Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

marți, 1 septembrie 2015

Frumusetea evidenta a orasului Steyr - Austria

Calatorului ii sta bine cu drumul, iar limbutului sa dea din gura. Dumnezeu m-a procopsit cu amandoua, spre disperarea alor mei. Daca mai adaugati si faptul ca am o curiozitate nestapanita si un dor de duca mistuitor, imaginati-va ce pacoste sunt pentru casa oricarui muritor. 
Ultima statie in aceasta prima zi de concediu (doar nu v-ati imaginat cumva ca a trecut mai mult timp, nu-i asa?) a fost orasul Steyr. Situat la confluenta raurilor Enns si Steyr, acest oras are o istorie lunga si bogata. Turistii adora Stadtplatz-ul, dar oamenii de afaceri apreciaza aceasta asezare pentru importanta lui pe harta centrelor de productie, in special pentru tractoarele si automobilele Steyr si armele de foc Steyr Mannlicher. 
Cu toate astea, Steyr este unul dintre cele mai romantice orase pe care le-am vazut in Austria. Piata centrala a orasului cu exemple generoase de arhitectura gotica reprezinta unul dintre punctele de interes major in turismul local. Aici a compus parintele liedului austriac, Franz Schubert, “Cvintetul Pastravului”. Acesta a detinut o casa in oras, pe care o folosea ca refugiu si loc de creatie in care si-a compus o parte dintre lucrari, cum ar fi de exemplu “Trout Quintet”. Aici compozitorul s-a intalnit cu alte personalitati din lumea muzicala, prilej cu care s-au realizat multe auditii. In casa memoriala sunt organizate astazi festivaluri si competitii de creatii muzicale. Tot aici Hitler a urmat cursurile liceului Steyr. 
Cronicile istorice mentioneaza faptul ca in anul 600i.Hr aici s-au stabilit celtii, fapt explicat prin denumirea pe care au dat-o raului, Stiria, nume de origine celtica. Aici a domnit Noricum pana cand regatul lui a devenit parte din Imperiul Roman in 15 i.HR. Colonistii bavarezi s-au stabilit pe aceste meleaguri abia in sec 6 pe pamanturile puse la dispozitie de catre ducele Tassilo al III-lea. Au urmat invaziile maghiare, iar populatia autohtona a ridicat cetatea de aparare deasupra raului Steyr cunoscuta astazi drept Castelul Lamberg. Prin 1055 castelul si domeniile se aflau in proprietatea dinastiei Ottokar care controla inclusiv minele de fier de la Erzberg. 
Acestia si-au stabilit resedinta la castel si au trasformat asezarea intr-un centru cultural medieval. Cand ducele Margrave Ottokar al IV-lea a decedat, castelul a intrat in proprietatea ducilor de Babenberg, pierzand din importanta lui ca resedinta ducala, dar pastrandu-si statutul de centru minier de exploatare si prelucrare a fierului, infiintandu-se nenumarate fierarii care fabricau in special cutite si arme. Au trecut ani pana cand fiul regelui Albert I avea sa acorde drepturi de desfacere pentru producatorii locali, oferindu-le posibilitatea sa comercializeze produsele in Imperiul Roman si Republica Venetia. 
Dar, ca orice lucru bun, situatia prospera avea sa cunoasca declinul in timpul Razboiului de 30 de ani, iar in 1727, orasul sa fie distrus de un puternic incendiu. Ducele de Lamberg, cel care a dat numele castelului, a restaurat cladirile in stil baroc in forma cat mai apropiata de cea cunoscuta in zilele noastre. 
Dar istoria nu a incetat sa provoace viata locuitorilor, iar orasul a fost ocupat de trupele franceze de mai multe ori. In 1929 Styer-ul a fost lovit de Marea Criza Economica, apoi, cativa ani mai tarziu, ocupat de catre trupele naziste care au incercat sa bombardeze fabricile de armament care, surprinzator, au functionat pana aproape de sfarsitul razboiului, dar au avariat o mare parte din oras. Cand credeau ca nimic mai rau nu li se mai putea intampla, rusii au ocupat orasul pana cand trupele americane l-au eliberat. Cu toate astea, Styer-ul a renascut din propria suferinta, locuitorii si-au lins ranile si s-au pus pe reconstruit. 
Cel mai apreciat obiectiv turistic este Bummerlhaus, cladire gotica pastrata impecabil si situata in centrul orasului. 
In secolul 19, in incinta ei functiona un han cu denumirea Zum Goldenen Lowen. 
El avea drept mascota un leu, de aici tragandu-i-se denumirea actuala, hanul Bummerl devenind ulterior Bumerlhaus. Decoratiunile exterioare constau in niste fresce absolut uimitoare.
In fata casei se deschide piata centrala, iar in spatele vechiului han, ocrotite de ochii curiosi, se afla gradinile cu arcade. 
Pe partea opusa este Primaria, contruita in stil rococo sub atenta supraveghere a primarului si judecatorului Gotthard Hayberger care a detinut functiile in perioada 1765-1778. Pe fatada sunt amplasate patru statui dintre care voi aminti doar doua: a justitiei si a legii. Cladirea e formata 3 etaje, iar turnul ei se vede din orice colt al orasului.  
Cu toate acestea, mie mi-a placut castelul Lambert, cocotat pe culmile orasului. Atestat in anul 980, el a fost resedinta dinastiei Ottokar si a fost supus mai multor modificari si extinderi pana in anul 1727 cand a fost grav avariat de un incendiu. 
Dupa renovarea de catre contele Lamberg, el a fost transformat in restaurant. Castelul detine cu o biblioteca in care sunt conservate peste 11.000 de volume, dar, din pacate, nu poate fi vizitata decat cu o programare facuta in prealabil, motiv pentru care noi am ratat-o. 
Cladirile care imprejmuiesc gradinile sunt impresionante prin eleganta detaliilor, prin grija cu care sunt pastrate incat ai crede ca ieri s-au finalizat lucrarile de reamenajare. 
Pe platoul dintre ele, printre rodurile cu flori si verdeata, statuile albe infatisand personaje mitologice dau un plus de prestanta si eleganta locului. 
Coborand scarile pe una dintre iesirile laterale, calatorul curios se opreste in fata unei vechi porti de acces in orasul medieval, superb pictata. 









