“Poetul huligan” (Esenin) si "dansatoarea goala" (Isadora Duncan)

A fost odata ca niciodata un poet frumos, romantic si teribilist, posedat de demoni ascunsi in alcool, droguri, accese de furie, scandaluri si amoruri pasagere. Numele lui era Serghei Esenin si avea origini taranesti. La o varsta mult prea frageda a fost abandonat de parintii lui din pricina saraciei si crescut de bunici. La 9 ani scria deja versuri. In adolescenta s-a mutat la Moscova unde a devenit cunoscut datorita talentului literar. S-a inscris la facultate, dar, ca un rebel autentic, a abandonat-o dupa un an si jumatate. Transpunea in lirica modul personal de a fi: un tanar razvratit, vesnic indragostit si furios pe lumea din jurul lui. Iubea femeia in esenta ei, iar ele se intreceau sa isi ofere nurii si iubirile efemere. 

Desi a avut 5 neveste, toate casniciile au fost sortite esecului. In toamna anului 1921, Esenin divortase de a doua sotie si se afla la Paris, in atelierul pictorului rus Gheorghii Iakulov. Aici a cunoscut-o pe Isadora Duncan, celebra artista americanca, mai mare decat el cu 17 ani. Nascuta in 1877 la San Francisco intr-o familie modesta, Dora Angela Duncan pe numele adevarat, era o dansatoare care avea sa cunoasca celebritatea. In adolescenta a participat la diverse spectacole organizate in Chicago si New York, fara sa bifeze un succes deosebit. In 1896 insa, ea este inclusa pe afisul care anunta un turneu european, iar la Londra, in fata unui public rafinat si instarit, obtine primul succes la scena deschisa, fapt care i-a permis evolutia pe scenele din Viena, Budapesta si Berlin. Ulterior si-a deschis scoli de balet la Grunwald, Paris si Moscova. Desi devenise un nume,  viata ei n-a fost tocmai usoara, tragediile nu au ocolit-o, iar stilul de viata dezordonat avea sa isi puna amprenta pe modul ei de a face fata prezentului. 

Era promotoarea unui stil de dans inspirat din dansul antic grecesc, ea fiind cea care a trasat liniile directoare ale  coregrafiei moderne din secolul 20,  caracterizata prin miscari unduitoare, incarcate emotional. 

In mod uzual, purta o tunica rosie care ii dezvaluia bratele, gambele si picioarele goale. Evolutia ei dadea impresia unei improvizatii coregrafice menite sa atraga atentia asupra formelor voluptoase ale corpului ei in vreme ce isi flutura parul in aer. 

Dar ea a fost prima dansatoare care a avut curajul sa danseze goala in fata unui public macinat de canoanele unei pudori excesive. Incarcatura emotionala era dusa pana la extreme, folosindu-se de imbinarea dintre miscarile lascive ale unui trup care se lasa admirat in voie si muzica clasica. 

Dansul incarcat de erotism, pliat de regula pe muzica lui Beethoven, a avut un succes enorm in Europa. Conservator prin definitie, publicul american era voit retinut, respingand stilul indraznet al artistei.  

Isadora era o femeie coapta, cu trasaturi elegante si forme pline, constienta de propria ei valoare si renumele pe care si-l castigase cu greu. 

Femeia frumoasa, cu parul blond si des , cu sprancene arcuite deasupra unor superbi ochi albastri  scotea in fata spectatorilor o prezenta delicata si feminina. 

Trecuse printr-o tragedie care ii marcase viata profund. In 1913, fiica pe care o avusese din relatia cu scenaristul Edward Gordon Craig si fiul rezultat dintr-o aventura pasagera cu  producatorul de masini de cusut Paris Singer au murit inecati in Sena dupa ce masina in care se aflau a plonjat in rau. Cu toate astea, Isadora era extrem de comunicativa si prietenoasa.  

Cei doi s-au intalnit, s-au privit si i-a traznit! Dragoste la prima vedere. El habar n-avea sa vorbeasca in limba engleza, ea nu pricepea o boaba ruseste, dar cei doi au reusit sa comunice , la inceput, prin gesturi. 

Tanarul emana prospetime si o privea cu adanca veneratie. Isadora si Serghei s-au casatorit la Moscova in 1922. El avea 27 de ani, ea 44. Au rezistat casatoriti doar un singur an, caci tocmai legatura lor intensa avea sa ii consume launtric pe-amandoi. 

