Perlele turismului banatean

Ce-ar merge mai bine intr-o zi de Sanziene: o dezbatere pe tema cererii imperioase a demisiei presedintelui strigata cu vehementa de Calin Manechin Constantin Anton Popescu- Tariceanu Sapte Neveste sau o mica incursiune in istoria turistica a Banatului? Nu stiu cum e cu voi, dar eu sunt satula pana peste cap de Romanica asta in care hotia a devenit sport national, iar coruptia un criteriu care desparte fraierii banali de smecherii parlamentari. Prin urmare, azi va voi povesti despre turismul banatean. Pana prin anii 1930, Banatul avea deja o traditie in turismul european, iar statiunile banatene erau frecventate de lumea buna de pe intreg cuprinsul batranului continent. Tot in aceeasi perioada, Doctorul F Grunfeld identifica o epidemie care lovea doar patura bogata, denumita “boala bailor”. Pe vremea aceea hobby-ul calatoriilor se numea boala si se trata la bai! In vreme ce alte tari se mandreau cu statiuni luxoase, Banatul se falea cu perlele sale cochete in care nobilimea austro-ungara venea cu caleasca de la mare departare.

Baile Herculane, una dintre cele mai vechi statiuni din lume si cea mai veche din tara noastra, a fost vizitata de Imparatul Franz Joseph ( care ar fi spus ca “in Valea Cernei exista cea mai frumoasa statiune balneara de pe continent”) si frumoasa Imparateasa Sisi. Tot pe-aici au ajuns scriitori renumiti precum Goethe, Andersen, dar si Imparatul Francisc I impreuna cu Imparateasa Carolina, Regele Carol al Romaniei si multi oameni de cultura. 

Pavilioanele Imperiale au gazduit mai multe familii regale. 

Vila Elisabeta a fost darul pe care Imparatul Franz Joseph i l-a facut frumoasei Sissi si locul in care aceasta se caza ori de cate ori venea la Herculane. Imparateasa se retragea deseori in Foisorul Verde, amplasat pe versantul muntelui de unde admira frumusetea muntilor impaduriti. 

Apartamentele Imparatesei Maria Tereza au fost martore la multe baluri si dineuri regale, in care invitati cu sange albastru si-au etalat tinute elegante. 

Statiunea este renumita datorita aerului puternic ionizat, datorita izvoarelor sale termale, padurilor care o inconjoara, cat si climatului mediteranean. Desi atestata inca din perioada romana, aceasta a atins apogeul incepand cu anul 1736, o data cu numirea Generalului Andreeas Hamilton in functia de Guvernator al Banatului, in timpul domniei lui Carol al VI-lea. Atunci au fost modernizate baile, caile de acces, cladirile de referinta, a ridicat pavilioane de cazare, a introdus iluminatul electric si a construit calea ferata care lega Timisoara de Orsova. Cand au fost ridicate Baile Neptun, acestea  aveau in componenta lor 32 de cabine si doua bazine pavate cu marmura rosie. 

Statiunea detine si astazi cea mai frumoasa gara din tara, construita in stil baroc, din anul 1878 pana in 1886, de catre arhitectul A.D. Serres. Corpul central este decorat in interior cu superbe fresce cu tematica mitologica, puse in valoare de lumina generata de corpuri de iluminat unice. Gara este dotata cu doua orologii (unul de interior, iar altul amplasat pe peronul strajuit de coloane) apartinand ceasornicarului Paul Garnier. Alte cladiri importante: Cazinoul,

Parcul, 

Hotel Ferdinand, 

Hotel Stefania, 

Baile Rudolf,

Baile Sarlota,

Hotel Dacia, 

Hotel Severin,

Pavilion, 

centrul,

Spitalul pentru Trupa si Ofiteri, 

Ospataria cea Mare care se va transforma in Hotel Dacia.

Steierdorf, denumita si “Aurora Banatului” sau satul steier-ilor, amplasata la 5km de Anina si locuita initial de 34 de familii aduse din landul austriac Stiria, a fost renumita tot pentru aerul bogat in ozon si padurile care o inconjurau. 

Statiunea se mandrea si cu alte puncte turistice de mare interes: fantana lui Avram, izvorul Coronini, lacul si pestera Bohui, Pesterile Ponor si Plopa. 

Inca din 1889, celebra fanfara Stejerdorf canta in fiecare duminica in parcul statiunii, spre deliciul turistilor aflati la promenada.