De pe una dintre esplanadele castelului se vede o parte din oras, spalata de apele celor doua rauri, ale caror maluri sunt legate prin poduri de trecere. 
Unul dintre ele duce catre Biserica Sfantul Mihail, aflata chiar la gura de varsare a raului Enns. 
Lacasul de cult impresioneaza prin maretie si fatada extraordinara pe care scrie ”Cel ce intra sa se inchine lui Dumnezeu”, imbogatita cu statuile Fecioarei Maria cu Pruncul si a Sfintilor Petru si Pavel. 
Interiorul este dominat de stilul baroc, iar altarul este de-a dreptul coplesitor. Evident, punctele de interes sunt mult mai multe decat cele enumerate de mine. Printre obiectivele de interes se numara: 
Muzeul Municipal, 
Biserica Parohiala, Biserica Sfanta Maria aflata pe partea opusa Primariei, Muzeul Muncitorilor si 
un superb palat, Vogelsang, care a fost construit de catre Josef Werndl in stilul castelelor scotiene, desi el nu a locuit niciodata in el. 
El a fost folosit ca spatiu expozitional din anul 1884 pana in 1928 cand ordinul Franciscan l-a transformat pentru o perioada scurta in scoala de baieti. Cum noi trebuia sa ajungem pana la ora 18.00 in Hallstatt, aceste obiective le-am vazut fie in goana masinii, fie intr-un mars fortat. O singura concluzie in loc de incheiere: orasul iti fura atat gandurile, cat si emotiile. Merita vizitat!