A fost o iubire patimasa desfasurata si consumata intre escapade bahice, droguri, dovezi de iubire pasionala, scene de amor, spectacole, aplauze, turnee, juraminte, disperare si, la final, moarte. Au urmat compromisurile: Serghei o insotea in turnee, Iar Isadora incerca sa se acomodeze traiului moscovit, straduindu-se sa traiasca din veniturile realizate in propriul studio de balet. Dupa un an de mariaj, Duncan era satula pana la refuz de betiile prelungite si violentele lui Serghei Esenin, iar poetul se topea de dorul Moscovei natale ori de cate ori o insotea in turnee. Esenin distrusese camere de hotel, provocase scandaluri monstruoase in localuri si, inevitabil, toate aceste incidente ajunsesera pe prima pagina a ziarelor de scandal. Dupa un an, cei doi s-au despartit. Esenin s-a intors in Rusia unde a continuat sa bea si sa iubeasca, iar Isadora s-a intors in America, revenind frecvent, in turnee, in Europa. 

Dansul ei inca imprastia magie si gratie. Iubirea o schimbase, gasind puterea de a se intoarce catre catre sine: “In viata avem doar cateva momente de inspiratie, restul sunt varza”. 

Iubea barbatii frumosi care ii aminteau de-o Elada imaginara. In 1927, la Nice, era indragostita pana peste cap de un barbat tanar, frumos si bogat care conducea un superb automobil Bugatti decapotabil. A avut parte de o moarte stupida prin strangulare din pricina unei esarfe pe care o purta la gat. 

Unul dintre capete se agatase de roata atunci cand a pornit automobilul, aducandu-i  moartea pe cat de fulgeratoare, pe atat de surprinzatoare. 

Esenin n-a reusit niciodata sa se sustraga patimii alcoolului. Dar scria versuri menite sa trezeasca sufletele adormite:

“Focul vanat e gonit de vant,

Zarile-au uitat sa ma mai doara…

De iubire-ntaia oara cant,

La scandal renunt intaia oara.

Am fost crang paraginit pe loc

La femei si vodca dam navala

Nu-mi mai place azi sa beau, sa joc,

Sa-mi pierd viata fara socoteala.

E de-ajuns sa te privesc tacut

Sa-ti vad ochii plini de tot inaltul

Ca uitand intregul tau trecut

Tu sa nu mai poti pleca cu altul.

Tu – mers gingas, tu – surasul meu,

Dac-ai sti, cu inima pustie,

Cum poate iubi un derbedeu

Si cat poate de supus sa fie.

Carciumile le-as uita pe veci

N-as mai sti nici versul ce inseamna

De-as atinge-aceste brate reci

Si-al tau par ca floarea cea de toamna.

Vesnic te-as urma pe-acest pamant

Departarea mi-ar parea usoara…

De iubire-ntaia oara cant

La scandal renunt intaia oara”

(traducere George Lesnea)

In primavara anului 1925, Esenin s-a casatorit cu nepoata scriitorului Lev Tolstoi, Sofia Andreievna Tolstoia. Cu doua zile inainte de Craciunul aceluiasi an, acesta si-a taiat venele de la mana in camera hotelului Angleterre din Sankt-Petersburg si ar fi scris cu sangele lui un poem de adio pe peretii camerei:

“La revedere, prietene, la revedere.

Dragul meu, in inima-mi ramai.

Despartirea  ce se prevede

Prevede o noua revedere.

La revedere, prietene, ramai tacut

Nu fi trist si in sprancene crunt –

In aceasta viata, a muri nu e noutate;

Nici sa traiesti, ar fi mai nou decat atat.”

Dar moartea se incapatana sa mai astepte. Disperat, acesta s-a spanzurat de tevile de incalzire care traversau tavanul camerei. Poemul nu a fost inregistrat in rapoartele politiei, dar a fost publicat ulterior mortii in ziare.

Lancome: Believe in beauty

Periplul calatoriilor printre brandurile de lux a fost inspirat de o buna prietena care imi spunea acum ceva vreme ca parfumul ei preferat este “La vie est belle” din gama produselor Lancome. Nu m-a mirat catusi de putin pentru ca, ea insasi o femeie pretioasa, nu putea agrea decat un brand de lux. 

