Eau de Cologne

In 1692, Gian Paolo Feminis, un barbier italian din Val Vigezzo, si-a parasit tara natala si a plecat in Germania sa isi caute norocul. Acolo, el si-a deschis o farmacie si a descoperit formula magica de distilare a unor plante medicinale cu proprietati benefice si a realizat o colonie cu un miros foarte placut pe care a numit-o “Aqua Admirabillis”. Potiunea continea alcool de struguri si o mixtura de uleiuri de bergamota, rosmarin, levantica si neroli. Bucuros peste masura de inventia lui, acesta i-a scris o scrisoare fratelui sau in care spunea: “Am facut un parfum care aminteste de diminetile insorite de primavara italiana, acompaniate de prospetimea blanda a aromelor de narcise salbatice combinate cu mirosul dulce al florilor de portocal. Parfumul este revigorant si stimulativ atat pentru simturile mele, cat si pentru imaginatia mea”.  

In 1709, acesta a lansat "Eau de Cologne" in cinstea orasului in care s-a stabilit. Casa lui de parfumuri avea ca logo o delicata lalea rosie. "Eau de Cologne" in forma sa originala era un amestec de uleiuri de citrice (lamaie, portocala, mandarina si grapefruit) bergamota, neroli, lavanda si iasomie, in amestec cu rosmarin si cimbru. Parfumul a inregistrat un succes enorm, motiv pentru care a fost obligat sa isi ia un ucenic, pe nepotul lui, Jean Marie Farina, cel care avea sa fie continuatorul pasiunii unchiului lui. Initial, parfumul s-a comercializat in Koln si Frankfurt, iar din 1716, a avut comenzi de 3700 de sticlute care au fost expediate regulat catre 39 de adrese. Compania lui inca mai exista si astazi, iar proprietarii sunt urmasii din a opta generatie Farina. In 1727, apa a fost brevetata de catre Facultatea de Medicina din Cologne. In 1740, parfumul era foarte popular si avea clienti fideli din intreaga Europa.

Flacoanele originale aveau forma unor cilindri lungi si subtiri, numiti Rosoli. Parfumul a fost extrem de apreciat incat devenise favoritul Contesei du Barry, amanta regelui Louis XV-lea. "Eau de Cologne" avea multiple intrebuintari: era diluat in apa de imbaiere, consumat in combinatie cu bulgari de zapada si miere, era folosit pentru parfumarea vinului sau improspatarea respiratiei gurii. Fiecare flacon era sigilat cu ceara speciala rosie pe care era scris numele familiei si aplicat sigiliul companiei. Recipientul era insotit de un certificat pe care erau trecute inclusiv instructiunile de folosire, fiind mentionat faptul ca, pe langa folosirea lui exterioara, era recomandat pentru igiena dentara, impotriva bolilor infectioase, a sangerarii gingiilor, a durerilor de stomac  si a respiratiei urat mirositoare. Mai tarziu, forma flacoanelor a devenit mai elaborata, fiind folosite sticlute in forma de para. Originalitatea parfumului a constat in simplitatea si eleganta aromelor proaspete, atent dozate.  

In 1732, Farina avea sa preia afacerea unchiului sau si sa isi puna amprenta personala. Dupa moartea lui Farina in 1766, afacerea a fost continuata de urmasii lui. In 1806,stranepotul lui, Jean Marie Joseph Farina a creat un parfum nou, Eau de Cologne si a devenit in scrut timp furnizorul oficial al Imparatului Napoleon si al Reginei Victoria a Angliei. 

Napoleon consuma cel putin o sticluta de parfum pe zi. Tot el a deschis reprezentanta din Paris pe care a vandut-o  in 1862 renumitei companii Roger & Gallet care a castigat dreptul de productie a "Eau de Cologne Extra Vielle" in 1806. 

Parfumul are la baza esente citrice (bergamota, lamaie, mandarina, portocala),  completate de arome de neroli, mirt, cereale, garoafe, trandafir, si rozmarin. Acestia au extins portofoliul si  au dezvoltat mai multe game de produse: pentru relaxare, energizante sau aromo-terapeutice. Fiecare gama era construita in jurul unui ingredient natural precum lamaia, ghimbirul, trandafirul, lemnul de portocal sau ceaiul verde. 

