Saul Bellow si Romania

Saul Bellow- scriitorul care a-ndraznit sa vorbeasca cu voce tare despre Romania cand noi toti vorbeam in gand. Un autor caruia i s-a acordat de 3 ori National Book Award si caruia guvernul american i-a conferit cel mai inalt titlu – National Medal of Art, castigatorul Premiului Pulitzer pentru romanul “Darul lui Humboldt” in anul 1975, castigatorul premiului Nobel pentru Literatura in 1976 pentru care juriul a motival desemnarea lui drept castigator astfel:”pentru intelegerea umana si analiza subtila a culturii contemporane care sunt imbinate in opera sa”. Bellow, dupa ce i s-a decernat Premiul Nobel, a reactionat intr-o maniera originala:”Dati-mi voie sa va ofer un raspuns anecdotic. Cu ani in urma, ma aflam in Italia, in chip de turist zelos, impreuna cu fiul meu, pe atunci in varsta de 6 ani , pe care il purtam prin biserici si galerii de arta, fara sa-mi dau seama ca il oboseam si-l plictiseam. Cand l-am dus la Roma, la Catedrala Sfantul Petru, i-am spus: Cred ca aceasta e cea mai mare biserica din lume. Mi-a raspuns: Da? Foarte bine. Atunci nu mai e nevoie sa vad altele. Tot asa, si eu am depasit toate onorurile si nu mai e nevoie sa alerg dupa altele.“ 

Adevarul e ca nu i-am citit toate cele 13 romane, nici toate volumele de nuvele, eseuri si povestiri sau recenzii, dar cateva dintre romanele scrise de el si-au castigat un loc in inima mea. Nu am sa va povestesc nimic dintre impactul lor asupra mea, ci as vrea sa va recomand sa cititi “Iarna Decanului” in care scriitorul relateaza experienta sa din Romania comunista. A fost casatorit cu Alexandra Bagdasar, ceade-a patra lui nevasta sintre cele cinci cu care a fost casatorit. Acesta a avut prilejul sa cunoasca Romania personal si sa filtreze informatiile pe baza experientelor sale imediate. El sparge actiunea intre doua orase amplasate la doua capete de lume (Bucuresti si Chicago), aruncandu-si personajul principal, Corde (care deducem ca este insusi naratorul), in doua sisteme politice diferite, cu stiluri, convingeri si valori diametral opuse. Personajul ajunge in capitala Romaniei in anul 1977, imediat dupa cutremurul care devastase orasul, printr-o situatie fortuita, alaturi de sotia lui, Mina, nimeni alta decat Alexandra Ionescu-Tulcea (numele pastrat din prima ei casatorie), renumita matematiciana, cu un doctorat la Yale, nascuta Bagdasar, fiica celebrului neurochirurg Dumitru Bagdasar si a Floricai Bagdasar, prima femeie ministru (al sanatatii) din Romania. Fiica lor se intoarce in tara pentru a fi alaturi de mama ei (Valeria) aflata pe patul de moarte si evident de a se ocupa de incinerarea acesteia dupa deces.

Cartea se bazeaza pe fapte reale: Alexandra era transfuga in acea perioada si a venit in Bucuresti impreuna cu celebrul ei sot, proaspat laureat al Premiului Nobel, pentru a sta la capataiul mamei in Spitalul Elias. Corde (naratorul) nu interfereaza in mod direct cu societatea romaneasca, nu lanseaza nici un fel de judecata cu privire la Bucurestiul inghetat pe strazile caruia oamenii se preling ca niste umbre pe langa zidurile crapate de la cutremur, grabiti si nefericiti, carand in mana sacose goale catre casa. El a venit sa isi sustina sotia, pe Mina, distrusa de faptul ca autoritatile nu-i permiteau accesul in spital sa isi viziteze mama. Mina s-a zbatut sa gaseasca relatiile necesare care sa ii deschida usile salonului spre patul bolnavei care contribuise la formarea sistemului national de sanatate. Colegii mamei ei, medici in clinica, se simteau neputinciosi in fata fiicei “tradatoare” care fugise peste granita, aducand dizgratia sistemului comunist asupra mamei ramasa in tara. Este fascinant modul in care autorul descrie Romania aflata sub dictatura, sugrumata de frig, foame si frica, permitand ca afectiunea fata de sotia disperata sa se preschimbe in compasiune fata de intreaga natie. Maniera in care descrie iarna lui 1977 si Bucurestiul sordid si friguros, cele doua personaje plecate dintr-o tara normala care au aterizat intr-o tara cu un sistem totalitaris, rece si opresiv echivaleaza cu o coborare in Infern. Bellow analizeaza cu mare finete linia care desparte lumea reala de cea personala. Desi Corde a identificat mecanismele puterii din lumea reala, el simte pulmonar controversele, tensiunile, spasmele si durerile personale. El este martorul tacut care asista la ultimele clipe de viata ale soacrei sale, motiv de reflectie asupra propriei sale morti. Tulburarile mentale si intensitatea trairilor la nivel de societate conduc la manifestari exagerate in criminalitate. Cred ca tocmai compasiunea il determina sa ne prezinte pe noi, ca popor, intr-o maniera mult mai umana in comparatie cu modul in care prezinta Chicago, un oras care traieste intr-o societate democratica, dar care este macinat intern de violente, consumul de droguri, violuri si crime. Cartea indeamna la reflectie si nu poti sa nu te gandesti ca oamenii sunt pretutindeni, dar destinul ni-l tinem fiecare in propriile noastre palme si noi decidem ce vrem sa facem cu viata noastra. cartea a vazut tiparul in 1982, iar Bellow a devenit persona non grata in Romania, cartile fiindu-i scoase din librarii si biblioteci.