La sfarsitul sec 19, localitatea numara peste 12.000 de locuitori (germani, slovaci, boemi, romani si maghiari). 

In jurul localitatii aparusera mai multe statiuni climaterice precum Marila, 

Sommerfrische, unde a fost ridicat un sanatoriu pentru bolnavii de plamani, si Bradet – in toate fiind construite superbe vile de cazare in jurul carora fusesera amenajate parcuri pentru relaxare. Turismul era promovat cu afise publicitare, iar celor veniti cu trenul pana la Anina, li se asigura transportul cu caruta pana in centrul statiunii. Edilii organizau trasee turistice in unitatile miniere sau in natura, iar in parcul central canta taraful tiganesc cinci ore in fiecare zi. In vilele cochete aveau loc baluri si concerte, iar in curte lumea buna se zbenguia pe terenurile de tenis. Seara, in restaurante si pe tarase erau organizate serate unde cantareti si dansatoare tineau antrenul publicului amator de distractie.

Marila, desi a avut inceput promitator datorita amplasarii localitatii in mijlocul unei paduri de brazi, a avut un parcurs scurt, deoarece localitatea a fost distrusa aproape in totalitate in timpul Primului Razboi Mondial.

Bombardamentele au culcat la pamant vilele moderne , hotelurile si restaurantele, cat si sanatoriul pentru tuberculosi. 

Nu departe de aici se afla statiunea Sasca Montana, aplasata intr-un loc superb, cu minunate cascade si lacuri, mori de apa si vegetatie luxurianta. Alta statiune renumita la acea data a fost Susara, aflata nu departe de Sasca Montana.

Cu cat ne apropiem mai mult de Resita, gasim alte locuri incarcate de istorie si frumusete. 

Dognecea, aflata la nici 20 km de oras, avea in dotare un strand renumit si dedicat doar inotatorilor experimentati. Statiunea se afla intr-un cadru natural cu superbe privelisti oriunde priveai roata.

Tinant drumul catre Resita, mai dam peste alte doua statiuni: Frantdorf, astazi cunoscuta cu numele de Valiug, cu superbul lac de baraj, ridicat la

poalele Muntilor Semenic. De aici se ajungea foarte usor urcand panta muntelui pana la Wolsberg,

adica la Garana de azi, sau in excursii mai lungi, 

la Ciclova Montana, renumita pentru fabrica de bere cu acelasi nume.

Tot la poalele Muntilor Semenic se afla Weidental, cunoscut azi ca Brebu Nou, frecventata de cei bolnavi de nervi si tuberculoza. 

Schimband directia catre capitala Banatului, dupa Resita intram in Bocsa Montana care dispunea de terenuri de tenis si popicarii, lacuri pentru pescuit, strandul si restaurantul Paradis, sanatoriul Dr Velicsek, celebrul hotel Cerbul de aur.

Nu departe de Timisoara se afla cea mai renumita statiune a judetului Timis,  Buzias. Denumita “heuheimul banatean” si renumita pentru apele sale minerale, localitatea avea cu ce se mandri: 

baile Phoenix 1 si 2, izvoarele cu ape feruginoase sau clorurate, stranduri , vile si hoteluri elegante,

Grand Hotel,

Hotel Bazar

cazinoul,

Baile Phoenix mic,

Gara,

parcul cu arborii rari si

colonada in stil turco-bizantin – unica in Europa, strazi pietruite, restaurante elegante. Ea a fost frecventata de turisti veniti din Ungaria, Serbia si Austria, insusi Imparatul Austro-Ungar, Franz Joseph, a poposit aici insotit de fiul sau Franz Ferdinand si suita, fiind cazati la vila imperiala in anul 1898. Ei au ramas in statiune timp de o saptamana, avand ca scop pregatirea militarea pentru angajarea trupelor in Primul Razboi Mondial. Perioada sa de glorie a inregistrat-o incepand din anul 1906 cand statiunea a trecut in proprietatea lui Jacob Muschong , industrias de origine germana, care a investit foarte mult in modernizarea statiunii si a apelor minerale. El a ridicat fabrica de imbuteliat apa minerala, a construit hotelul Phoenix, calea fertata care lega gara de centrul statiunii. Tot el a fondat Compania Privata de Cale Ferata Buzias, care a facut din Buzias prima statiune cu cale ferata privata din tara.

