Ada Kaleh

Acum cateva zile, un timisorean a postat pe pagina sa de facebook mai multe imagini vechi cu insula Ada Kaleh, insula cu care oamenii acestor locuri se mandresc denumind-o “perla Banatului”. Nu stiam foarte multe despre istoria acestui loc disparut din dorinta de industrializare fortata a comunismului, dar care dainuie, intr-un mod miraculos, in povestirile si amintirile oamenilor locului.  Denumirea Ada Kaleh provine din limba turca , insemnand Insula Fortareata. Insula a fost locuita din antichitate, iar din insemnarile de atunci aflam ca avea o forma lunguiata, in care culturile de baza erau maslinii, migdali, castani, leandri, vita de vie, smochini si chiparosi. Primele consemnari ale insulei sunt facute de catre Herodot care o numea Cyraunis. Pana in 1430, insula se numea Saan, iar dupa aceasta data si-a schimbat numele sub care o cunoastem si astazi.

Insula era scaldata de apele Dunarii, fiind amplasata nu departe de Orsova si se intindea pe circa 1.7km cu o latime de aproximativ 500 metri, insula pe care traiau 600 de oameni, preponderent de nationalitate turca.  Pozitia sa geografica era una strategica, aflata in mijlocul conflictelor celor doua imperii care au marcat puternic istoria poporului roman: cel habsburgic si cel otoman. De-a lungul istoriei sale, insula a fost stapanita pe rand de cele doua imperii care si-au disputat-o pana in anul 1920 cand a devenit teritoriu romanesc. Cu toate aceste schimbari, locuitorii si-au pastrat administratia locala autonoma, dar si ocupatiile si stilul lor de viata traditional. Pozitia sa geografica a insemnat un punct strategic important pe harta locului din punct de vedere turistic si comercial. In partea superioara a insulei pe sensul de curs al apei a fost amenajat un parc unde au fost plantati numerosi  castani sălbatici, iar in partea opusa puteau fi admirate ruinele vechii cetati, organizata cu trei randuri de ziduri si trei santuri de aparare despartite de apa.

La est se afla o geamie cu un aspect arhitectural impunator, frumos decorata cu covoare pretioase, care pana in 1799 fusese manastire franciscana. Covorul care acoperea lespezile geamiei avea dimensiuni impresionante de 16×12 m si reprezenta o donatie din partea sultanului Abdul Hamid al II-lea.

Imaginile care au rezistat in colectiile private ale bastinasilor ne arata locuinte specifice arhitecturii turcesti: case cu prispe si foisor, incaperi separate pentru barbati si femei, baile amplasate in coltul odailor, mobilier si decoratiuni specifice traditiei musulmane.

Istoria consemneaza locuinte construite chiar pe zidurile vechii cetati militare, caracteristice acestei comunitati turcesti. Insula era vizitata de turisti datorita faptului ca preturile erau scutite de impozit si taxe vamale, iar delicatesele turcesti erau la mare cautare.

Locuitorii cultivau trandafiri din care fabricau uleiul si parfumul de trandafiri, renumita dulceata de smochine sau trandafiri, comercializau tutunul aromat turcesc, 

 rahatul turcesc, suciucul, bijuteriile din aur, baclavaua , sarailie si  cafeaua la nisip. Inlesnirile vamale si scutirile de impozit au dus la dezvoltarea economica a insulei.

Musulmanii si- au construit o uzina electrica, scoli cu predare in limbile turca si romana, fabrici de tutun, de rahat si tesatorii. Comunitatea avea un trai indestulator, motiv pentru care au ridicat  un cinematograf, si-au construit un teren de fotbal şi si-au format propria echipa.

O data cu instalarea comunismului, rangul de comuna a fost ridicat, clasele gimnaziale au fost desfiintate, accesul pe insula dupa ora 20.00 era interzis, proprietatile au fost confiscate, bastinasii avuti au fost deportati in Baragan, iar locul repopulat cu romani.

In 1970, Ceausescu a decis sa se construiasca lacul de acumulare de la Portile de Fier, iar acest lucru a dus implicit la disparitia insulei acoperita de ape. S-a incercat atunci demolarea principalelor obiective turistice de pe insula si reconstruirea lor pe insula Simian, dar spiritul locului a disparut sub apele involburate.

Populatia turca a luat calea exilului, unii dintre ei retragandu-se in Dobrogea, altii plecand definitiv in Turcia. Desi acoperita de ape, amintirea acestei insule inca dainuie in mintea si sufletul banatenilor, motiv pentru care cred cu tarie ca trebuie sa fie amintita in toate materialele de promovare a istoriei Banatului.

Pentru iubitorii istoriei Banatului, dar, implicit, si a Romaniei, puteti citi si materialul:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ada-kaleh-timpul-ne-prisosea
Impresionant. Si dureros totodata cum comunismul incerca (si reusea!) sa stearga adevaratele valori ale culturii si traditiei unor locuri fantastice. Din pacate, tarele comunismului isi intind tentaculele si astazi asupra oricarei ramasite care ar putea orienta romanii catre adevarata valoare, catre moralitatea absoluta, catre bunastarea tutror, catre mandria de a fi roman prin ceea ce ne-a definit odata ca natie si pe care, cu greu, o mai putem ancora in realitatea zilelor de astazi. Neputinciosi sau nu, avem datoria sa nu uitam.

Daca aveti si alte informatii despre aceasta insula, va rog sa completati materialul. Imaginile au fost preluate de pe net si sunt folosite ca material de promovare a istoriei Banatului.