Gama era formata din: apa de colonie, deodorant, sapun lichid si solid, lotiune si crema de corp, gel de baie si lumanari parfumate.  Ei au avut ambitia de a crea produsele innobilandu-le cu prospetimea gradinilor italiene de pe malul Mediteranei. In 1803, Wilhelm Mulhens a profitat de renumele produsului Farina, obtinand drepturile de productie, desi nu avea nici o legatura cu familia. Se zice ca tanarul Wilhelm primise reteta secreta pentru “Aqua Mirabilis” de la un calugar carthusian ca dar de nunta. La scurt timp, el si-a deschis propria fabrica pe Glockengasse 4711, numarul casei devenind mai tarziu brandul companiei. 

In secolul 18, “4711” era comercializat pentru calitatile sale medicinale care “reimprospateaza mintea, corpul si sufletul” si a inregistrat un mare succes. In 1810 insa, Napoleon a dat un decret prin care obliga furnizorii de medicamente sa treaca pe recipiente toate ingredientele folosite. De frica sa nu i se fure reteta produsului, acesta a decis sa il comercializeze ca apa de toaleta care nu se incadra in gama produselor cu ingrediente la vedere. Flaconul a fost realizat de catre Peter Heinrich Molanul in 1820. In 1853, dupa ani buni petrecuti in procese, licentele au fost anulate, iar fabricile inchise. 

In 1865 , in Cologne, existau 39 de societati Farina, iar, in final, dupa indelungi procese, Roger & Gallet a fost cel care a primit dreptul de a folosi numele brandului.

Insa fiul lui Mulhens a emigrat in Italia unde si-a deschis o alta fabrica si a continuat productia parfumului “Farina”, fapt care a condus la alte actiuni in justitie.  In 1881, nepotul lui Mulhens, Ferdinand Mulhensa lansat "4711 Eau de Cologne", schimband inclusiv numele fabricii si punand capat disputelor.

  “4711” a fost inregistrat ca marca in 1845 si reprezinta cel mai vechi si longeviv parfum din intreaga lume. Business-ul a  fost unul de succes si a ramas in grija urmasilor Mulhens pana in 1994, cand a fost vandut gigantului Wella, iar in 2004 achizitionat de catre Procter&Gamble. 

Daca ajungeti in Koln, ar fi ideal daca ati merge la Muzeul Parfumului - Casa Jean Marie Farina, una dintre atractiile orasului. 

Piesa de rezistenta a muzeului este catalogul Jean Marie Farina care atesta istoria parfumeriei de la inceputurile sec 19 si reprezinta dovada ca unele parfumuri au fost inspirate de personaje istorice celebre: Eau de Louis XVIII, Eau Royale, Eau de Bourbons, Eau de Frederic Roi de Prusse, Extrait du Prince Poniatowsky, pomada de grasime de urs Huile de Macassar, Lait Virginal si Eau de Fraises.

Cladirea muzeului, organizata pe mai multe etaje, ofera istoria detaliata a muncii si creatiilor lui Jean Marie Farina. Obiectele de arta, mobilierul vechi, portretele sunt marturii palpabile despre istoria unui parfum care a facut cariera. In ceea ce priveste promovarea, "Eau de Cologne" a fost un produs rasfatat. Iata cateva dintre cele mai frumoase advertoriale ale sale.

Automobilul Marta

In 1891 industriasul austriac Johann Weitzer a fondat  in Arad Fabrica de Vagoane si Motoare Johann Weitzer SA, societate pe actiuni. Aici se produceau locomotive cu abur, vagoane de marfa si de calatori, tramvaie pentru ecartamentul din intreaga zona estica a Imperiului Austro-Ungar, dar si pentru Europa Centrala si de S-E. Tot aici se fabricau echipamente militare, bucatarii de campanie si utilaje agricole. Fabrica exporta produsele in Regatul Romaniei, Italia, Grecia si Bulgaria. Orasul se dezvolta, iar nevoia de transport urban era din ce in ce mai acuta. Exista forta de munca foarte calificata pentru care administratia locala era obligata sa gaseasca solutii pentru transportul in comun de acasa la lucru.  In anul 1908, Banatul si Transilvania faceau parte din Imperiul Austro-Ungar. 

