Vera Renczi (Vaduva Neagra) - cel mai mare criminal in serie din istoria criminalitatii romanesti

Berkerek este o localitate situata in nordul fostei Yugoslavii, o localitate in care linistea tipica oraselelor de provincie da senzatia oricarui calator ca a ajuns in locul unde nu se intampla nimic senzational. Si cu toate astea, aici exista o poveste care face din Berkerek un punct de interes pentru orice criminolog. Pentru ca aici s-a nascut povestea uneia dintre cele mai mari ucigase in serie din istoria criminalitatii, o femeie care si-a atras pe drept numele de Vaduva Neagra. Aceasta a fost Vera Renczi. De fapt, numele sau de nastere nu este cunoscut nici in zilele noastre, cercetarile dovedind faptul ca numele sub care este ea cunoscuta este cel rezultat in urma celui de-al doilea mariaj. Se presupune ca s-a nascut in anul 1903 in București, ca rod al legaturii dintre un om de afaceri ungur si o frumoasa unguroaica din randurile nobilimii bucurestene. Se pare ca, pana la 13 ani, Vera a crescut in capitala, iar imediat dupa decesul mamei, s-a mutat impreuna cu tatal ei la mosia familiei din Berkerekul Mare, oras din Serbia, care facea parte din Imperiul Austro-Ungar.

 Lipsa afectivitatii mamei si autoritatii tatalui a transformat-o pe Vera intr-o adolescenta rebela, care tinea prima pagina a ziarelor de scandal cu numeroasele ei aventuri amoroase. Se vorbea in presa vremii de legaturile scandaloase in care erau implicati de la elevi de liceu si studenti pana la bancheri si oameni de afaceri casatoriti. Frumoasa blonda mostenise charm-ul mamei sale si putini erau cei care ramaneau indiferenti in fata frumusetii sale. Deseori s-a intamplatca Vera sa fie descoperita de supraveghetorii internatelor in patul vreunui elev. Desi nu implinise varsta de 18 ani, adolescenta se putea mandri cu un numar impresionant de amanti care scandalizasera societatea. Dar comportamentul ei s-a schimbat brusc imediat ce l-a cunoscut pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care s-a si casatorit. Din mariajul lor s-a nascut un fiu, Lorenzo, care a transformat-o pe Vera intr-o sotie devotata si placuta si o mama dedicata si afectuoasa. Cu toate astea, la mai putin de un an dupa nasterea fiului lor, Karl a disparut intr-un mod misterios si inexplicabil, fara sa mai revina vreodata. Vera a invocat probleme in mariaj,acuzandu-si sotul de infidelitate, sustinand ca a fost parasita si ca acesta a decedat in urma unui accident de masina petrecut in Romania.

Imediat ce a iesit din doliul obligatoriu, Vera s-a recasatorit cu Joseph Renczi care era recunoscut atat prin frumusetea si averea sa fabuloasa, cat si prin numarul mare de amante pe care le avusese de-a lungul timpului. Casatoria avea sa fie imbogatita cu scandaluri, accese de furie si amenintari. Dar Joseph nu a luat in seama amentintarile tinerei sale sotii si a continuat seria escapadelor amoroase. Nu dupa mult timp, desi avea o sanatate de fier si o constitutie robusta, acesta a fost lovit de o boala misterioasa care l-a imobilizat la pat. Vera a mimat atunci un devotament exemplar, astfel incat nimeni nu s-a gandit nici macar pentru o singura clipa ca ea ar fi putut sa fie cauza afectiunii care il rapusese pe Joseph. Nici macar atunci cand Joseph a disparut in mod absolut ciudat dupa doar cateva luni de la declansarea bolii, autoritatile nu s-au autosesizat si nimeni nu a suspectat vreun act criminal. Dar nici de aceasta data doliul nu a durat foarte mult, Vera implicandu-se in mai multe relatii amoroase. Ceea ce a fost absolut surprinzator a fost faptul ca desi toate aceste orgii aveau loc fie la Viena, fie la conacul sarbesc, pe parcursul a 10 ani, peste 30 de bărbati care au fost vazuti in preajma castelanei si toti au disparut de pe fata pamantului in modul cel mai misterios cu putinta. Vera si-a ales cu mare atentie victimele din randul strainilor care veneau ocazional de la Viena si despre care autoritatile sarbesti nu aveau informatii. Dar ea a comis o imprudenta de neiertat indragostindu-se de barbatul unei alte femei, la fel de influenta si bine situata in ierarhia sociala. Milorad, un bancher respectat, care era mai mare cu 20 de ani decat ea si inca indecis care femeie insemna mai mult in viata sa, i-a spus sotiei ca pleaca intr-o calatorie de afaceri, urmarind, de fapt, ca sa stea o perioada mai indelungata cu amanta sa. Cand sotia a vazut ca acesta nu s-a mai intors, nu a fost greu sa afle infidelitatile sotului si numele amantei, solicitand autoritatilor sa ancheteze disparitia. Inevitabil ancheta i-a condus si la conacul de la Berkerek. Vera nu a negat legatura amoroasa cu Milorad specificand faptul ca relatia lor dura de mai multe luni, dar a sustinut ca relatia lor s-a sfarsit in momentul in care a aflat ca era casatorit. Jandarmii au parasit conacul fara sa sa o suspecteze sau sa puna alte intrebari. Dar sotia bancherului a inceput propria sa ancheta pe care a facut-o ulterior cunoscuta autoritatilor. Ea a fost aceea care a sesizat prima oara faptul ca in viata Verei au fost multiple cazuri de disparitie neelucidate si nimeni nu se intrebase unde au disparut Karl Schick, Joseph Renczi, fiul ei Lorenzo impreuna cu toti barbatii care fusesera vazuti la conacul Berkerek.