Tot atunci a avut loc colmatarea izvoarelor, un fenomen rar intalnit care a pus statiunea in pericol, dar care, ulterior, avea sa ii aduca un numar mai mare de turisti curiosi care doreau sa vada cu ochii lor gheizerul care ridica apa la 40 de metri inaltime. Apa minerala Buzias a fost distinsa cu medalia de aur in cadrul expozitiei de la Bratislava din anul 1908.

Tot in acest judet a existat inca din sec 19 statiunea climaterica Poeni, aflata nu departe de Margina, de unde turistii plecau spre Rusca, Muntele Mic sau Muntele Tarcu. In 1933 deja exista o statiune alpina, frecventata pentru sporturile de iarna, in special ski. Daca venim mai aproape de capitala Banatului dam de Hergheliile de la Parta, renumite pentru caii de rasa Noius si depozitul de armasari, dar si de statiunea balneara Ivanca.

Mergand spre Arad, nu departe de Ortisoara, se afla Baile Calacea, cam la 25 de km de Timisoara, atestate inca din timpul guvernarii Contelui Mercy. Pe harta realizata in 1723 apare localitatea Kalacs, in districtul Timisoara. Cat timp s-a aflat in proprietatea bancherului vienez, George Sina, acest domeniu a inflorit. Statiunea avea 15 ha si era formata dintr-un parc imens cu arbori seculari, un lac populat deopotriva de nuferi albi si rate salbatice, cat si celebrele ape termale. 

Si Baile Rigos de la Bogda, renumite pentru tratarea bolilor reumatice. Localnicii povstesc cum bolnavii veneau odinioara in carje si bastoane si plecau pe picioare.

Interior din Baile Rigos

Parasind Timisoara si mergand catre Baile Lipova, la nici 5 km de aceasta, se afla o alta mica statiune balneara cu bai feruginoase, denumita Bogda. Cele doua statiuni erau legate prin cursele dese facute cu trasura. Ambele statiuni erau bogate in ape minerale bogate in bioxid de carbon si fier. Statiunea Lipova, cunoscuta inca din sec 16 pentru “apa acra”, avea un parc frumos, bai moderne, tersase si strand cu plaja, 3 hoteluri si restaurante. 

De aici turistii plecau sa viziteze Manastirea Maria Radna sau Cetatea Medievala Soimos. 

Sursele istorice mentioneaza ca Imparatul Austriei, Iosif al II-lea, ar fi marturisit celor din suita lui ca, daca n-ar fi fost imparat, i-ar fi placut sa locuiasca in aceasta statiune. In 1928, in cadrul expozitiei de la Bucuresti, Borvizul de Lipova a primit medalia de aur, devenind furnizorul de apa minerala a Curtii Regale.

N-as pune punct inainte sa vorbim putin de statiunea Moneasa sau “casa paradisului” in traducere din limba maghiara, care isi datoreaza locul si pozitia nepotului Maresalului Radetzky, conte de Austria, care a vazut potentialul acestui loc si s-a pus pe treaba, transformand-o in “perla codrului Moma”. Ea a intrat in circuitul turistic zonal tot in perioada Imperiului Austro-Ungar, incepand din anul 1866. 

Aici au fost identificate izvoare minerale avand in compozitie calciu, sodiu si multe oligominerale. Familii nobiliare vieneze au investit in aceasta zona, cel mai renumit fiind Contele Friedrich Weincheim care a ridicat cel mai elegant hotel  dotat cu bai termale acoperite, captand izvoarele de pe versantii din imprejurimi, cu sali de tratament si de relaxare. El a construit o linie ferata de la Sebis la Moneasa, incurajand turismul, a deschis mina de exploatare a marmurei. Despre acest personaj va voi povesti insa alta data. Are o istorie deosebit de romantata si frumoasa, frumoasa! Pana una-alta, punem punct calatoriei! Toata lumea coboara din vagoane si reintram in realitate! S-o ia dracul! 

Targurile de vechituri europene

Daca tot am vorbit despe targurile de vechituri, ma gandeam ca n-ar fi tocmai o idee rea sa le trecem in revista si pe cele europene, nu de alta, dar chiar suntem in sezonul concediilor si, cine stie?, poate unii dintre voi chiar sunt interesati sa achizitioneze mici chilipiruri in calatoriile prin Europa. Eu caut  obiecte din portelan vechi, oglinzi pretioase, ceasuri de birou sau de perete, statuete, lampadare si alte chestii de acest gen. In mare parte, ele sunt obiecte care dateaza din sec 18 si 19, dar am si cateva Art Nouveau la care tin foarte mult.