In acelasi an, Primaria orasului Arad din comitatul cu acelasi nume s-a decis sa comande autobuze pentru transportul public. Reprezentantii administratiei locale au facut o propunere oficiala managerilor filialei franceze a firmei americane Westinghouse din Le Havre sa construiasca o fabrica noua de automobile in orasul de pe malul Crisului, primaria obligandu-se sa le puna la dispozitie un teren. Aceasta avea sa se numeasca MARTA (Magyar Automobil Reszveny Tarsasag). Arhitectii care au intocmit proiectul si s-au ocupat de construirea cladirii au fost Fodor Zsigmond si Reisinger Sandor, cei care ridicasera in 1895 Liceul Pedagogic din oras. 

Acestia au ridicat o cladire moderna si frumos utilata, care  asigura conditii excelente de munca. Cei 280 de muncitorii angajati aici beneficiau de vestiare, spalatoare cu apa calda si rece, sala de mese. 

Un an mai tarziu s-a dat drumul productiei, iar automobilele cu diverse caroserii (Dublu-Phaeton, Landolet, Limuzina etc) erau dotate cu motoare care aveau capacitatea cuprinsa intre 20 si 40 CP. Toate automobilele erau dotate cu marsarier, faruri de noapte, frana si claxon, respectandu-se astfel regulamentul local cu privire la siguranta circulatiei emis de catre autoritati in anul 1902. Limita de viteza era si ea reglementata la maxim 15 km/ora pe bulevarde si la 10km/ora la strazile inguste. 

Acelasi regulament mentiona faptul ca era interzis sa depasesti biciclistii aflati in trafic, dar se permitea depasirea carutelor trase de cai. Benzina se cumpara din farmacii in recipiente de un litru, iar mai tarziu, in butoaie speciale. Masinile produse aici au luat calea spre marile orase din imperiu, inclusiv spre Budapesta si Viena, iar mai tarziu au ajuns inclusiv in Anglia. La fiecare automobil vandut, fabrica oferea un curs gratuit de condus, in limita a 2 ore. 

Dupa doi ani de la infiintare, fabrica si-a extins portofoliul producand motoare pentru tractiune feroviara, dar si autobuze cu si fara etaj, 

camioane de 3 si 5 tone. 

Pana in anul 1912 cand fabrica a dat faliment aici s-au construit aproximativ 150 de masini. Marta a fost cumparata  de firma austriaca Austro Daimler, al carei fondator era unul dintre parintii automobilului, Gottlieb Daimler, cel care a dezvoltat primul automobil cu 4 roti. O data cu preluarea, productia s-a diversificat, facand loc unor automobile usoare cu puterea de 18/22 CP care au fost exportate pentru servicii de taxi in multe tari europene. 

Toate purtau binecunoscuta stea in 3 colturi, simbolizand cele 3 domenii in care motoarele produse sub aceasta marca urmau sa exceleze: pe pamant, pe apa si in aer. Unul dintre aceste automobile usoare a circulat pe drumurile aradene pana in 1936, desi parcursese  peste un milion de kilometri. Pana cand a inceput Primul Razboi Mondial au fost construite aproximativ 650 de autobuze si autoturisme. 