Tot sotia neconsolata a adus jandarmilor un bilet de dragoste pe care Milorad l-a pastrat in buzunarul unei haine. Desi a confirmat legatura cu Milodrag, in timpul celei de-a doua vizite a jandarmilor la conac Vera a negat faptul ca l-a cunoscut vreodata. Oamenii legii i-au aratat prima declaratie si biletul pe care il scrisese cu mana ei, iar ea, intr-un acces de isterie, ar fi tipat: ”Nu sunt o criminală!”. Afirmatia ei a dat nastere primelor suspiciuni jandarmilor care au decis perchezitionarea conacului. Desi in interiorul conacului nu au gasit nimic, in momentul perchezitionarii criptei, acestia aveau sa fie de-a dreptul socati: 35 de sicrie de zinc, asezate in cerc, erau luminate de flacara palida a lumanarilor. Pe fiecare sicriu se afla o hartie cu numele celui care dormea somnul de veci inauntru. In mijlocul camerei, tronau un fotoliu si o masa pe care se afla un sfesnic bisericesc cu o lumanare pe jumatate arsa, o sticla si o cupa de sampanie. Vera Renczi a recunoscut comiterea celor 35 de crime. Unul dintre sicrie era cel al propriului sau fiu, Lorenzo, pe care l-a ucis in momentul in care acesta i-a aflat secretul. Din declaratiile sale a rezultat faptul ca primul sot, Karl Schick, a fost ucis cu o doza de arsenic pus in cupa cu vin, suspectandu-l de infidelitate. Joseph Renczi a fost omorat din aceleasi motive, doar mult mai lent, administrandu-i o doza mult mai mica, dar constanta pe parcursul unei perioade de cateva luni. Tot ea avea sa recunoasca faptul ca l-a închis pe Joseph in sicriu inainte ca acesta sa moara. Toti cei care ii fusesera amanti au decedat in urma unei doze de arsenic si au fost dusi in cripta din Berkerek. Doar Milorad se dovedise mai rezistent, astfel incat trebuise sa ii dea o doza suplimentara de stricnina. Motivatia ei a fost la fel de incredibila ca si toate cele declarate pana atunci: avea o satisfactie enorma sa stie ca a fost ultima femeie din viata tuturor barbatilor care ii trecusera pragul. In prezenta tuturor sicrielor asezate in cerc, Vera venea sa se reculeaga si sa vorbeasca fantomelor celor ucisi. Timp de 15 ani cat a durat tot acest proces sumbru si laborios, autoritatile nu au suspectat nimic. Desi condamnata la moarte, Vera a facut puscarie pe viata, dar a murit intr-un ospiciu de nebuni in urma unei hemoragii cerebrale. Cazul sau a ramas cunoscut in istoria criminalisticii romanesti sub numele de Vaduva Neagra.

Bibliografie: Cei mai odiosi 100 criminali romani- Traian Tandin, Editura Tritonic