Cea mai draga imi este piata din Viena, Naschmarkt, in care, desi de luni pana vineri aici se vand produse gastronomice de toate felurile, in zona de parcarea pietei, mai exact in vestul acesteia, nu departe de iesirea din metrou, sambata are loc targul de vechituri, Flohmarkt.

Piata se deschide la ora 5 dimineata (se inchide la ora 18.00) si este clar ca cele mai pretiose piese vechi se vand la prima ora a diminetii.

Pentru cei care au rabdare, locul acesta exercita o atractie deosebita pentru ca doar celor rabdatori li se arata obiectele rare, antichitati de valoare, carti princeps, piese mici de mobilier, viniluri, statuete, portelanuri valoroase, statuete din arama sau marmura si alte obiecte de colectie (bijuterii vechi, ceasuri de buzunar si de birou, pendule, piese semnate, bijuterii vechi etc).

Madrid-ul are faimosul targ El Rastro care are loc in fiecare duminica dimineata. Targul este situat in Cartierul Latin, de-a lungul Piaza de Cascorro, Ribera de Curtidores, intre Calle Embajadores, Plaza del Campillo del Mundo Nuevo si Ronda  de Toledo, si se intinde inclusiv pe stradutele care urca si coboara spre platoul unde sunt intinse tarabele cu marfa. 

Postere de cinema, costume, antichitati, jucarii vechi, accesorii si haine vintage, bibelouri vechi si albume cu fotografii maronii stau aranjate pe ziarele intinse pe caldaram sau pe mesele piante acoperite cu umbrele colorate. Cea mai interesanta zona pentru antichitati si bibelouri este Caile Mira el Rio Baja si Mercado Puerta de Toledo. Piata se deschide dimineata la ora 9.30 si tine pana la ora 15.00.

Paris-ul se mandreste cu mai multe targuri si targulete de vechituri, dar cateva dintre ele sunt celebre. Primul este Les Puces de Saint – Quen, amplasat in Pote de Clignancourt, considerat  „cea mai mare piata din Europa. Tarabele se deschid in fiecare sambata dimineata la 9.00 si se inchid la ora 18.00, duminica de la 10.00-18.000 si lunea de la 11.00-17.00. Aici sunt expuse obiecte de decoratiuni de interior, haine de epoca, vesela provenita din renumite fabrici de portelan, mobilier si antichitati fara numar si fara pereche.  

Marche Sarpette si Marche Paul Bert- ambele sunt specializate pe vanzarea de mobila Art Deco, oblinzi si bijuterii vintage, imprimeuri si obiecte de arta. Village Saint – Paul este renumita pentru comercializarea de obiecte de arta si antichitati. Targul este organizat pe domeniul unei foste resedinte regale medievale. In calatoriile noastre prin Paris am intalnit mici targuri de vechituri organizate in continuarea pietelor de legume, sambata dimineata, inclusiv in Piata Bastilia.

Londra are mai multe targuri cu vechituri raspandite prin tot orasul. 

Unul dintre cele mai renumite este Covent Garden Market unde in fiecare duminica, intre 11.00 si 18.00 amatorii de chilipiruri o iau cu asalt. 

Altul la fel de curtat si luat la pas de catre curiosi este Apple Market unde puteti gasi de la articolele de sticlarie pana la cele de marochinarie. In general, aceasta este o piata pentru artizani si mestesugari, dar si pentru anticari. 

In spatele ei se afla Jubilee Market, rezervata vanzatorilor de antichitati. 

O piata de antichitati renumita este si Bermondsey Market. 

Camden Market este renumita pentru gama variata de produse vandute aici: haine vintage, incaltaminte din perioada hippie, viniluri, carti, instrumente muzicale, articole din piele, gablonturi etc. 

Magazinele sunt promovate intr-o maniera inedita si reprezinta un loc cu mult lipici la turistii straini. 

Trebuie spus ca in Londra sunt strazi unde sunt organizare de peste 300 de ani targurile de vechituri, una dintre ele fiind Portobello Road, renumita in special pentru revistele de can-can si antichitati valoroase.

Daca veti considera ca toate sunt prea departe de voi si nu merita cheltuiala, va recomand Targul de vechituri din Budapesta, care are loc in fiecare sambata si duminica intre 7.00 si 14.00 in parcul Varosliget unde puteti gasi si aici piese de colectie si antichitati rare. Bani sa aveti de cheltuit si rabdare sa cautati!