Victor Eftimiu:"Eu sunt, in lumea celor vii, strigoiul ..."

Romania este prinsa iarasi in desertaciunea prezentului. Din nou am sentimente confuze, furii reprimate, o stare de greata accentuata. Din nou caut, rascolind trecutul si ma gandesc ca, pana Romania se reaseaza in limitele bunului simt, trecutul va fi istorie, subiectele epuizate. Si de prea satula de Romanica noastra, am cautat personaje “imprumutate” si ma gandeam: ce dracu au cautat astia in tara asta uitata de Dumnezeu? Zau ca n-am sa inteleg niciodata. Povestea spune asa: Victor Eftimiu, albanez get- beget, nascut in comuna Bobostia din Albania, a venit in Romania, impreuna cu tatal sau, mare negustor. Si cum avea doar 8 ani, a fost un fleac sa invete limba romana, astfel incat, la 18 ani deja publica primele poezii. Era un barbat frumos, cu prestanta in fata barbatilor, cu lipici la femei. Aventurile amoroase din timpul vietii au fost atat de multe, incat nu putem spune decat ca doar putine au ramas in folclor, de notorietate fiind relatia lui cu mezzosoprana Maria Moreanu. Desi era membru in partidul taranist, avea relatii in toate celelate partide si nu s-a ferit sa faca uz de ele.

La Paris a cunoscut-o pe Agepsina Macri, fiica bogatasului Panait Macri, care studia literele la Universitatea Sorbona. Cand s-a reintors in tara, aceasta s-a maritat cu el  si s-a angajat la Teatrul National din capitala, pe scena caruia a interpretat numeroase roluri si a primit titlul de Artista Emerita. Amandoi au fost masoni, ea facand parte din Prima Loja pentru femei din Europa care avea o filiala la Bucuresti, infiintata imediat dupa primul razboi, alaturi de Martha Bibescu, Zoe Palade, Claudia Millan – Minulescu, Bucura Dumbrava -scriitoare si doamna de onoare a Reginei Elisabeta, Smaranda Colonel Maltopol si Elena Roza Prager – ultima Mare Maestra a Lojii. Victor Eftimiu a preferat sa se foloseasca de masonerie, acolo unde nu reusea sa castige cu amabilitati, reusea folosindu-se de relatiile masonice. Agespina a jucat mult si multe roluri le-a primit datorita relatiilor barbatului ei. Era un schimb tacit: el o ajuta sa isi construiasca o cariera teatrala, ea ii trecea cu vederea escapadele amoroase. Cand Antonescu l-a bagat in lagar, Eftimiu l-a cunoscut pe Gheorghe Gheorghiu-Dej care avea sa il protejeze atunci cand a ajuns la putere. Ii placea sa aiba relatii la varf si se mandrea cu ele. Victor Eftimiu vedea cu alti ochi realitatea romaneasca. Avea un fel transant de a cantari lumea si de a se exprima: “ Atunci cand voi ajunge eu cineva in tara asta, doua poezii am sa scot din literatura romana:Doina lui Eminescu, pentru xenofobie, si Miorita pentru pasivitatea ciobanului moldovean care, in loc sa puna mana pe ghioaga si sa le dea la mir, isi dicteaza testamentul laiei miorite…” Dincolo de aceasta precizie cu care transa lumea si impartea convingeri personale, el era un impetuos, fiind singurul scriitor care a avut tupeul sa-si ridice propria statuie inca din timpul vietii.

Cred ca am omis sa va spun ca impartea cu sotia sa un apartament langa parcul Cismigiu, drept pentru care s-a decis sa isi puna statuia in parc sa o poata admira in voie, alaturi de alte figuri literare celebre. Gestul sau n-a trecut neobservat si chiar i-a indignat pe unii atat de tare incat l-au obligat sa isi ia statuia si sa si-o mute in gradina imobilului unde locuia, pe strada Doctor Marcovici numarul 9, sub balcon. Exista chiar si-o anecdota care a traversat timpul si inca mai face lumea sa zambeasca. Se zice ca nevasta-sa isi apostrofa slujnica in fiecare dimineata sa mearga sa stearga praful si gainatul de porumbei de pe crestetul “conasului”. Agespina a murit prima, iar el nu si-a mai ascuns amorurile. Barfa literara consemneaza o intamplare in care Arghezi s-ar fi intalnit, in apropierea Cismigiului, cu Eftimiu, flancat de doua tinere superbe care “ingrijeau” de el si de casa dupa decesul nevestei. Cand Arghezi s-a apropiat, acesta s-a oprit tinandu-si de brat noile cuceriri si I s-a adresat

” Draga, iti prezint pe secretarele mele”, in incercarea de a pastra o aparenta cel putin comica pentru trecutul lui de crai de curte veche.De fiecare data cand se intalneau, Arghezi nu uita sa il intrebe usor ironic: ”Ce spui, draga, tot mai secretezi, tot mai secretezi?” Trebuie sa recunoastem ca locul lui in literatura romana este meritat cu varf si indesat, caci dincolo de rolul pe care l-a avut in dramaturgia romaneasca , el ramane unul dintre cei mai talentati poeti care a excelat in poezia cu forma fixa, fie ca facem referire la sonet sau rondel.