In timpul razboiului, in fabrica au fost oprite productiile destinate populatiei civile si s-a demarat productia de motoare pentru avioane. Inclusiv masinile produse pana atunci au luat  si ele drumul frontului de unde nu s-au mai intors niciodata. In 1918 cand s-a instaurat pacea, s-a destramat si Imperiul Austro-Ungar, Transilvania unindu-se cu Regatul Romaniei. Productia a intrat in declin, caci vremurile in schimbare nu au avut rabdarea sa astepte ca lumea sa isi aseze in tihna viata. MARTA a fuzionat cu fabrica de vagoane Weitzer si s-a infiintat Societatea Astra Vagoane – prima fabrica romaneasca de vagoane si motoare unde se fabricau vehicule de cale ferata: locomotive, vagoane, tramvaie, motoare, autocamioane, masini agricole, tractoare, constructii metalice etc. Fosta fabrica Marta si-a continuat productia construind autobuze,

autocamioane, 

autoturisme cu motoare de 4 cilindri si 60CP,

masini unelte si componente pentru avioane.Aici s-a realizat primul avion Astra-Porto, foarte apreciat de armata romana care a si comandat de altfel 25 de aparate de zbor. In 1926, fabrica de automobile si-a inchis definitiv portile, iar utilajele din sectia de avioane au fost mutate la Brasov. Dupa instalarea comunismului, Astra a fost nationalizata si reorganizata sub denumirile de Fabrica de Vagoane Arad, iar mai apoi Uzinele de Vagoane Arad. Din 2002 Astra Vagoane Calatori SA  a devenit societate privata si reprezinta un partener credibil si performant. Ca sa vezi, daca incape pe maini bune, orice afacere poate rezista timpului! La fel ca si o tara!

Bibliografie:
http://www.automobileromanesti.ro/Altele/Marta/
http://specialarad.ro/marta-sau-malaxa-care-a-fost-primul-automobil-romanesc/
https://istoriabanatului.wordpress.com/tag/automobilul-marta/
https://posturi.wordpress.com/2012/01/11/istoria-aradului-in-imagini-partea-iii-fabrica-de-automobile-marta/
http://www.miscarea-aradeana.ro/2013-05-10/istoria-automobilului-in-arad

Colonada bizantina din statiunea Buzias

Un cititor anonim m-a rugat sa scriu despre colonada din Buzias. Cu regret trebuie sa recunosc faptul ca nu detin foarte multe informatii si nici multe imagini vechi cu aceasta superba constructie bizantina. Dar voi impartasi cu mare bucurie informatiile pe care le stiu. Colonada a fost ridicata in vremea cand statiunea se afla in arenda lui Anton Hoffman, considerata  una dintre cele mai prospere perioade pe care le-a cunoscut Buzias-ul. Hoffman a arendat vreme de 13 ani statiunea si lui i se datoreaza ridicarea unor constructii care sunt mentionate istoria statiunii: vilele Adela si Marghit, celebrul Casino construit in 1856 in centrul parcului, hotelul Bazar ridicat in acelasi an, cat si celebra colonada realizata de catre dulgheri tocmiti si adusi tocmai din capitala Austriei. Aceasta superba compozitie dantelata a fost comandata  special pentru plimbarile frumoasei Sisi, Imparateasa Austriei, care obisnuia sa vina vina aici insotita de doamnele sale de companie sau de insusi Imparatul Joseph. Constructia avea menirea de a-i proteja de soare, ploaie ori ninsoare pe cei care doreau sa se plimbe in jurul parcului. Structura a fost construita  in stil bizantin, cu parapeti si chioscuri din lemn dantelat, si a fost terminata un an mai tarziu, in 1857, fiind cunoscuta drept cea mai lunga colonada acoperita din Europa. Ea masoara o lungime de 512 de metri si facea legatura intre Izvorul Joseph, Izvorul Mihai, Hotelul Phoenix, Bazar si Casino. Din pacate, doar atat stiu despre acest subiect si nu detin decat o singura poza veche, prezenta si ea pe internet.

Daca te ajuta, am mai gasit pe pagina unui prieten, Emil Konya, niste imagini din Buzias:

Buzias - Mihaly Forras

Franz Joseph la Buzias

Buzias, sala de cura si cafenea

Jozsef Forras

Colonada 1898

Baile Feruginoase

Izvorul Mihai

Hotel Parc si Bazar

Scalda Otel

Miros de libertate

Cine vrea sa priceapa ce se intampla astazi in Romania va trebui sa citeasca citatul celei care a fost odata Coco Chanel: “Moda trece, stilul ramane. Moda este creata dintr-o idee amuzanta care se consuma pe loc. Stilul ramane…ca un copac. Acelasi copac, dar altul in fiecare primavara. Oamenii spun ca nimic nu se schimba, insa ei nu se uita in jur…”

