Ecaterina I, Tarina Rusiei, sau de cati barbati are nevoie o femeie intr-o viata?

Intamplarea a facut sa stau cateva saptamani bune in pat, rapusa de o viroza agresiva, si sa am timpul sa citesc romanul lui Vladimir Fedorovski – "Tarinele si puterea – de la Ecaterina I la Raisa Gorbaciova", un roman pe care vi-l recomand. Cartea este organizata pe 15 capitole, autorul prezentand personajele marcante ale istoriei rusesti. Desi titlul pregateste cititorul pentru o incursiune in istoria femeilor care au marcat Rusia de-a lungul timpului, autorul prezinta figurile masculine determinante fiecarei epoci, de la Ivan cel Groaznic , Petru cel Mare, Tarul Nicolae al II-lea pana la Mikhail Gorbaciov si Boris Elţîn, evidentiind rolul extrem de important pe care femeile din viata lor l-au jucat in istoria Rusiei, in calitatea lor de mame, sotii, fiice sau amante. Fedorovski considera ca, in Rusia, influenta feminina se trage dintr-o o traditie istorica, ajutand-o sa devina un fenomen generator de civilizatie. "Aceasta influenta a ajuns la apogeu in secolul al XVIII-lea, cand asupra tarii si-a pus amprenta domnia a cinci imparatese, fapt unic in istoria mondiala", sustine autorul. Rusii au avut curajul ca priveasca realitatea istorica si sa recunoasca importanta femeii in viata politica a tarii, motiv pentru care le-a dat un nume generic acestor femei influente, indiferent daca faceau sau nu parte din familia imperiala, de tarine. Inca nu mi-este clar daca aceasta carte este un elogiu adus femeii, generic vorbind, sau este o simpla relatare a importantei fiecareia dintre ele in epoca pe care a patronat-o, alaturi de barbatul pe care I-au iubit si I-au ajutat sa carmuiasca tara. Autorul povesteste relatia speciala pe care Ivan al IV-lea a avut - o cu prima sa sotie, care a fost de altfel prima tarina a Rusiei. In timpul domniei sale, ea I-a stat alaturi si l-a sprijinit in efortul de a deveni un om mai bun si mai intelept. Cand aceasta a murit, tarul a innebunit, iar declinul sau a fost iminent. Petru cel Mare a fost marioneta intrigilor mai multor femei care si-au disputat rolul si puterea in timpul domniei sale: mama sa, Natalia Narîşkina, sora lui, Natalia, amanta lui, Anna Mons si nu in ultimul rand de sotia sa, Ecaterina I. Tarul Nicolae al II-lea a fost sfatuit de catre sotia sa, Alexandra Fedorovna, simbolul egeriei politice rusesti. Daca este sa ne referim la personaje contemporane noua, autorul povesteste despre rolul pe care Raisa Gorbaciova l-a jucat in cariera sotului ei, incurajandu-l sa adopte metode moderne de carmuire a tarii. Cand vorbeste despre Boris Elţîn, autorul explica rolul pe care l-a jucat Tatiana, fiica sa, asupra unui conducator slab si alcoolic, are a preluat fraiele puterii incurajand aparitia capitalismului de tip oligarhic. Autorul, Vladimir Fedorovski, un apreciat scriitor si diplomat rus, a fost unul dintre apropiatii lui Gorbaciov. El este acela care a trebuit sa prezinte Europei conceptul de perestroika in perioada 1985–1990. Trebuie sa recunosc faptul ca lui ii datorez cateva din articolele pe care le-am scris sau intentionez sa le scriu in viitor, fiind autorul mai multor lucrari de referinta: “De la Rasputin la Putin”, “Sankt-Petersburg. Poveştile de dragoste ale unui oraş”, I”storia Kremlinului: de la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin” si altele. Cartea captiveaza prin pasiune, prin intrigi si acte de tradare, prin conflictele nerezolvate, prin calitatile personajelor cu evolutii surprinzatoare. " Arhive ramase mult timp secrete si marturii inedite, referitoare, in special, la ultimele decenii ale secolului XX, vor da acestei carti fatete neasteptate ", sustine autorul.