Ramasitele lui si-au gasit odihna dupa o viata zbuciumata, plina de provocari, de ispite si realizari, alaturi de Agespina, in Cimitirul Bellu, in imediata vecinatate a capelei centrale. Pe soclul de marmura odihneste un sonet scris chiar de el, batut cu dalta pentru posteritate:

“De cand te-ai dus, m-a napadit pustiul…

N-as fi crezut atata gol sa fie!

E vana orisice filozofie

Cand zorile si-au stins trandafiruiul.

Mi-ai fost unicul gand si avutie…

De cand mi te-a infasurat sicriul

Zadarnic mai incerc sa fac pe viul,

Mi-e mult mai greu pamantul decat tie!

Ne-a despartit ursita nemiloasa…

A filgerat spaimantatoarea coasa

Taindu-ne-mpletitele destine

Si lacrimilor n-a secat suvoiul

Eu sunt, in lumea celor vii, strigoiul

Iar cel adevarat sunt langa tine.”

Pozele sunt preluate de pe site-ul https://www.google.ro/search?q=agepsina+macri&sa=X&biw=1018&bih=467&tbm=isch&tbo=u&source=univ&ei=exrbVLK3HIPJPNfugLgM&ved=0CCUQsAQ

Calator prin vest - Mako, Ungaria

Sa nu ma intrebati cate orase am vizitat in Ungaria! Imi va fi rusine sa va raspund, pentru ca, fiind langa granita, intotdeauna spunem: nu acum, este atat de aproape incat o putem vizita oricand. Am tranzitat-o de sute de ori, am mers la cumparaturi, i-am tocit autostrazile, ne-a plouat, ne-a lasat fara stergatoare, ne-a bucurat cu toate frumusetile vazute in viteza masinii, am pozat-o din mers sau in ragazul dintre doua pauze de masa, dar nu am vizitat-o efectiv niciodata. La ultimul drum catre Viena ne-a prins o ploaie pe drum de ziceai ca Dumnezeu goleste cisterne de apa pe metro patrat! Inainte de Budapesta cu vreo 50 de km, la viteza cu care mergeam pe autostrada, vantul ne-a smuls efectiv stergatorul de pe partea soferului si l-a aruncat in slavile cerului. A fost cosmar: noapte, ploaie cu galeata, noi - contra cronometru, obositi, nervosi, tracasati... credeti ca am oprit? Da, la fiecare statie de benzina sa cautam stergator, dar niciunde nu am gasit modelul care ne trebuia. Va-ntrebati daca am dormit undeva, pe drum? Pe naiba! Am pus batista pe bat si da-i inainte. Am jurat ca n-o sa mai mergem niciodata la drum in asemenea conditii! Ma credeti??? Eu NU! Pentru ca asa suntem noi: nebuni de legat!

Nu vreti sa stiti de cate ori am trecut prin micul orasel, nu vreti sa stiti cate anotimpuri ne-au prins pe-aici, dar niciodata nu am parcat masina si sa o luam la pas! Ei bine, ieri am facut-o! Localitatea Mako se afla la aproximativ 100 de km de Timisoara si se poate ajunge acolo fie prin vama Cenad, fie prin cea de la Nadlac, in cazul in care vreti sa faceti un popas si in Arad.

Mako este renumit pentru ceapa pe care timisorenii si aradenii o cumpara din pietele orasului sau de pe marginea drumurilor din localitatile unguresti aflate in imediata apropiere a granitelor, pentru Complezul Termal Hagymaticum, pentru frumusetea cuminte a orasului, pentru ospitalitatea locuitorilor lui si nu in ultimul rand pentru mancarea excelenta.

Nu va temeti ca nu va veti face intelesi, multi locuitori vorbesc romaneste, atat in magazine, cat si pe strada. Primaria organizeaza in fiecare an festivalul cepei si timp de 3 zile, locuitorii isi asteapta oaspetii cu mancare buna, concerte pe masura, targuri mestesugaresti, cu speranta sa le placa si sa vina si alta data. Celebrul arhitect Imre Makovecz s-a inspirat tocmai de la celebra ceapa si a proiectat complezul Hagymnaticum din orasul lui natal.