N-as vrea sa pun puct aici, ci as dori sa va mai atrag atentia asupra unui alt roman de-al sau, “Ravelstein”, un roman care vorbeste despre prietenie, dragoste, moarte, filosofie si evrei. Acesta a fost publicat mult mai tarziu, cred ca dupa vreo 12 ani, aducand la rampa un personaj privit cu mare reticenta din pricina orientarii lui sexuale. El este un filozof gay, pe nume Abe Ravelstein” (reprezentat in viata reala de catre prietenul lui Bellow, Allen Boom, probabil una dintre cele mai controversate si originale personalitati americane la sfarsit de secol 20) ale carui experiente si convingeri sunt puse sub lupa si analizate la sange. Pentru ravelstein, cei mai importanti oameni erau filozofii, urmati de poeti si politicieni. Avea o mare admiratie pentru Tucidide, Cezar-„cel mai mare om care a trait vreodata in fluxul timpului“, Marc Antoniu – personajul istoric care a pus dragostea pentru popor mai presus de politica Imperiului Roman, Machiavelli si Caracalla. Deducem ca filozoful cunostea istoria universala si era fascinat de antichitatea clasica. Aprecia intelectualul si ironiza mondenul. El era renegat de catre colegii de breasla pentru libertinismului sau, inclinatia de a idealiza antichitatea greaca, de a invoca adevaratele valori umane si morale si de a blama superficialitatea prezentului. Traia in planul ideii si respingea banalitatea, conformismul si plictisul. Cu toate astea, era apreciat de catre studentii lui, unii dintre ei devenisera isorici, profesori, cercetatori, experti, ziarist si functionari publici. Naratorul, scriitor evreu, Profesor la Universitatea din Chicago,personalitate cultivata, rafinata, interiorizata, temperata si cu o mare teama de ridicol, este el insusi un perosnaj si se numeste Chick, o alta ipostaza umana a lui Bellow. Acesta este insurat cu Vela, o femeie de o frumuste rapitoare, om de stiinta de succes, nascuta si ea in Romania. Aceasta este o alta intrupare a Alexandrei, pe care o prezinta intr-o ipostaza a unei narcisiste reci, calculata, constienta de farmecele ei si care isi subjuga interlocutorii prin charisma personala. presupunem ca Alexandra a fost aceea care a divortat de Bellow care a invinovatit-o ca si-a pus in prim plan cariera profesionala in detrimentul vietii de cuplu, obligandu-l pe Chick sa traiasca intr-o stare de singuratate asumata, tanjind dupa afectiunea ei. Tot el inoculeaza ideea ca femeia se foloseste de statutul social al sotului din dorinta de a se afisa in societate la bratul unui barbat cult, manierat si rafinat, bun sa o propulseze in sferele intelectualitatii americane si universale, neacceptand prietenia ei cu sotii Grielescu (adica Mircea Eliade si sotia lui). In momentul in care Chick il cunoaste pe profesorul de filozofie politica, Ravelstein, viata lui incepe sa se schimbe. Regaseste in planul spiritual al amicului sau nevoia devoratoare de cultura, intransigenta in analiza societatii in care traiesc. Abe este un tip erotic totodata, un aristocrat cu gusturi rafinate si costisitoare, indragostit pana peste urechi de iubitul lui asiatic, Nikki. Abe Ravelstein fraternizeaza cu Chick si o respinge atat pe Vela , cat si pe prietenii ei, familia Grielescu. Vela il prezentase sotului pe Radu Grielescu, un roman stabilit la Paris in casa caruia avea sa ajunga de mai multe ori. Ravelstein presupune ca prietenii sotiei se folosec de el ca sa treaca in conul de umbra simpatiile naziste al romanului.

“ - Si de ce as cina cu Grielescu si sotia sa? N-am nici o obiectie atata timp cat esti constient de realitate.

-      Si care ar fi in cazul de fata realitatea?Grielescu te foloseste. In vechea lui tara era fascist. Trebuie sa stearga asta cu buretele. Omul a fost hitlerist.

-      Ei, haide…A negat vreodata ca a facut parte din Garda de Fier?

-      Nu am vorbit niciodata despre asta.

-      Pentru ca tu nu ai adus-o niciodata in discutie.