Dar astazi am sa va povestesc istoria fulminanta a unui singur personaj feminin: Ecaterina a II-a, un veritabil simbol al Rusiei. Ecaterina a II-a a ramas in istoria Rusiei ca Ecaterina cea Mare. Ea s-a nascut din Germania cu numele de Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, alintata de catre familie cu numele de Figchen, devenita imparateasa Rusiei dupa asasinarea soțului ei, Petru al III-lea. Ea a fost fiica unui print „de o imbecilitate extraordinara", care a mostenit atat inteligenta, cat si gustul pentru intrigi de la mama ei, Johanna. Niciodata nu a fost un copil fara personalitate, iar intamplarea care dateaza de cand Sophie avea 4 ani are menirea de a demonstra caracterul puternic al acesteia. Se zice ca atunci cand atinsese inaltimea piciorului mesei, a fost prezentata regelui Frederic Wilhelm al Prusiei. Se pare ca prezenta regelui nu a impresionat-o pe copila, de vreme ce aceasta a refuzat sa ii sarute poalele mantiei, dupa cum cerea protocolul. Enervat si jignit in amorul propriu, suveranul a zbierat cat l-au tinut plamanii: „Luati de aici acest copil impertinent!" , iar Sophie s-a ales cu o cinstita mama de bataie. Atunci, vazand satisfactia de pe chipul copilei, mama  a realizat ca trebuia sa isi imblanzeasca fata indaratnica gasindu-i o partida buna. In consecinta, cand Sophie avea 14 ani, tanara a fost remarcata de tarina Elisabeta a Rusiei , care a vazut-o, a placut-o si a cerut-o de sotie, in numele nepotului ei, Marele Duce Petru.

In 1744, cand imparateasa Elisabeta I,  fiica lui Petru cel Mare, a chemat-o pe Sophie, impreuna cu mama sa, la Curtea Imperiala, Sophie a castigat atentia si simpatia imparatesei si a demnitarilor curtii. Dar printul nu avea sa se ridice niciodata la standardele tinerei printese. Dincolo de faptul ca era urat ca noaptea, avea un temperament ciudat. Cand nu era violent, acesta avea un comportament de debil: fie era plangacios, fie pus pe farse copilaresti. Acesta isi petrecea cea mai mare parte a timpului in compania valetilor sau jucandu-se cu papusile si soldateii de plumb. In timp ce Marele Duce Petru se straduia din rasputeri sa isi insuseasca manierele nemtesti, Sophie se dedica studiului intens al limbii ruse si a religiei ortodoxe, pregatindu-se sa devina o adevarata rusoaica. Desi medicii curtii imperiale au prevenit-o atat pe imparateasa, cat si pe Sophie ca tareviciul avea o problema ce-l impiedica sa fie barbat, imparateasa Elisabeta a grabit mariajul celor doi. Imparateasa credea ca impotenta printului se datora consumului excesiv de vin, iar faptul ca i-a interzis si sa il miroasa, acest fapt nu a rezolvat problema celor doi tineri din dormitor. In 1744 , la ordinul imparatesei, a avut loc convertirea Sophiei la religia ortodoxă, primind prenumele de Ecaterina, iar in 1745 a avut loc casatoria dintre printesa de Anhalt-Zerbst si Marele Duce Petru.