luni, 31 august 2015

”The Watchman of the Wachau” – Castelul Schonbuhel - Austria

Austria  este o tara de vis: curata, atent intretinuta, cu oameni muncitori care sunt atinsi in masa de perfectiunea rezultatului muncii. Fara sa vrei faci comparatii pentru ca tara noastra este la fel de frumoasa, dar, din pacate, nu suntem adeptii unei munci perfecte. Mergi zeci, sute de kilometri si vezi o lume frumoasa si perfecta, asternuta de-o parte si de alta a masinii. Dunarea este la fel de albastra si aici, doar inconjurata pe ambele maluri de castele si orase medievale de-o frumusete aproape ireala. 
Traseul Romantische Strasse ne-a dus de data asta catre castelul Schonbuhel din apropierea satului Aggsbach, situat la 5 km nord-est de Melk. De-o parte si de alta a drumului se desfac paduri dese, pajisti largi si hectare intregi de pomi roditori. Trecem pe langa ruinele castelului Aggstein care se spune ca ar fi apartinut unui cavaler – talhar, un fel de Robin Hood in varianta austriaca, si ne continuam drumul spre altul, Schonbuhel. 
Acesta ar fi fost ridicat in urma cu 1000 de ani si ar fi fost una dintre proprietatile Episcopului de Passau. Cea mai veche mentiune dateaza din anul 1135, iar cele mai vechi aripi ale constructiei dateaza din sec 12. In secolele urmatoare a fost deseori renovat si reconstruit pana a ajuns in forma pe care o putem admira astazi. Castelul este considerat a fi cea mai importanta piesa din arhitectura renascentista a Austriei inferioare datorita superbei sale curti interioare cu arcade, decoratiunilor bogate din teracota, scarilor consola realizate intr-o maniera eleganta si gradinilor care se desfasoara la poalele lui. 
Austriecii l-au numit “Watcman of the Wachau” si modul impunator in care isi face prezenta pe malul drept al Dunarii te obliga sa recunosti ca este gardianul acestui tezaur natural de-o frumusete inimaginabila. Castelul a fost construit de catre Marchwardus de Schoenbuchele in sec 12,  drept cetate de aparare, pe o stanca la 40 de metri deasupra fluviului. De-a lungul vremii a avut nenumarati proprietari, ramanad in posesia familiei Starhemberg, o familie nobiliara cu un statut aparte in istoria tarii insumand in arborele genealogic 1765 de printi. Fiecare a contribuit cu ceva la renumele familiei si domeniului: fie construind o capela, fie o scoala sau pur si simplu extinzand planurile constructiei initiale. Castelul a ramas in posesia acestei familii mai bine de 400 de ani, iar unii dintre mostenitori chiar l-au abandonat, motiv pentru care doar tunurile, biserica si intrarea principala s-au pastrat intr-o stare foarte buna. In 1819 Ludwig Josef Gregor von Starhemberg l-a vandut contelui Franz von Beroldingen care l-a renovat si a locuit in el. 
De fapt, in aceasta perioada s-a realizat o restaurare majora cand i-au fost adaugate noi parti, intregul complex arhitectonic cunoscand o transformare neasteptat de benefica. Cu toate astea, intregul domeniu, cu castel cu tot, a fost vandut in 1930 contelui von Oswald Seilern und Aspang ai carui urmasi inca locuiesc aici. Acesta este si motivul pentru care nu l-am putut admira decat pe dinafara, accesul pe proprietate fiind interzis. Schonbuhel este insa atat de frumos incat nu merita sa fie ignorat. Bucurati-va si voi, calatoria continua.  Data viitoare vom vorbi despre un oras minunat: Steyr.

