Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

sâmbătă, 3 august 2013

Viorica Ursuleac - "cea mai fidela dintre fidele"






Rascolind netul cu privire la Viena, iata peste ce am dat pe site-ul Operei de Stat din capital austriaca: un nume – Viorica Ursuleac. Nascuta in 1894 in Cernauti, in Bucovina care facea parte din Imperiul Austro-Ungar, aceasta a mostenit pasiunea pentru muzica de la tatal ei, profesor de muzica la Facultatea de Teologie. Tanara avea sa urmeze studiile Academiei de Muzica si Arte Plastice din Viena, continuandu-si specializarile la Frankfurt si Berlin. Intre timp, se intorsese pentru o scurta perioada de timp in orasul natal, a intrat intr-un mariaj nepotrivit, a sustinut un concert la Bucuresti, atragand atentia Reginei Maria, care ia- facilitat trecerea la o cariera internationala. Desi debutul ei ca soprana a avut loc pe scena Operei din Zagreb in 1922, dupa 2 ani, aceasta a primit mai multe oferte din partea Volksoper din Viena si mai apoi de la Opera de stat din capitala austriaca. In 1924, aceasta a aflat ca dirijorul Clement Krauss cauta o soprana blonda pentru Opera din Frankfurt. Ursuleac a participat la o auditie, dar a fost respinsa de catre dirijor, deoarece acesta nu agrea cantaretii din Balcani. Fara sa ezite, aceasta a transmis o alta inregistrare sub un nume fictiv, iar Krauss a ales-o imediat. Cand a aflat despre acest siretlic, el a angajat-o amuzat, si i-a oferit un contract pentru 6 ani. Sursele scrise mentioneaza ca celebrul dirijor a fost fascinat de vocea ei, dar ma intreb, de frumusetea ei nu? Caci , desi era casatorit, avea sa divorteze si sa o ia de nevasta. 
Clement Hrauss era fiul nascut in afara casatoriei alunei dansatoare din trupa de balet a Operei Imperiale din Viena si a lui Chevalier Hector Baltazzi care provenea dintr-o bogata familie de bancheri fanarioti stabiliti in Viena. Rudele din partea tatalui lui faceau parte din inalta societate, prin urmare Clement a beneficiat de o educatie foarte buna. Copil fiind, a cantat in Corul Imperial, a absolvit Conservatorul din Viena, iar dupa absolvire, ascensiunea lui a fost doar o problema de timp. Dupa casatoria cu Viorica,Krauss avea sa preia directoratul Operei de Stat din Viena, astfel incat ascensiunea ei a continuat pe multe scene europene renumite. Faimoasele deja “Concertele de Anul Nou” au fost initiate in 1939 de catre Clemens Krauss, iar traditia lor este dusa mai departe si in zilele noatre, devenind un eveniment cultural de talie europeana. Desi ei s-au intors la Viena in 1931, 4 ani mai tarziu, aceasta a semnat un contract cu Opera de Stat din Berlin, apoi cu Opera din Munchen, a fost aplaudata la scena deschisa la Covent Garden si Royal Opera in Londra, la Scala din Milano si Teatro Colon din Buenos Aires. Era soprana preferata a lui Richard Strauss care a numit-o “cea mai fidela dintre fidele”. 

Richard Strauss a studiat la Munchen filosofia şi istoria arte, iar sotii Krauss l-au cunosct inca din perioada in care Viorica avea spectacole pe marea scena a operei din Munchen. Ea a fost creatoarea unor roluri de referinta din operele lui Richard Strauss de care a legat-o o sincera si profunda prietenie. Ea a interpretat rolurile principale din operele acestuia: Arabella, Friedenstag, Capricio si  Die Liebe der Danae. In 1953 a sustinut ultima reprezentatie la Viesbaden unde a interpretat rolul din opera “Der Rosenkavalier”. Muzica lui Strauss "este ca un fel de otrava pe care niciodata nu o mai poti elimina din trupul si din viata ta" spunea Clemens Krauss, cel mai bun dirijor al creatiei straussiene. Sotii Krauss au pastrat relatiile de prietenie cu compozitorul Richard Strauss timp de 55 de ani atat in plan profesional, cat si in plan privat. 
Prima donna a primit distinctia austriaca Kammersängerin (1934) si distinctia prusaca Kammersängerin (1935).
Ea a interpretat rolurile: Contesei Almaviva din „Nunta lui Fifaro”, Donna Elvira din „Don Giovanni”, Leonore din „Fidelio”, Senta din „Ölandezul zburator”, Amalia Grimaldi din „Simon Boccanegra”, Amelia din „Bal mascat”, Leonora din „Forta destinului”, Elisabeth de Valois din „Don Carlos”, imparateasa din „Die Frau ohne Schatten” si Khrysothemis din „Elektra” de Richard Strauss, Sieglinde din „Die Walküre” si Brangane din „Tristan si Isolda”ale lui Richard Wagner sau in „Cosi fan tutte” de Wolfgang Amadeus Mozart, la care se adauga Tosca, Minnie  din „ La fanciulla del West”, Turandot, Der Rosenkavalier, Ariadne auf Naxos, Dei agyptische Helena si altele. In 1953 ea si-a incheiat cariera artistica in pectacolul de adio sustinut la Wiesbaden, in Der Rosenkavalier. Ea a fost numita ulterior profesoara la Salzburg Mozarteum in 1964. Dupa moartea sotului ei in 1954, Viorica s-a retras intr-o mica localitate din Tirol, Ehrwald, unde avea sa moara in 1985, la varsta de 91 de ani. La inmormantarea ei, Strauss avea sa ii omagieze amintirea spunand: “Oh, minunata Elena, iti multumesc!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.