Dupa casatorie, Ecaterina a descoperit treptat caracterul imparatesei. Dincolo de imaginea atent construita a tarinei cu inima generoasa, se afla femeia cruda si primitiva , invaluita intr-o poleiala de civilizatie. Ceea ce este de-a dreptul hilar este faptul ca, desi casatoriti, cei doi tineri, Petru si Ecaterina, habar n-aveau cum se faceau copiii. Nu mare i-a fost mirarea imparatesei cand, desi ea si-i imagina imbratisati si cuprinsi de-amor, cei doi tineri se jucau pana tarziu in noapte, cu soldatii rasfirati pe toate pernele si plapumile, in incercari de a reproduce cat mai exact conditiile de desfasurare a diverselor batalii faimoase. Prin urmare, nu mai este de mirare ca dupa 8 ani de la casatorie, Ecaterina inca era virgina. Intr-o zi, dupa ce trecusera 8 ani de mariaj , iar Ecaterina inca nu ramasese insarcinata, tarina a poruncit ca Marele Duce sa fie pregatit pentru a fi examinat de catre doctorul curtii. Faptul ca tarina a cerut sa fie imbaiat nu l-a convins pe Petru sa se supuna de vreme ce acesta nu facuse baie in viata lui si era convins ca baia dauna sanatatii, putand chiar sa te ucida. Desi doamnele de companie ale tarinei au incercat sa il sperie ca va fi inchis in caz ca nu se supune, acesta a facut un asemenea scandal, incat pana la urma l-au lasat nespalat. Istoricii moderni sustin faptul ca aceasta casnicie nu a fost consumata deoarece Petru nu a avut nici macar minimul de interes fata de sotia sa. Cand a fost inscaunat imparat, Petru al III-lea si-a izolat sotia intr-o aripa indepartata a Palatului de Iarna, in vreme ce acesta si-a adus amanta, pe Elisabeta Voronțova, in apartamentele imparatesti. Atunci cand in viata lui Petru a intrat contesa de Kurlanda, aceasta era o femeie mica de statura, cocosata si urata , dar careia ii placea sa bea si sa vorbeasca porcos, la fel cum ii placea si lui. Petru s-a indragostit ca un nebun de aceasta femeie urata, versata si rabdatoare. Se povesteste ca insasi Elisabeta I l-ar fi imbatat pe Petru cu mana ei si l-ar fi circumcizat. Si, ca sa isi dovedeasca faptul ca lucrurile fusesera temeinic facute, i-a cerut uneia dintre doamnele sale sa il initieze in arta amorului, sarcina pe care aceasta ar fi dus-o constiincios la capat. Dar atitudinea lui Petru fata de Ecaterina a ramas aceeasi. Disperata, Elisabeta l-a obligat pe Petru sa isi indeplineasca obligatiile in dormitor,  deoarece aflase ca Ecaterina avea deja un amant si era insarcinata cu capitanul Garzii, Serghei Saltikov. Evident ca nimeni nu a crezut nici macar pret de o clipa ca Petru ar fi fericitul tata al copilului, dar toata lumea a rasuflat usurata ca tara avea un mostenitor, inclusiv Elisabeta, cea care si pusese planul la bataie. Aceasta a murit fericita cateva luni mai tarziu, ca Rusia are urmas.

Astfel, dupa 9 ani de mariaj, Ecaterina a dat nastere unui baiat, Pavel Petrovici, despre care se presupune ca ar fi fost copilul lui Serghei Saltîkov, care a fost imediat indepartat de la curte si trimis intr-o misiune Suedia. Baiatul pe care l-a nascut a fost botezat Aleksei si a fost dat spre ingrijire unui servitor devotat. Ramasa singura, Ecaterina s-a retras in apartamentele sale, alinandu-si singuratatea prin lectura. Aceasta a fost perioada in care Ecaterina planuia o societate guvernata dupa principii sanatoase de liberalism, dreptate si corectitudine. In 1758 i-a dat nastere fiicei sale, Anna, copilul contelui polonez Stanislaw-August Poniatowski. Dar relatia dintre cei doi soti s-a deteriorat galopant, culminand cu inchiderea Ecaterinei in 1762, din ordinul împaratului, in fortareata de la Schlusselburg. Spre norocul ei, a fost eliberata relativ repede, dar Ecaterina stia deja ca amandoi nu puteau conduce tara. Cateva luni mai tarziu, Ecaterina a fost proclamata Imparateasa, suverana absoluta a Rusiei. In vara aceluiasi an, tarul a fost asasinat de prietenii imparatesei. In data de 22 septembrie a fost incoronala la Moscova. Rusii au iubit-o pentru ca a imbunatatit viata slujitorilor sai, infiintand  un azil de copii orfani, o scoala de moase si altul pentru fiicele nobilior rusi, un stabiliment de igiena populara. A adus muncitori din Germania care sa lucreze in agricultura , incercand sa impuna anumite reguli si conduite de lucru pentru poporul sau. Tot cu acest val au fost adusi medici, mestesugari, arhitecti, ingineri. A incercat sa reformeze sistemul de sanatate, fiind unul dintre primii suverani rusi care s-au vaccinat impotriva variolei, boala care facea ravagii in imperiul tarist. In 1766 si-a prezentat in fata Senatului propria opera, "Nakazul sau Instrucţiune în vederea elaborării unui Cod al legilor”. Un an mai tarziu, Senatul i-a acordat titulatura de Ecaterina cea Mare. Este foarte bine stiut care au fost reformele pe care ea le-a adus Rusiei si care i-au aus popularitatea si recunostinta poporului. La fel cum nu era un secret ca viata alaturi de sotul ei fusese o mare dezamagire. Dar la fel de bine se stia si faptul ca Ecaterina avusese numeroase iubiri, din unele dintre ele nascandu-se copiii ei. Desi nu exista informatii clare care sa confirme decat 12 relatii amoroase, unele dintre ele fiind de lunga durata, ea a ramas in constiinta poporului sau ca Imparateasa cu 300 de amanti. La inceputul anului 1750, Ecaterina il avea ca amant pe Serghei Saltikov, presupusul tata al fiului ei, Pavel.