Lancome a fost creat in 1935 la Paris de catre Armand Petitjean cand acesta avea deja 50 de ani. Prieten cu Francois Coty – considerat parintele parfumeriei de lux, Petitjean il acuza pe mentorul sau ca renuntase la calitatea produsului in detrimentul castigului, motiv pentru care si-a propus sa creeze un brand de frumusete neconventional si vizionar, dupa principiul “totul sau nimic”. El si-a propus sa imbine expertiza de laborator cu intelegerea intuitiva a necestatilor femeilor din lumea intreaga. 

Brandul a cunoscut un succes enorm si a fost vandut companiei L’Oreal in anul 1964. Petitjean a fost un tip ambitios, pentru care parfumeria era mai degraba un domeniu apropiat artei si filosofiei, decat o modalitate de a face business si avere. El a cautat un nume usor de pronuntat in toate limbile si de tinut mine. 

Numele Lancome a fost inspirat de ruinele Castelului Lancosme din Vendoeuvres, amplasat in regiunea Indre din Franta. Consoana “S” a fost inlocuita cu un accent circumflex tipic frantuzesc plasat deasupra “o”-ului, vadit tendentios, menit sa-i dea o pretiozitate in plus. 

Simbolul Casei Lancome a fost ales un trandafir care crestea in jurul ruinelor castelului. Initial, trandafirul avea tulpina lunga si frunze mici. 

In 1974, logo-ul a intrat intr-un proces de redefinire, trasformandu-se intr-unul mult mai delicat si rafinat. 

Din 1996, culoarea trandafirului se schimba in functie de tipul produsului promovat: alb pentru piele, rosu pentru machiaj, galben pentru produsele solare. In 1973, producatorul de trandafiri, George Delbard, a creat un soi de trandafir cu numele Lancome. Soiul are forma cilindrica realizata pe plierea a 35-40 de petale de culoare roz pal, stralucitoare in lumina soarelui. 

Primele parfumuri au fost creat in anul in care Lancome s-a lansat pe piata:

Tendre Nuit, 

Bocages, 

Conquete,

Kypre si 

Tropiques – devenite astazi parfumuri de colectie. Un an mai tarziu a lansat prima crema de noapte, Nutrix, iar in 1938 a largit gama produselor cosmetice cu un ruj cu aroma de trandafir care a reprezentat cel mai bine produs vandut vreme de 30 de ani. 

Petitjean a fost un vizionar. A infiintat scoala de tehniciene, specialiste pregatite sa transmita lumii intregi viziunea lui asupra frumusetii, preocuparea pentru ingrijirea epidermei, fascinatia lui pentru eternul feminin si efortul de celebrare a senzualitatii prin parfumuri, crème si farduri. Desi Petitjean declara ca brandul nu va fi niciodata promovat prin altceva decat prin calitatea lui, istoria marketingului a marcat cateva reclame celebre. Compania a devenit un trendsetter o data cu preluarea brandului de catre L’Oreal, reclamele ei aparand pe toate canalele media din intreaga lume pentru ca si in prezent brandul continua sa fie unul dintre cei mai importanti jucatori din industria cosmetica de lux. Casa Lancome si-a ales intotdeauna cu atentie ambasadoarele de imagine din randul femeilor carismatice. 

Prima a fost Carol Alt in 1978 cand avea doar 18 ani, devenind astfel cea mai tanara imagine din industria de profil. Au urmat apoi: 

Isabella Rossellini care a fost imaginea casei vreme de 14 ani, 

urmata de fiica ei - Elettra Rossellini Wiedemann, 

Kate Winslet, 

Penelope Cruz, 

Emma Watson, 

Anna Hathaway, 

Julia Roberts. 

Pictorialele au fost realizate de catre fotografi celebri precum Steven Meisel, Peter Lindbergh, Nick Knight, Brigitte Lacombe, Mario Testino, Mario Sorrenti, Patrick Demarchelier si Dusan Reljin. Cele mai vandute parfumuri Lancome sunt: La vie est belle, Tresor  si Hypnose.

Desigur, gama produselor Lancome este foarte mare si foarte apreciata. Iar atentia pe care o acorda frumusetii il face unul dintre brandurile cele mai apreciate de catre femeile din toata lumea. Daca nu l-ati incercat pana acum, merita sa raspundeti unei provocari. "Believe in beauty", spun ei! Credeti in frumusetea voastra, spun eu. Dar aveti si grija de ea.