Daca ar fi sa rescriu citatul in forma in care societatea romaneasca se uita la ea, as scrie cam asa: 

“ Partidele se succed la putere, democratia ramane. Politica este creata din amalgamul orgoliilor si intereselor de partid care se consuma cel mult intr-un mandat. Democratia ramane…ca un copac. Acelasi copac, dar altul pentru fiecare generatie tanara. Oamenii spun ca nimic nu se schimba, insa ei nu se uita in jur…” 

Cat timp avem inca tineri suntem bogati. Briza aduce de peste hotare miros de libertate. Sper ca sunteti la fel de fericiti. Bine v-am regasit. 

Janis Joplin - vocea ragusita din magnetofon

Astazi mama m-a chemat la ea. Intr-o gramada de lucruri care se cereau triate, unele pentru a fi pastrate, altele cerandu-se demult aruncate, tronau un magnetofon si o cutie cu role. Doamne, cred ca erau de varsta mea! M-am uitat oarecum mirata la aparatul care statea cocosat intr-un mic geamantan vechi de aproximativ jumatate de secol! Pentru ca singurele amintiri legate de valiza asta mica faceau conexiunea cu tatal meu! El avea obiceiul ca, de ziua noastra, a mea si a fratelui meu, sa ne puna sa spunem o poezie sau pur si simplu ne tragea de limba in speranta ca vom scoate cine stie ce perla. L-am luat acasa si, de pe benzile ragusite, inca mai vorbeam noi, cei doi copii de-odinioara, si tatal nostru care demult nu mai este printre noi. Timpul isi cascase gura ca sa-i pot vedea nemarginirea. Am schimbat benzile, iar cand am ajuns la final, pe fundul cutiei ramasese o rola mai dolofana. O voce tanguita si melancolica a umplut camera si mi-a rascolit alte amintiri:

“A woman left lonely will soon grow tired of waiting,

She’ll do crazy things, yeah, on lonely occasions.

A simple conversation for the new men now and again

Makes a touchy situation when a good face come into your head.

And when she gets lonely, she’s thinking ‘bout her man,

She knows he’s takeing her for granted, yeah, yeah,

Honey, she doesn’t understand, no no no no!”

Am crescut in mijlocul unor veri mai mari care se bucurau de pantalonii evazati, camasile inflorate si muzica rock, iar banda asta de magnetofon, in mod cert, nu era a mea. Generatia Flower Power se nascuse cu vreo 4 ani inaintea mea, dar stiti cum e cu Romania, cand ea a ajuns la apogeu in lume, era inca departe de noi. 

Probabil ca inca ma jucam cu papusile cand verii mei faceau rost cine stie de pe unde de benzi de magnetofon cu cantecele lui Jimi Hendrix, Jim Morrison, Janis Lyn Joplin, Joan Baez, John Lenon, The Animals sau Steppenwolf. Ca sa il parafrazez pe Fanus Neagu, fiecare generatie a avut “frumosii nebuni ai marilor orase”. Eu m-am bucurat de nebuni frumosi si-ai altor generatii. Astazi mi-am amintit de posterele cu masina colorata in care poza Janis, frumoasa texana care avea sa revolutioneze muzica rock, infrumusetandu-si cantecele cu influente de rhythm and blues si soul. 

Mintea copilului de altadata se impregnase cu amintirea unei superbe masini colorate peste care trona o claie de par cret din mijlocul careia se casca un zambet larg. Si vocea. O voce suava, usor ragusita, mi se parea mie atunci, dar indiscutabil colorata! Ca masina, ca hainele, ca toate bratarile si margelele insirate la gat si pe brate si pe care mi le arata ori de cate ori intram pe furis in camera interzisa. Desi a stralucit in lumea muzicala doar 3 ani, din 1967 pana in 1970 cand a murit in urma unei doze de heroina, muzica ei inca dainuie nu doar in mintea femeii de acum, cat mai cu seama in amintirea copilului de-atunci.

