Ma gandeam...

In cafeaua de dimineata, uitata bauta pe jumatate pe pervaz, a cazut tacuta o floare ofilita de magnolie! Petalele albe trasparente s-au colorat in cremuri ciocolatii si m-am gandit , asa - ntr-o doara, ce-ar fi sa le las sa-si planga tacerea in melancolii? Cand m-am intors acasa, floarea isi intinsese petalele peste luciul parfumat odinioara si se odihnea deja in soarele ce se juca printre pelale, rasfirandu-le, tacut. Aromele se-armonizasera cuminti: in tonuri de cald, de apa colorata si petale ofilite. Era un univers acolo si m-am abtinut sa-l beau!

"Ţi-aş spune ceva, despre noi, despre zăpada de-afară, despre dragostea mea. Ti-aş spune ceva, orice, numai să nu crească iarba tăcerii între noi. Ţi-aş spune ceva, ce-ai ştiut, sau ce ştiu, dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu."
(Octavian Paler - Definitia unui strigat)