Jean Mascopol: „Ce frumoasă este viaţa, când eşti chior şi prost ca ţaţa”!

„Ce frumoasă este viaţa,/ când eşti chior şi prost ca ţaţa”!

Cred ca nu foarte multi dintre voi stiu cine a fost Jean Moscopol. Acesta a fost unul dintre cantaretii renumiti din perioada interbelica romaneasca, un cantaret de romante si muzica "de pahar", un barbat frumos, cu mare succes la femei. Nascut  la Braila, in iarna lui 1903, a stiut sa isi foloseasca talentul pe care l-a mostenit de la mama sa si sa isi construiasca o cariera de succes in muzica romaneasca. Numele sau real era Ioan Moscu, dar avea sa si-l schimbe imediat ce succesul incepuse sa ii contureze un destin aparte. Dupa ce a terminat liceul, acesta a plecat la Bucuresti, unde s-a inscris la Universitatea Politehnica. Cand timpul ii permitea, canta la renumitul restaurant din acea perioada, Zissu, si lucra totodata ca si muncitor la Intreprinderea Optica "Lares". Atunci cand conducerea acesteia l-a trimis in Germania la specializare, el s-a inscris imediat la Conservatorul din Berlin. Dupa terminarea studiilor, s-a reintors la Braila pentru o scurta perioada, ca mai apoi, in 1924 sa revina la Bucuresti, unde s-a inscris la Facultatea de Aeronautica. Dar muzica ramasese in continuare  marea lui pasiune. Si-a intemeiat o mică orchestra, in care canta atat din voce, cat si la banjo. In 1929, seful orchestrei, Alfred Pagony, de la restaurantul Zissu i-a propus un duet si au negociat un salariu bun pentru acea vreme. Tot el i-a schimbat numele de scena, numindu-l Jean Moscopol. Cand Pagony si-a deschis un an mai tarziu propriul bar pe strada Academiei, Moscopol a fost promovat ca sef de orchestra si de atunci a urmat ascensiunea si succesul rasunator din anii urmatori. In 1929 a inregistrat prima placa cantata, cu melodia „Balada fumului de tigară”. Jean Moscopol a fost asa de indragit, incat oamenii veneau doar ca sa-l asculte pe el cantand. In toamna aceluiasi an, a avut marea sansa sa fie auzit de un reprezentant al casei de inregistrari His Master's Voice din Londra, care imediat i-a propus o colaborare pe care Moscopol a acceptat-o imediat. Aceasta colaborare i-a purtat pasii intr-un studio din Viena unde a inregistrat multe placi care aveau sa-l faca renumit. 

Acesta a fost momentul in care intreaga sa cariera muzicala avea sa se schimbe fulgerator. Reintors in tara, a continuat colaborarea cu orchestra Alexandru Leoar, alaturi de care a debutat la posturile de radio din Bucuresti. Dupa ce si-a luat atestatul de artist profesionist, a urcat pe scena Teatrului de Revista „Alhambra”, unde a interpretat operetele: „Alhambritta” si „Lăsați-mă să cânt”. Piesele sale "Vrei sa ne-ntalnim sambata seara?", "Da-mi gurita s-o sarut", "Mana, birjar" sau "Cel mai divin tango" au facut furori in anii 1930, fiind fredonate de toata lumea. Mascopol a avut un rol activ si esential inclusiv in promovarea tango-ului in tara Doi ani mai tarziu, in 1931, Casa His Master’s Voice l-a angajat cu statut permanent , fiind obligat sa se mute in Berlin, unde a inregistrat noi discuri pentru gramofon. Cand contractul i-a expirat si s-a intors in tara, patronii de restaurante licitau prezenta sa in programul de divertisment. Moscopol a cantat in mai multe localuri renumite din capitala: la Colonade, la bomboneria Lafayette, la Lother Park si Vișoiu.

 In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost unul dintre capetele de afis la concertele organizate in scop filantropic. Tot in 1931 a devenit artistul exclusiv al Casei londoneze de discuri „His Master's Voice”. De-a lungul carierei sale, a inregistrat peste 300 de cantece pe discuri de gramofon. Desi a fost plecat in 1932 o perioada la Berlin, s-a intors in tara continuand sa fie vedeta multor localuri selecte, dar si un invitat frecvent in emisiunile radiofonice. Se acompania la foarte multe instrumente: pian, banjo, piculina si chitara si era in stare sa scrie pamflete pe loc,  pe servetelele clientilor din restaurant.

