Clubul Eve si intrigile spionajului britanic sau viata si si activitatea Helenei O'Brien

Oare unde sunt femeile de altadata? Femeile frumoase, destepte, femeile moderne care au scris istoria. Unde sunt femeile care au rasturnat lumea si au daramat cariere. Care au inaltat si au destramat destine. Femeia demon si femeia inger. Femeia care te urca atunci cand te iubeste si femeia care te frange atunci cand te uraste! Femeia care nici nu stie ce forte zac in ea si care se mira cand gaseste puterea de a se ridica. Despre o astfel de femeie voi vorbi astazi si numele ei este Elena Constantinescu, mentionata in istoria spionajului britanic sub numele de Helen O’Brien.

Ea a fost implicata in multe scandaluri celebre de spionaj si politice din Anglia anilor 1960-1970, scandaluri care au dus la demisii de miniştri, secretari de stat, una dintre victimele sale fiind  chiar primul -ministru al Marii Britanii, Harold Macmillan. Elena s-a nascut in Romania si a fost fiica unui dezvoltator imobiliar si a unei ducese rusoice de origine germana. A fost totodata nepoata fostului ministru de Finante, Mircea Cancicov. Si-a petrecut intreaga copilarie sub teroarea razboiului, intr-un Bucuresti bombardat de catre armata americana, iar apoi a fost martora „eliberarii” tarii de catre armata rusa. In adolescenta a fost fascinata de viata de noapte a localurilor bucurestene. Inca de atunci stia ce vrea sa faca in viata ei: sa fie proprietara unui local renumit.  A avut o tinerete plina de aventuri: a invatat sa calareasca de la prizonierii cazaci, sa piloteze avionul de la un ofiter neamt, a fost urmarita de comunisti, s-a maritat de tanara cu Kenneth Archer, un ofiter  aviator in armata Royal Air Force. La nici o luna de la casatoria lor, acesta a fost impuscat mortal , iar ea a devenit o tanara si frumoasa vaduva, suspectata de omor si de legaturi mult prea stranse cu armata britanica. Elena a fugit in 1946 la Londra, dovedindu-si ulterior nevinovatia, si s-a recasatorit la foarte scurt timp cu Jimmy O´Brien. Elena vorbea cateva limbi straine, era frumoasa, cu un corp superb si o inteligenta nativa. La început a lucrat ca vanzatoare de tigari, mai apoi angajandu-se ca animatoare si dansatoare intr-un local din cartierul londonez Soho intr-un club de noapte al carui proprietar era viitorul ei sot, Jimmy O’Brien.

Acesta s-a indragostit imediat de tanara blonda mignona, mare amatoare de dans si tigarete si nu dupa mult timp cei doi s-au casatorit. Dupa 5 ani de la casatoria lor, cei doi si-au deschis unul dintre cele mai controversate si mai de succes cluburi londoneze, Eve’s, pe Regent Street. Localul a fost reamenajat si l-au inaugurat in 1953, de Sfantul Valentin, transformandu-l in locul unde scandalurile sexuale, intrigile de spionaj si povestile cu iubiri interzise s-au tinut in lant si au tinut prima pagina a ziarelor de scandal. In curand, localul a devenit celebru datorita spectacolelor Folies Bergère care se desfasurau pe moderna scena de sticla iluminata pe care superbe animatoare dansau pana dimineata. Calitatea serviciilor era ireprosabila, fetele erau deosebit de frumoase si atent selectate de  Elena devenita Helen peste noapte, iar discretia onoratei clientele era garantata. Tinerele erau pregatite pentru dans, amor, conversatii discrete si „legaturi primejdioase”, deoarece aici se intalneau politicienii corupti, spioni sub acoperire, clerici dornici de amor si fete de familie buna care vindeau sex pe bani sub aparente de high-class. Istoria consemneaza afirmatia lui Sir Lawrence Dunne, pe atunci judecatorul-sef al Londrei care, vazand lista membrilor clubului, a exclamat: „Eva pare să fie un departament al Ministerului de Externe și al Parlamentului!”. Cei doi aveau angajate 35 de dansatoare care atrageau cei mai importanti barbati din perioada respectiva in rauri de sampanie si promisiunea  unei partide de amor:  9 maharadjahi, 2 sultani, 12 ambasadori, 30 de atasati de ambasada, 70 de britanici cu titluri nobiliare, parlamentari si inalti demnitari.