La sfarsitul aceluiasi an, in gratiile sale era Stanisław Poniatowski, care ulterior a devenit rege al Poloniei, dupa care a urmat Grigori Orlov , ofițer de Garda si un personaj important in lovitura de stat care a adus-o pe Ecaterina la putere. Relatia dintre cei doi a durat 11 ani si au avut impreuna un fiu, Alexei Bobrinskoi. Dupa aceea a urmat Alexandr Vasilicikov, descris de Ecaterina insasi drept amantul ca "un cetățean excelent, dar foarte plictisitor". Apoi au fost Piotr Zavadovski, ofiterul care a ajutat-o pe Ecaterina la elaborarea reformei administrației locale, si Simeon Zorici, un ofiter de armata sarb. Au trecut prin apartamentele sale: Ivan Rimski-Korsakov, Alexandr Lanskoi, Alexandr Yermolov, Alexandr Mamolov si Platon Zubov. Marea sa iubire a fost insa printul Grigori Alexandrovici Potemkin. Acesta era un tanar frumos, rafinat si elegant, cu care Ecaterina a trait o frumoasa poveste de dragoste care a durat pana la moarte. El a fost iubitul, prietenul si confidentul ei, iar Ecaterina l-a rasplatit cu milioane de ruble si proprietati intinse in Polonia si Rusia. Potemkin si-a construit un palat superb in Sankt Petersburg, unde acesta si-a alcatuit o frumoasa biblioteca, plina cu volume legate in piele fina. Se spune ca aceasta iubire a influentat soarta si dezvoltarea Rusiei in bine, deoarece a stiut cand sa o incurajeze si cand sa o contrazica, ce proiecte sa sustina si ce proiecte sa respinga. El a sfatuit-o cu privire la relatiile diplomatice pe care Rusia le avea in Europa , devenind un reputat si temut specialist pe intreg continentul.

La moartea lui Potemkin, Ecaterina cea Mare a pierdut un iubit, un prieten, dar si un veritabil diplomat in politica externa, care o ajutase sa incheie tratate foarte avantajoase pentru tara.  Ea avea sa mai traiasca cinci ani dupa moartea lui Potemkin.. Desi Ecaterina a II-a Rusiei a ramas in constiinta opiniei publice, prin prisma presupuselor sale preferinte sexuale de natura zoofile, cunoscuta fiind legenda potrivit careia tarina si-ar fi dat obstescul sfarsit in urma unei aprinse partide de amor cu un armasar, adevarul este ca aceasta a murit pe vasul sau de toaleta, din cauza unui anevrism cerebral. Se pare ca cei 300 de presupusi amanti aveau nevoie sa isi gaseasca intruparea metaforica in pielea unui armasar. Si atunci parca imi infloreste pe buze intrebarea: de cati barbati are nevoie o femeie intr-o viata ca sa fie fericita? Raspunsul: depinde de femeie!