In perioada sa de glorie, românii ii ascultau cantecele inregistrate pe discurile His Master’s Voice, Parlophon, Homocorde și Columbia. Compozitori renumiti, s-au inghesuit sa ii scrie deja renumitele melodii: Ion Vasilescu - „Noapte buna, Mimi”, Elly Roman – „Tu nu mai ești a mea”, Ionel Fernic si altii. Jean Mascopol a avut concurenta serioasa in prezenta artistilor: Maria Tanase, Cristian Vasile, Zavaidoc,  Ioana Radu, Rodica Bujor, Grigoras Dinicu sau Ion Luican. Ciudat este faptul ca, desi avea un succes rasunator, iar valuri intregi de epistole curgeau seara de seara, Jean Moscopol n-a fost casatorit niciodata. Gica Petrescu a afirmat intr-un interviu ca: „George Enescu a spus că nu există muzică ușoară și muzică grea, ci numai muzică bună și proastă. Jean Moscopol făcea muzică bună. Cred că el, Moscopol, a fost un Maurice Chevallier al muzicii românești. Era un senior al cântecului, de o eleganță perfectă, sufletească și vestimentară!”

Dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Moscopol se afla in Germania si a constatat cu stupoare ca nu se putea intoarce legal in tara sa. Acest fapt l-a determinat sa incerce sa treaca inot Dunarea si a fost la un pas sa moara, fiind salvat de niste pescari iugoslavi. Cand in cele din urma a ajuns in tara a fost complet deziluzionat de lipsa de scrupule a unor compatrioti care umileau o tara intreaga pentru a fi pe placul noului regim comunist instalat la putere. Din acel moment, Moscopol s-a impotrivit sistemului politic instaurat la Bucuresti. In perioada in care romanii invatau sa taca si sa rabde de frica sa nu ajunga la inchisoare, el compunea balade si cuplete anticomuniste. In piesa "Guvernul comunist" l-a criticat dur pe Mihail Sadoveanu pentru pozitiile sale prosovietice, satirizand volumul de reportaje "Lumina vine de la Rasarit". Dar intreaga sa opozitie fata de comunism nu avea sa treaca neobservata, motiv pentru care, in 1947, a luat calea exilului, plecand prima data in Grecia, ca mai apoi sa ajunga in Germania, Franţa si, la sfarsit, in SUA unde a trait pana la sfarsitul vietii. Cu toate ca a preferat sa ia calea exilului decat sa traiasca intr-o Romanie comunista, Jean Moscopol a fost un mare patriot. Dragostea pentru poporul roman nu l-a parasit niciodata si marturie stau piesele "Tot ce e romanesc nu piere" sau "In tara in care m-am nascut". Din exil el a continuat sa inregistreze piese in care a criticat regimul comunist:"Foaie verde de cartela", in care facea referire la saracia crunta din Romania si "Intr-o tara comunista", unde prezenta epurarile facute intre comunistii din Uniunea Sovietica si cei din tara:

"Intr-o tara comunista

Cand esti fire arivista

Si ai si-un caracter sinistru

Poti ajunge repede ministru

Dupa ce incasezi la prime/

Si te faci partas la crime

Esti bagat la inchisoare

Si apoi condamnat pentru tradare

/.../

Comunismul intai te ajuta

Si apoi...te executa."

Din exil, Moscopol a continuat sa cante si sa critice regimul comunist si Republica Populara Romana, dar aceste melodii nu au ajuns decat dupa moartea sa la urechile poporului roman. Comunistii s-au straduit si au reusit sa ii determine pe romani sa-l uite si sa il inlocuiasca in inimile lor cu un alt artist, Gica Petrescu, care a continuat sa cante unele dintre melodiile lui Moscopol. Dar nu as vrea sa inchei inainte de a va prezenta cateva dintre cantecele sale de disidenta:

“Petru Groza,sluga” – un pamflet al conducerii comuniste din anii '50, Petru Groza fiind ultimul premier regal si primul premier proletar.
“Patriarhul rosu” - este porecla lui Justianian Marina , al treilea Patriarh al Romaniei, care a colaborat cu noul regim comunist, contribuind la desfiintarea Bisericii Greco-Catolice in Romania. Justianian Marina a ramas in istorie pentru afirmatia: "Cristos este Omul Nou. Omul Nou este omul sovietic. Prin urmare, Cristos este sovietic!".

„Guvernul comunist” -, una dintre cele mai profunde satire regimului comunist: „Ce frumos e când vin ruşii

Şi îţi spun din dosul uşii,

Cum să vorbeşti, cum să taci,

Pe Apostolu’ să faci.

Ce frumoasă este viaţa,

Când nu te apucă greaţa,

Să-i tot perii pe intruşi

Şi să-i tămâiezi pe ruşi”.

Jean Moscopol a ramas in constiinta celor care au avut curiozitatea sa ii asculte melodiile unul dintre cei mai indragiti autori de romante: „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?”, „Mână, birjar”, „Tot ce-i românesc nu piere”.

Jean Moscopol a murit in 1980 in America, in anonimat, iar dupa Revolutie, in 1993 au fost difuzate unele cantece inregistrate cu ajutorul lui Aristide Buhoiu in anii '70 si filmat un documentar monografic realizat de catre regizorul Stefan Gladin in 2005.