Localul a fost cel mai luxos bar de noapte londonez, iar sub acoperisul lui, cei doi au lucrat pentru serviciile de spionaj britanic, MI 5 si MI 6, carora le furnizau informatii despre clientii care le treceau pragul. Desi initial Elena refuzase propunerea securistilor romani de a lucra pentru ei in schimbul emigrarii parintilor ei, cei doi au fost cooptati de catre serviciile secrete britanice sa lucreze pentru ei. In anul 1970, Marea Britanie avea sa traverseze unul dintre cele mai mari scandaluri politice care era sa se termine cu rasturnarea guvernului conservator aflat la putere. In acest scandal au fost implicati doi membri de frunte ai partidului, ministrul Fortelor Aeriene,  Antony Lambton, care avea o legatură amoroasa cu Norma Levy, una dintre animatoarele clubului, si seful conservatorilor din Camera Lorzilor, Lordul John Jellicoe, un membru fidel  al clubului. Incercand sa aplaneze conflictul, Helen a cerut o audienta la primul ministru, Edward Heath, dar in locul acestuia a fost primita de catre secretarul lui particular, Robert Armstrong. Helen si-a jucat cartea cu mare curaj recomandand  sefului Partidului Conservator demisia celor  doi din toate functiile publice. Informatiile pe care le detinea puteau aduce un prejudiciu major Partidului Conservator daca erau facute publice.  In 1973, cei doi ministri si-au inaintat demisiile, recunoscand ca au avut relatii intime cu animatoarele de la clubul Eve's. Dar acesta nu a fost singurul scandal rasunator care a avut-o pe Helena in centrul actiunii. Tangential, ea a fost implicata intr-un alt scandal al revistelor de pornografie si prostitutie, cunoscut sub numele de scandalul Oz, care s-a soldat cu destituirea a peste 400 de ofiteri de politie. Printre personajele acestui scandal s-a numarat si un ofiter  superior al Scotland Yard-ului,  Kenneth Drury,  care era seful brigazii Flying Squad, prieten cu  Jimmy Humphreys, unul dintre cei sapte baroni ai pornografiei, care a fost pus sub acuzare de Scotland Yard.  Istoria localului consemneaza faptul ca un ziarist, intr-un interviu pe care il lua unui spion ceh, l-a intrebat unde se intalnesc spionii in Londra, iar acesta i-a raspuns: “la Eve´s Club”. In bratele frumoaselor dansatoare de la Eve si-au gasit sfarsitul carierelor politice:  episcopul Southwell, Ministrul de Război John Profumo (1915-2006) care avea relatii amoroase cu Christine Keeler, desi era amanta unui sef KGB, atasatul naval sovietic la Londra, Ievgheni Ivanov.

Tocmai datorita duplicitatii tinerei animatoare, Profumo a fost obligat sa isi inainteze demisia la 5 iunie 1963, iar o data cu el a demisionat insusi  Primul Ministru al Marii Britanii, Harold Macmillan. Datorita acestui scandal, Partidul Conservator a pierdut alegerile din octombrie 1964 in favoarea laburistilor. Daca Christine Keeler l-a ruinat pe ministrul de razboi John Profumo,  Norma Levy a fost accea care a fortat  demisia Lordului Lambton din functia de ministru in 1973. Dar nu doar acestia au fost singurii clienti renumiti ai clubului. Printre cei care frecventau ades localul se numarau: colonelul KGB Rajkov, spionul ceh Frolic,  a carui fuga in SUA a zguduit spionajul blocului comunist. El a fost acela care a dat celor de la MI5 o lista cu 102 nume ale unor agenti acoperiti KGB care activau in Marea Britanie.  Clubul s-a bucurat de prezenta nu numai a personajelor politice ale vremii, ci si de invitati de seama din lumea cinematografiei, printre acestia numarandu-se Judy Garland, Frank Sinatra, Shirley Bassey, Barbara Cartland, Jack Hawkins, Errol Flynn si Aristotel Onasis. Clubul s-a bucurat de succes timp de 39 de ani, printre cei care i-au trecut pragul numarandu-se inclusiv Nicu Ceausescu. O data cu aparitia unui alt local de lux,  Annabel´s, Eve´s Club si-a pierdut din clientela fidela , amatoare de senzatii tari si distractii deochiate.

In 1992,  sotii O´Brien au vandut localul, dupa care s-au retras impreuna cu cele doua fiice ale lor, Marina si Ileana, la vila lor din sudul Frantei, de langa Valbonne. In 1994, domnul O´Brien a murit, iar dupa un an, la 79 de ani, si-a gasit sfarsitul si sotia lui, Helen.