Complexul Termal Hagymaticum are o arhitectura ciudata si a fost construit de catre Imre Makovecs, arhitectul ale carui opere pot fi admirate si in alte orase din Ungaria. Complexul a fost proiectat plecand de la ideea armonizarii omului cu natura, ceea ce specialistii numesc "arhitectura organica", stilul care i-a facut celebri pe Hundertwasse si Gaudi. Daca vreti sa intrati in complex, biletul unui adult pentru o zi costa 2200 HUF, adica aproximativ 40 de ron, pentru copil - 1300 HUF, iar pentru o familie formata din 3 personae se plateste 5500 HUF. Daca vreti sa va plimbati prin oras, aveti ce vizita. Makovecs a proiectat aici mai multe cladiri in stilul sau caracteristic si trebuie
spus ca ele reprezinta, in esenta, principala atractie a orasului! Iata Teatrul din Mako!

sau autogara,

sau Centrul sportiv.
'

Dar zonele turistice de interes sunt mult mai multe si ar merita sa fie descoperite: gimnaziul,

un palat construit prin 1928,

Korona, 

primaria veche,

primaria noua,

alte cladiri al caror nume nu l-am aflat, 

si multe statui.

Orasul se mandreste cu multe spatii deschise, pline de verdeata si infrumusetate de statui.

In oras sunt multe lacasuri de cult:

Biserica catolica,

Biserica ortodoxa,

Sinagoga si multe altele. Sunt si doua muzee, dintre care unul trebuie obligatoriu vizitat: evident, Muzeul cepei.

Altul este muzeul lui Joszef Atila:

Daca veti cutreiera orasul la pas, veti da peste multe magazine mici cu vitrine frumos aranjate. Din pacate, fiind duminica, toate erau inchise. Daca sunteti prin apropiere, opriti-va pret de cateva ore. Eu zic ca nu veti regreta! Sambata viitoare mergem la Szeged.

Steven Ma - arhitectura ca o bijuterie

Daca sunteti pasionati de arhitectura, numele lui Steven Ma n-ar trebui sa fie o surpriza. Arhitectul vienez, specializat in realizarea de proiecte digitale 3D, profesor – asistent in cadrul programului post-universitar la Universitatea de Arte din Viena, s-a nascut in Hong Kong, a absolvit cursurile de master la Institutul de Arhitectura din California, iar lucrarea sa “Xuberance” a fost premiata ca fiind cea mai buna teza de doctorat prezentata in respectiva sesiune. Este specialist in design digital, in tehnici de reprezentare digitala, predand la Institutele de Arhitectura din Dessau  din Germania si la cel din Viena.

  
Studioul sau de arhitectura se numeste “Xuberance” care, potrivit propriei misiuni este “ nu un protest, nu un manifest, ci doar o o celebrare a noii virtuozitati in arhitectura contemporana” . Sunt proiecte care au surprins specialistii si care acum reprezinta teme de dezbatere pentru studentii din institutele de profil.

Taiwan Tower, doua turnuri gemene proiectate si construite dupa principiile arhitecturii sustenabile, sunt de fapt doua turnuri ultra slim cu o inaltime de 350m, imbracate in verdeata pe toata lungimea fatadei, pana in inaltul cerului. Ele adapostesc un centru cultural, 3 muzee, spatii publice, o fantana arteziana, un teatru in aer liber, o sala de evenimente, locuinte ultramoderne, o crescatorie de pasari rare, restaurante, o ferma verticala, iar in partea superioara, un pod suspendat care ofera vizitatorilor sansa de a se plimba”pe cer”. Turnurile sunt dotate cu instalatii de reciclare a apei, turbine eoliene si panouri solare. Ansamblul a fost proiectat in colaborare cu San Liu, Xinyu si Emre Icdem.

 

Unele dintre lucrarile sale au ramas in stadiu de proiect, fiind prezentate studentilor  in atelierele de design, cu scopul de a le facilita participarea atat la dezbateri, cat si implicarea acestora in experimente formale, folosind tehnici noi de proiectare si animatie. 

 

 

 

In cazul altui proiect, arhitectul transforma desenul iconic intr-o metafora florala menita sa simbolizeze legatura dintre cer si pamant, revolutionand astfel reprezentarea clasica a acoperisului urban.

 

Atentia lui s-a focalizat inclusiv pe detalii urbane, menite sa simplifice viata omului in efortul de a proteja natura. Multi arhitecti au inventat banci eco, dar ideea lui este cu adevarat interesanta pentru ca devinde un sistem siesi suficient, conceput astfel incat sa isi satisfaca singur toate nevoile de functionare.  Ec-O Bench -urile au fost inventate plecand de la dorinta lui de a crea un sistem multifunctional prin care pe de-o parte colecteaza si filtreaza apa de ploaie folosind-o la cresterea plantelor verzi, iar pe de alta parte valorifica lumina soarelui cu ajutorul panourilor solare montate in partea superioara, transformand-o in energie electrica necesara pe timp de noapte. Aceste baldachine verzi, gandite sub forma unor cosuri argintii pline cu verdeata, creeaza un loc de odihna primitor si elegant. Ele sunt realizate din materiale reciclabile, inclusiv din bio-aliminiu si sticla reciclabile de la aeronavele casate.

 

 

Exercitiul creativ nu se rezuma doar la volume si spatii deschise, ci imbraca si forme elegante, asemeni unor bijuterii vestimentare, menite sa incite nu doar fantezia, ci si cochetaria.

 

 

Daca ideile lui va plac, fiti cu ochii pe el. Eu asa am sa fac.