Multi ani mai tarziu, cand m-am maritat, al meu avea sa vina cu sute de casete. Si zeci de fotografii din care el imi zambea imbracat in pantalonii evazati si camasi inflorate. Ce vremuri! Iar eu le-am primit pe toate. 

The war is over. If you want to

Acum cateva seri vorbeam cu fiica mea la telefon si imi povestea foarte incantata de noile cursuri la care participase de curand in care profesori pasionati de actul de educatie le relatau povestea a doua campanii de PR care au avut succes mondial si au bifat locuri de top in istoria RP mondial. Prima v-am povestit-o, campania autobuzelor galbene, cea de-a doua urmeaza acum si este vorba despre cutremurul social si civic declansat de liderul trupei Beatles, John Lennon, prin hit—ul “Give peace a chance”. 

Rrefrenul cantecului a devenit un soi de slogan antirazboinic la nivel planetar care avea menirea de a provoca acel entuziasm declansator si mobilizator de energii si constiinta valorilor. Cantecul a fost intonat de peste 300.000 de paticipanti la protestele de la Washington in 1969 impotriva razboiului din Vietnam, devenind astfel imnul international al miscarii pentru pace. El a inteles ca isi poate folosi numele si succesul pentru a transmite mesaje credibile impotriva rayboiului. John era un rebel temperamental si nonconformist care credea intr-o lume in care pacea si iubirea reprezentau elemente esentiale in viata oamenilor. Desi a fost leaderul trupei Beatles timp de 9 ani, in  momentul in care a intalnit-o pe Yoko Ono, in 1966, acesta s-a distantat de colegii lui si intr-un final a parasit trupa, implicandu-se activ alaturi de Yoko in diferite actiuni care militau impotriva razboiului din Vietnam. 

 In anul 1969 cei doi s-au casatorit si au inregistrat impreuna celebra piesa “Give peace a chance”. Prima lor actiune concertata a avut loc in luna de miere la Amsterdam, cand au lansat campania “Bed in for Peace”. 

Cei doi au realizat doua campanii “Bed in for peace” , una in Amsterdam si alta in Montreal, protestand impotriva razboiului si militand pentru pace. Campania a demarat la Amsterdam, intr-un apartament din hotelul Hilton unde, timp de o saptamana, de la 9 dimineata pana la 9 seara, cei doi dadeau interviuri presei invitata la eveniment. Ei sustineau aceste interviuri in pat si militau despre pace, folosind pancarde inscriptionate cu “Hair Peace” si “Bed Peace”. Desi destui au ridiculizat campania la inceput, foarte multi tineri au aderat la principiile promovate de cei doi, iar presa i-a sustinut atat datorita modului original in care cei doi au ales sa isi transmita principiile si valorile, cat si datorita succesului si popularitatii de care se bucura John Lenon.

Cea de+a doua campanie aavut loc la Montreal, la Hotelul Queen Elizabeth, unde au inregistrat single-ul “ Give peace a chace”. La multi ani dupa moartea lui John, Yoko se adresa tuturor militantilor din lumea intreaga printr-o scrisoare astfel: “Dear Friends, In 1969, John and I were so naïve to think that doing the “Bed in” would help  change the world. Well, it might have. But at the time, we didn’t know. It was good that we filmed it, though. The film is powerful now. What we said then could have been said now. In fact, there are things that we said then in film, which may give some encouragement and inspiration to the activists of today. Good luck to us all. Lets remember WAR IS OVER if you want  it. Its up to us and nobody else. John would have wanted to say that”.

Cativa ani mai tarziu dupa aceasta campanie, cei doi au lansat campania “War is over ! If you want it – Happy Christmas fron John and Yoko”, promovat pe billboard-uri (panouri) uriase montate in 12 orase din intreaga lume printre care Londra, Paris, Tokio, Roma, New York, Athena s.a. pe care au fost lipite visualuri alb/negru cu mesajul: “The war is over. If you want to-Happy Christmas from John & Yoko”. 