-      Iti aduci cumva aminte de masacrul de la Bucuresti cand au atarnat oamenii de vii in carlige de carne din abator si i-au sfartecat – i-au jupuit de vii? [...] Stii ca Grielescu a fost un discipol al lui nae Ionesco, cel care a infiintat Garda de Fier. Nu pomeneste niciodata despre asta?

-      Din cand in cand vorbeste despre Nae Ionesco, dar cel mai des vorbeste despre zilele lui in Indiasi cum a studiat cu un maestru de yoga.

-      Acesta este ipocritul lui farmec estic. Esti mult prea bland cu oamenii, Chick, si nu in mod complet inocent. Stii prea bine ca se preface. exista un pact tacut intre voi doi…Chiar trebuie sa iti spun eu asta?[…] Ei te folosesc ca acoperire. daca ar fi dupa tine, nu ai fi ajuns niciodata atat de apropiat de acesti dusmani ai evreilor. Dar erau prietenii Velei si ai acceptat sa te pui la dispozitie, dandu-i lui Grielescu exact lucrul de care avea nevoie. Ca nationalis roman in anii ‘30 s-a manifestat violent impotriva evreilor. Nu era un arian, nu, era un dac.”

Natatorul se lasa din ce in ce mai influentat de ideile lui Abe, motiv pentru care Chick ii propune sa ii scrie memoriile, iar volumul devine best-seller. Ravenstein se transforma intr-un personaj renumit si bogat, ramanad in esenta un filozof profund orientat catre iubire. Tocmai aceasta nevoie se a-si gasi jumatatea ideala il conduce catre sfarsitul vietii sale, murind de SIDA. cartea se incheie cu portretul lui Abe Ravelstein si cu replica lui chick “Nu e usor sa cedezi mortii o creatura ca Ravelstein”.

Trebuie sa recunosc faptul ca am fost dezamagita de maniera in care autorul l-a descris pe Eliade. Faptul ca il prezinta in ipostaza unui legionar care a scris despre “sifilisul evreiesc ce infecta inalta civilizatie a Balcanilor”, fapt cu atat mai greu de inteles de vreme ce avusese ragazul necesar sa il cunoasca pe Eliade in perioada in care au fost colegi la Universitatea din Chicago. Cu atat mai ciudat este faptul ca, in perioada in care era casatorit cu Alexandra, scria ca “il admir foarte mult pe rpofesorul Mircea Eliade si am citit multe dintre cartile sale; faptul de a citi cu admiratie duce, fara indoiala, la unele influente, dar nu as putea spune cinstit in ce fel sau in ce masura m-a influentat. Ma simt indatorat lui, dar am posibilitatea de a aprecia masura acestei datorii.”

Cand a publicat acest roman, Bellow era divortat de Alexandra Bagdasar. Sa fie acesta motivul pentru care Mircea Eliade- cel admirat in 1979 si bun prieten al sotiei, sa devina peste noapte legionarul Eliade? Exagerarea merge chiar mai departe decat am exemplificat eu, dar din respect pentru acesti doi oameni de cultura , nu voi dezvolta subiectul si va voi lasa pe voi sa va edificati. Eu prefer sa cred ca acest roman este o forma de protest fata de cei care, mai mult sau mai putin, au adus o ofensa poporului evreu.

Intreaga sa opera se caracterizeaza prin efortul de a descifra sensul existentei umane din perspectiva intelectualului care incearca sa isi gaseasca propriul lor in lume. Romanele sale contin tuse de umor subtil, pudrat cu ironie si malitiozitate. Nu ezita niciodata sa se autopersifleze, pentru ca, de cele mai multe ori, el este unul dintre personaje. El da masura propriei sale luciditatianalizeaza experientele immediate din perspectiva intelectualului plasat fara voie intr-o lume mecanizata si tehnicizata. “Exista, intr-adevar, o imensa si dureroasa nevoie de o explicatie mai larga, mai flexibila, mai completa, mai coerenta a ceea ce suntem noi, fiintele omenesti: cine suntem si care este sensul vietii? In centrul preocuparilor umanitatii sta lupta pe care o duce omul impotriva dezumanizarii, pentru stapanirea deplina a sufletului propriu.” “Demult am adoptat hotararea de a muri de moarte naturala, ca tot omul. La viata mea am vazut multi oameni murin, asa incat sunt pregatit. Poate ca am tesut prea multa fictiune in jurul gropii – frigul si umezeala din maormant. Poate ca am imaginat prea multe detalii legate de moarte si poate ca sunt prea atasat – anormal de atasat- de mortii mei… O persoana rationala nu si-ar da intalnire cu mortii in zona crepusculara…”marturisea intr-una dintre cartile sale autorul. Bellow a decedat in 2005 la venerabila varsta de 89 de ani. A fost un personaj care a iubit viata in toate formele ei plenare si a avut curajul sa se casatoreasca a cincea oara la 75 de ani, la 80 de ani a devenit pentru ultima oara tata, iar la 85 de ani a scris ultimul lui roman. Asta da viata!