EMKE - brand-ul care a facut istorie

 „ „Prima Fabrică de Chibrituri, Unsoare de Cărută si Produse Chimice din Timisoara S.A.” a fost fondată în anul 1883 si a aprtinut lui Karl Steiner junior, apoi  a trecut  în  proprietatea lui Alexander Kohn si Josef Herzl, iar din anul1894 a functinat ca societate pe actiuni. La infiintarea ei, clădirile fabricii se întindeau pe o suprafată de 8.000 m² si era situata pe malul stâng al raului Bega, între străzile Crizantemelor, Căpitan Damsescu, Splaiul Tudor Vladimirescu si Preyer, amplasata  intr-o curte interioara, flancata de corpuri de cladiri de jur imprejur.

Astazi, dintre toate corpurile de clădiri a mai rămas doar cosul fabricii. Acesta are inscriptionat, cu cărămidă de o culoare mai închisă decât cea utilizată pentru restul cosului, cuvântul „GYUFAGYÁR”, care se traduce prin  „Fabrică de chibrituri” ( cuvântul „gyujtó” este sinonim cu cuvântul „gyufa”, înseamnă„chibrit” si este o formă arhaică, utilizată înaintea temenului „gyufa”).

Cu timpul,  fabrica s-a dezvoltat treptat, devenind cea mai mare fabrică a acelor timpuri din imperiu. In perioada respectiva, fabrica era formata din sectiile de prelucrare a lemnului si industria chimica ( in aceasta sectie se produceau chibrituri,  unsoare de cărută, lacuri, grăsimi si creme de lustruit pentru arme sighete, si chiar albăstreală pentru rufe).

Fabrica avea 380 de muncitori permanenti, iar in perioada de productie de varf, inregistra pana la 445 de muncitori. Productia anuala la vremea respectiva (1900-1920) inregistra 420 de vagoane de materie prima, 300 vagoane de chibrituri, 30 vagoane de unsoare de cărută, 5 vagoane de grăsimi si creme de lustruit, 100.000 duzini de cutii de cremă de ghete si albăstreală, 120.000 kg de hârtie si cca. 80.000 kg de clei, amidon din cartofi si din cereale.

Pentru o mai buna exemplificare, monografiile mentioneaza productii zilnice de 40 milioane de bete de chibrituri, adica  250.000 de cutii si 90.000 de plicuri (de chibrituri). Fabrica era bine dotata tehnic, beneficia de două cazane de 160m² si trei masini cu aburi de 150 cai putere asigură forta motrice necesară, masini de productie aduse din Germania si Belgia care produceau chibritele suedeze. In fabrica erau instalate ventilatoare, iar iluminarea era asigurata de un dinam.

 In ziarul  Nădejdea din din data de 27 aprilie 1921, se mentioneaza:

“La începutul secolului XX, Fabrica de chibrituri din Timisoara, era sucursala Societătii anonime „Solo” din Viena si purta denumirea de „Szikra”, în româneste „Schântea”. Sub regimul ungar avea dreptul comerŃului liber în ce priveste producŃia. La data aparitiei articolului era monopolizată de Stat, fabrica având obligatia a-i ceda toată productia, iar la scurt timp Statul o va prelua în toatăcomplexitatea ei. Avea una dintre instalatiile cele mai moderne. Toate masinile erau de provenientădin Germania. Alături de fabrica de chibrituri mai era instalată o fabrică de chimicale, care produceasi crema de ghete, vax, vânătele (albăstreală) si altele. Numărul muncitorilor era 240, bărbati si femei. Câstigul unui muncitor era de 30 – 40 lei la zi, dar afară de aceasta ei mai primeau alimente în pret redus. Fabrica producea zilnic 220.000 cutii de chibrituri. Materialele necesare la fabricarea chibriturilor erau: cloratul de potasiu, parafina, fosfor si betisoare de lemn. Toate aceste elemente - cu exceptia lemnului - se procurau direct din Germania si Sicilia. Lemnul necesar pentru betisoare se furniza din comuna Cireasa (judetul Caras-Severin). Statul prelua întreg stocul de chibrituri si îl plasa pe piaŃă prin Depozitele de tutun din Timisoara, Târgu - Muresului, Oradea - Mare, Deva. Statul prelua chibriturile cu 20 bani – cutia, si o vindea pe piaŃă cu 50 bani. Profitul la zi era 66.000 lei.”

O specialitate a fabricii o constituiau chibriturile „EMKE”, care era si cel mai renumit produs era cutia de chibrituri „Emke” (Erdélyi Magyar Kızmővelıdési Egyesület) este prescurtarea „Societătii Maghiare de Cultură din Transilvania”, formata din  persoane civile si nobile din perioada respectiva, infiintata în anul 1885 si reînfiintată în 1991, cu sediul la Cluj-Napoca.

EMKE  avea ca obiectiv propagarea culturii si organizarea de actiuni umanitare orientate catre oferirea de ajutor a populatiei cu un nivel de trai scăzut. Investitiile organizatiei vizau infiintarea de  scoli, orfelinate, biblioteci, cercuri de literatură etc.

Pe toate cutiile de chibrituri fabricate in Timisoara aparea o eticheta pe care era imprimat „EMKE” cu scopul promovarii acestei societati, dar si al promovarii fabricii  care dona 5% din câstigul net (5.000 de coroane) in conturile organizatiei mentionate

Fabrica isi urmarea propriile sale obiective de promovare prin implicarea in aceste actiuni caritabile: sa-si mareasca gradul de popularitate in randul consumatorilor, sa isi mareasca nisa de piata si sa restranga importurile de produse străine concurente, dar si consolidarea nisei sale de piata in plan local.

Pe cutiile de chibrituri fabricate la Timisoara nu apare doar sigla acestei organizatii culrural-umanitare, fapt care ne duce la concluzia ca patronatul fabricii la vremea respectica era preocupat sa sponsorizeze si alte proiecte locale, cu acelasi procent de cotizatie/profitul net realizat.

Printre beneficiarii acestei forme de sponsorizare se numarau: Sanatoriul copiilor, Asociatiile Julian si Kalvineum, Institutul de binefacere „Pâine gratuită”, Asociatia muncitorilor handicapati si pensionari si Asociatia invatatorilor si profesorilor, Azilul bătrânilor si Asociatia pensionarilor lucrătorilor din alimentatia publică: cârciume, restaurante, hanuri.

O data cu descoperirea unei metode de promovare ieftine si putand masura impactul actiunilor de promovare pentru institutiile mentionate mai sus, patronatul a decis sa foloseasca spatiul de pe cutii in folosul propriei unitati. Astfel fabrica si-a promovat propriile produse:  cremă de ghete marca EMKE (cipıkrém = cremă de ghete), lacul pentru arme (pisztoly = armă, fénymáz = lac),  diverse alte sortimente de lac, respectiv numele sub care se comercializau: NÉGER fénymáz (fénymáz = email, lac, lustru, verniu), VILÁGfénymáz, RÁKOCZI fénymáz.

Este usor de presupus de ce fabrica si-a ales ca marcă îregistrată o armă.Probabil era unul dintre produsele cele mai solicitate de cumparatori sau produsul cel mai bine cott. 

Binenteles ca, in perioada comunista, mesajul se schimba in acord cu imaginea:

Imaginile cu etichetele de dinainte de 1918 sunt puse la dispozitie de colectionarul Ioan Duguleanu celelate facand parte din diferite colectii private.