Campania a fost lansata de Craciun si s-a bucurat de un imens succes avand un impact major asupra publicului si sporind numarul celor care se declarau impotriva razboiului din Vietnam. 

Happy Christmas Kyoko
Happy Christmas Julian
So is Christmas
And what have you done
Another year over
And a new one just begun
And so this is Christmas
I hope you have fun
The near and the dear ones
The old and the young.
A very merry Christmas
And a happy New Year
Let’s hope it’s good one
Without any fear.
And so is Christmas (War is over)
For weak and for strong (If you want it)
For rich and the poor ones (War is over)
The road is so long (Now)
And so Happy Christmas (War is over)
For black and for white (If you want it)
For yellow and red ones (War is over)
Let’s stop all fight (Now)
A very merry Christmas
And a happy New Year
Let’s hope it’s good one
Without any fear
So this is Christmas (War is over)
And what have we done (If you wand it)
Another year over (War is over)
We hope you have fun (If you want it)
The near and the dear one (War is over)
The old and the young (Now).
A very merry Christmas
And a happy New Year
Let’s hope it’s a good one
Without any fear
War is over if you want it
War is over now.

Cantecul a fost inregistrat la Rrecord Planet Studios din New York in ooctombrie 1971. Desi single-ul avea ca tema protestul impotriva razboiului din Vietnam, el s-a transformat in scurt timp intr-un colind de Craciun. Textul se dorea o continuare a campaniei lansata de Lenon si Yoko la sfarsitul anului 1969, lansata sub sloganul: “War is over (If you want to)”, campanie care a condus la repozitionarea americanilor fata de razboiul din Vietnam.

Dar cea mai cunoscuta compozitie ramane “Imagine”, imnul miscarii pacifiste la nivel mondial. Lenon si-a asociat imaginea de luptator visator care si-a pus talentul in slujba pacii:
Imagine there’s no heaven
It’s easy if you try 
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people living for today
Imagine there’s no countries
It isn’t hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people living life in peace
You, you may say
I’m a  dreamer, but I’m not the only one
I hope some day you’ll join us
And the world will be as one.
Imagine no possessions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man
Imagine all the people sharing all the world
You, You may say it
I’m a dreamer but I’m not the only one
I hope some day you’ll join us
And the world will live as one.

Lenon si Yoko au avut inspiratia de a lansa expresii memorabile precum :
”All we are saying is give peace a chance” (Tot ce vrem sa spunem este sa dam pacii o sansa) sau “ I don’t believe in killing whatever the reason”. (Nu cred in crime, indiferent de motiv) sau “If everyone demanded peace instead of another television set, then there’d be peace” (Daca lumea ar cere pace in loc de un alt televizor, atunci ar fi pace). John a stiut sa sintetizeze crezurile si opiniile sale in sloganuri care aveau menirea sa influenteze masele si sa genereze miscari sociale. El folosea inclusiv  imagini de mare impact, inspirandu-se din publicitatea de pe Madison Avenue. John Lenon si Yoko Ono au militat pt eliberarea lui John Sinclair – poet si activist de culoare, co-fondator al Partidului Panterele Albe, a Angelei Davis – activista Panterelor Negre, impotriva discriminarii femeilor si impotriva razboiului din Vietnam. Mesajele lor au fost considerate a fi subversive si apropiate ideologiei comuniste de catre presedintii Richard Nixon si Edgar Hoover, motiv pentru care Lenon a primit foarte tarziu acceptul pentru rezidenta definitiva in America. Lenon s-a afirmat cu foarte mult curaj opiniile cu privire la razboi, riscandu-si nu numai cariera, dar si viata. Artistul a primit rezidenta permanenta in America abia in 1976, cand presedinte era Jimmy Carter. Yoko Ono si John Lenon au inspirat noi generatii de activisti, iar campaniile lor sunt surse de inspiratie si incurajare activistilor din zilele noastre.
Ar fi total nedrept sa nu spun ca in aceeasi perioada mai multi cantaresti si trupe consacrate isi puneau harul in slujba miscarilor de protest civic. In 1968, Phil Ochs lansa cantecul “The war is over”, 

iar Doors “The unknown soldier”.