Hoinar de weekend prin vestul tarii: Castelele Mercy, Keszonyi, Csernovics, Konopi, Savarsin, Manase, Lipthay, Nako si Csekonics

Hoinari de weekend prin vestul tarii- asta este activitatea pe care ne-am asumat-o in ultima vreme. In sambata trecuta am fost plecati pe traseul Carani-Arad-Curtici-Macea-Savarsin si inapoi acasa. 

Prima oprire la Castelul Contelui de Mercy din Carani, judetul Timis. Claudius Florimund Mercy d’Argenteau a fost general in armata printului Eugeniu de Savoya si a devenit guvernator militar si civil al Banatului imperial dupa alungarea turcilor.

Castelul a fost construit intre 1733-1734, fiind una dintre cele mai vechi constructii care au rezistat istoriei in aceasta parte a tarii. Cladirea a fost ridicata de mesterii italieni care faceau parte din randul colonistilor straini stabiliti aici. Castelul este asezat pe coasta unui deal si a fost ridicat pe doua niveluri. In fata se presupune ca ar fi existat o gradina in stil baroc. Pe fatada au fost inserate doua usi simetrice, in fata carora au fost amplasate scari din piatra. Inca mai pot fi vazute gratiile si usile din fier nituit lucrate in atelierele austriece.

Din pacate balariile au acoperit curtea interioara unde odinioara ar fi fost gradina, iar ploaia care cazuse de cu noapte umpluse ograda cu melci stralucitori care leneveau cu tupeu la soare. Putin mai in vale se aflau acareturile, iar acoperisul pe jumatate de cladire era picat, cealalta avea sa se pravale si ea in curand. Paznicul morii mi-a zis:”Sa nu cumva sa intrati inauntru  ca pica pe dvs.”n-am intrat, l-am ascultat. Doar am tras cu ochiul si mi-a parut rau sa constat ca alt obiectiv isi da duhul cand ar fi trebuit pastrat si salvat. “Vin curiosii de peste tot sa il vada, dar ce sa vada? E o ruina, ca nimanui nu-i pasa!” mi-a zis paznicul inainte sa inchid portiera si sa plec mai departe. 

Urmatoarea oprirea fost la Castelul Keszonyi, ridicat in 1769, in localitatea Curtici din judetul Arad, un orasel situat la 17 km de capitala judetului. desi inca mai pastreaza elemente dde arhitectura din barocul tarziu, castelul e vopsit in niste culori care te obliga cumva sa inchizi ochii. In fata lui sunt amplasate custi in care sunt tinute in captivitate pasari rare. In spatele lor se zaresc niste lame.

Macea a fost urmatoarea statie si aici am avut prima surpriza placuta, descoperind un castel al carui nume este legat de gamilia nobiliara de origine sarba Csernovics. Acestia au fost innobilati in 1720, iar 4 ani mai tarziu, Mihai si fiul lui, Ioan, au fost daruiti de catre Imperiul Austriac cu mai multe domenii printre care si acesta. Pe peretele vestic al aripei inca mai poate fi admirat blazonul familiei, oarecum estompat de gratiile unui balcon mai putin inspirat. Dupa moartea lui Mihai Csernovics, sotia lui, Ana, a fost cea care a extins domeniile de la Curtici pana la Cutos. In 1793, nepotul ei, Lazar Csernovics, a fost innobilat cu titlul de Grof (Graf). Dupa o alta jumatate de secol, Petru Csernovics a adus specii exotice de arbori din Orientul Apropiat si a demarat lucrarile ce aveau sa transforme parcul din jurul castelului intr-o gradina botanica unde au fost plantate specii rare de copaci adusi de pe tot mapamondul. Din acea perioada s-au pastrat 2 exemplare de Gingko Bioba, 7 de Aesculus Hippocastanum L si 13 de Platanus Willd, Dar Pavel avea patima jocului si avea sa piarda castelul la o partida de carti.

\

Dupa 1920, castelul a intrat in proprietatea lui Gyula Karoly care a construit inca o aripa si a inaltat turnul de 30 m, adaugand o terasa metalica in corpul vechi al cladirii. Apoi l-a tocmit pe fotograful Ruhm Odon sa imortalizeze minunea arhitecturala care tocmai ce fusese terminata. O legenda locala spune ca cei care au curajul sa stea pana dupa miezul noptii in parc pot sa il asculte pe groful Karoly cantand la pian. Surpriza cea mare a fost cand am intalnit turisti veniti din Ungaria si judetele incivecinate sa viziteze mosia. Intrarea a costat o suma modica – 2 lei pentru adulti, 1 leu pentru copii.

De aici ne-am indreptat spre Castelul Regal de la Savarsin. Pe drum, multe locuri frumoase ne asteptau sa le descoperim. Norii se cam rostogoleau in tonuri de gri si ne temeam ca o sa ne prinda ploaia.  Pot sa va spun ca am vazut in Paulis niste case extraordinar de frumoase, case vechi, cu stil si eleganta, dar si case noi desenate in planuri simple suprapuse. 

