce chiar in valtoarea industriei muzicale. In 1960 a plecat la New York cu gand sa obtina suport politic si sa isi elibereze tatal din inchisorile comuniste din tara. Nu a reusit sa isi duca planurile pana la capat, caci George Banu avea sa moara in inchisoare in acelasi an si sa nu isi mai revada fiica niciodata. Aceasta s-a reintors in Romania sa-si viziteze mama in fiecare an, incepand din 1962, cand legile autohtone le-a permis refugiatilor sa vina acasa.

In America, tot in 1960, l-a intalnit pe Ahmet Ertegun, fiul ambasadorului Turciei la Washington, de care s-a indragostit si cu care s-a maritat un an mai tarziu.

Ahmet infiintase in 1947 Atlantic Records, casa de discuri care a lansat multe nume de referinta din lumea muzicii internationale: Otis Redding, Ben King, Solomon Burke, Aretha Franklin, Wilson Pickett, Percy Sledge, Led Zeppelin, The Rolling Stones, Eric Clapton si Phil Collins.

Dupa ce a urmat cursurile de design interior, Mica si-a deschis impreuna cu amica ei, Chessy Rainer, o companie de decoratiuni, denumita Mac II. In America, Mica s-a inconjurat de personalitati precum: designerul Bill Blass, Diana Vrieland – redactor la revista Vogue, designerul Oscar de la Renta, decoratorul Billy Baldwin s.a.

Firma de design interior a avut succes, iar America a fost mandra sa se laude cu aceasta creatoare de interioare care promova simplitatea, eleganta si naturaletea. Firma ei a decorat casele unor celebritati precum: chitaristul de la The Rolling Stones - Keith Richards, actrita Patti Hansen, cantareata si compozitoarea Carly Simon s.a.

Promova stilul simplu bazat pe cateva reguli de la care nu se abatea niciodata: camera sa fie vopsita intr-o singura culoare, de preferinta in tonuri calde, fara modele, dar pusa in valoare prin cateva obiecte de arta;

sa fie iluminata corespunzator atat pentru confortul obisnuit, cat si pentru lectura;

tesaturile sa fie realizate in maxim 3 culori care sa se asorteze intre ele;

in fiecare camera sa existe unul sau cel mult doua obiecte deosebite precum un tablou de valoare sau o oglinda venetiana;

sa dai casei ceva din personalitatea celor care o detin, facand legatura dintre camin si traditiile lor culturale. America de astazi inca mai pastreaza amintirea elegantei de interior impusa si promovata de catre compania Mac II.

Banii care initial luasera calea Romaniei au ajuns la Universitatea Oxford. Mica avea sa declare: “Pentru Ahmet, dar si pentru mine, una dintre cele mai mari placeri ale vietii a fost sa studiem istoria, muzica, limbile straine, literatura si arheologia.Nu am vizitat Oxford-ul niciodata in perioada in care Ahmet era inca in viata, insa cand am venit aici pentru prima data, mi s-a parut absolut magic. Binenteles, New York-ul are banii, dar Oxford-ul are cultura”.