Urmand drumul in curbe cand mai line cand mai stranse, am ajus la Odvos. Chiar in bucla unei curbe, pe stanga, se inalta semet, dar trist, Conacul Konopi. In sec 18, cladirea era resedinta nobiliara, dar a fost asediat de catre taranii rasculati in 1784 si partial distrus. In 1800, baronul Coloman Konopi a restaurat si trasformat edificiul in forma in care poate fi vazut si astazi. Acesta era inginer si cercetator agronom, cunoscut in literatura de specialitate drept inventatorul graului Conop. Costruita in stil neoclasic, cladirea are o fatada impresionanta, strajuita de coloane cu capiteluri in stil corintic care sustin un fronton frumos decorat. Desi a fost retrocedat, inca nu au inceput lucrarile de restaurare.

De aici am tinut drumul drept spre Castelul Savarsin, una dintre locuintele Majestatii Sale Regele Mihai I. Cladirea a fost ridicata intre 1650 si 1680 pe 3 niveluri :demisol, parter si etaj, apartinand pe rand familiilor nobiliare Forray, Hasasdy si Hunyady. Castelul este inconjurat de un parc imens cu arbori batrani. Din pacate nu am putut intra pe domeniu, pozele fiind facute de la mare distanta. 

Ne-am intors acasa relativ multumiti, desi Timisul ne dezamagise din nou.

A doua zi de dimineata ne-am incapatanat sa nu mai parasim judetul si sa gasim si acasa conace si castele cu care sa ne putem mundri. ne-am alcatuit traseul pe ruta:Hodoni, Lovrin, Sannicolau Mare si Jimbolia.

Conacul Manase de la Hodoni a fost prima dezamagire totala, dar avea sa se transforme si intr-o surpriza la fel de totala. Acesta fusese caminul timp de 200 de ani unui numar mare de baroni, printi si comercianti de seama. Statea pitit, saracul, in spatele unui gard inalt pana la cer, iar portile erau ferecate cu un lacat imens. Doi caini latrau la noi dincolo de gard. I-am dat roata, dar gardul inalt de 3 metri nu oferea nici o sansa sa tragi cu ochiul dincolo de el. Lumea iesea de la biserica si cineva ne-a zis: “Vine paznicul la 10 sa hraneasca potaile, mai asteptati putin!”. cand a batut clopotul de ora fixa, iaca si paznicul calare pe bicicleta care s-a apropiat zambind. Astepta niste curiosi ca si noi, dar se pare ca noi ajunseseram primii. Pana in 1812, familia baronului Gyorgy Manaszy-Barco a dobandit proprietatea si si-a luat numele de Honony dupa domeniul pe care il administra. In 1840 s-a construit curia (conacul) impreuna cu mai multe anexe, amenajand parcul din jur si pietruind aleile. Domeniul este format din cladirea principala cu salonul mare in care incap circa 150 de persoane, garderoba, salon, bucatarie si bai care serveste ca loc de gazduire a unor evenimente speciale, subsolul unde se afla crama, una dintre anexe fiind transformata in casa de oaspeti cu dormitoare si bai si unde odinioara ar fi fost locul in care stateau servitorii, si ultima fiind un fel de acaret care functiona ca magazie cu lemne si unelte. Cele 3 cladiri independente sunt reunite intr-un parc imens care are la vale un mic lac cu ponton. Domeniul a fost retrocedat si a fost recent restaurat de catre un tanar arhitect timisorean. pe domeniu se mai afla o prisaca, o livada si micul helesteu care se doreste a fi reamenajat si introdus in circuit.

In drumul spre Lovrin am traversat mlastinile de la Satchinez, renumite datorita ecosistemului unic din tara. Cum nu ma pricep deloc la acest subiect, multumiti-va cu imaginile.

La Lovrin am descoperit Castelul Liptay.Lovrinul si Gottlob-ul au fost daruite de catre Imparatul leopold al II-lea generalului Anton Liprhany pentru meritele deosebite pe campul de lupta impotriva turcilor. Generalul si-a ridicat aici una dintre resedinte. Astazi este folosit partial drept birouri pentru un Institut de Cercetare. 

Castelul Nako, albastru si inghesuit intre tarabe din placaje de lemn parea mai degraba plictisit. In fata lui, in micul parculet, straluceau in soare iepurasi kitchosi, Castelul apartinuse familiei Nako. Fratii Nako cumparasera castelul in 1781 la o licitatie. Pana in 1919, aici a fost expusa colectia personala de picturi semnate de nako Halmane, Lenbach si Schrottsberg, mobilier de valoare, obiecte din argint, sculpturi din bronz, portelan antic japonez si alte obiecte de valoare. Astazi, aici se afla Casa de Cultura si Muzeul Orasenesc. Fiind duminica, totul era inchis! Sac!

La Jimbolia am vizitat castelul Csekonics, construit in stil anglo-saxon intre 1869 si 1870 de catre Contele Csekonics. Cladirea era amplasata in mijlocul unei gradini intinsa pe 110 iugare, proiectata de catre arhitectul peisagist Miklos Ybl. Astazi, aici se afla Primaria. 

Concluziile sunt evidente. Avem oameni frumosi, dar ne lipsesc gospodarii. credem ca avem castele si conace, dar de fapt avem ruine. Avem istorie, dar traim cu griga zilei de maine.