Renaissanceschloss Schallaburg - Austria

Superba vale Wachau se intinde intre orasele Melk si Krems, acoperind o distanta de aproximativ 40 de km. In aceasta portiune a Dunarii se afla nenumarate obiective turistice, fapt care face din aceasta destinatie una dintre cele mai apreciate trasee ale Austriei. Ea a fost promovata sub denumirea “Wachau Cultural landscape” si a fost inscrisa in anul 2000 in UNESCO List of World Heritage Sites. Cei mai multi turisti parcurg acest traseu cu vaporasul, dar sunt si cei care se aventureaza cu bicicleta sau masina. Oricare ar fi mijlocul de deplasare ales, este obligatoriu sa vizitati cateva dintre orasele turistice asezate de-a lungul Dunarii: Klosterneuburg, Tulln an der Donau, Krems an der Donau, Durnstein,  Spits si Melk. Cum unele dintre locurile mentionate le bifasem deja in vacante trecute (si despre care am scris pe larg in alte materiale), ne-am oprit pentru putin timp in orasul Tulln an der Donau, renumit pentru gradinile sale cu flori. 
Ploua marunt si era oarecum frig pentru o zi de august, motiv pentru care nu am putut zabovi prea mult timp.  Stiam ca aici s-a nascut Egon Schiele, pictor renumit pentru nudurile sale indraznete, si ca primaria transformase o veche inchisoare intr-un muzeu care gazduieste peste 90 dintre lucrarile sale. 
Biserica Parohiala am vazut-o in goana masinii, la fel celebra capela funerara a celor Trei Magi si 
Fantana Nibelungilor. Ne-am oprit la poalele ruinelor Castelului Hinterhaus din Spits pret de cateva poze si ele facute in ploaie, dupa care am tinut drumul drept catre Melk. 
Nu ne-am abatut pe la abatie pentru ca o vazusem in tihna in alte dati, dar am continuat drumul catre castelele din imprejurimi. 
Primul a fost Renaissanceschloss Schallaburg, situat la aproximativ 5 km de Melk. Drumul serpuia printre formatiuni deluroase cand, la un moment dat, ne-a aparut castelul, sus pe deal, ca o mirare. 
Cand noi am ajuns in gradinile de la poalele lui, muncitorii strangeau schelele, semn ca fusese un eveniment cu o seara inainte. 
Ploaia spalase nu numai aerul de dogoare, ci si petalele florilor si pietrisul care delimita rondurile. Miroasea a proaspat inclusiv cand am trecut portile si am intrat in curtea cu arcade si decoratii din teracota. 
Considerat a fi unul dintre cele mai frumoase castele renascentiste din Austria Inferioara, Schallaburg isi pastreaza aspectul de fortareata din Evul Mediu cu tenta realmente romantica. Din 1456 pana in 1614 a fost detinut de catre dinastia Von Losenstein. 
Cele mai vechi parti ale sale ar data din cea de-a doua jumatate a secolului 11. “The Palas” sau “Festes Haus” este una dintre cele mai vechi aripi care a supravietuit pana astazi. Palas-ul, zidul de aparare, capela romana si Bering-urile sunt atribuite lui Sieghard al X-lea din dinastia Siegharding. 
De fapt, prima mentiune a Shallaburg-ului este legata de numele fiului lui, Sieghard al XI-lea, in anul 1121. Abia dupa moartea ultimului conte de Schal castelul a intrat in posesia dinastiei Losenstein prin anul 1450.  
Christoph Losenstein a largit edificiul si l-a modificat in stil renascentist. A murit in 1558 fara sa apuce sa isi vada proiectul finalizat, dar fiul lui, Hans Wilhelm von Losensteiner, a terminat constructia si, in 1572, si-a stabilit resedinta aici. El a reconstruit biserica Loosdorf  transformand-o in lacas de cult lutheran, fondand totodata si scoala de gramatica pentru tinerii proveniti atat din familii nobiliare, cat si din cele normale. El isi propusese sa infiinteze un liceu in Loosdorf pentru tineretul protestant si sa transforme Schallaburg-ul in cel mai mare centru de protestanti din Austria Inferioara.  
Intre anii 1572 si 1600 a supravegheat lucrarile la gradinile palatului si la constructia curtii cu arcade, organizata pe doua nivele si frumos decorata cu sculpturi din teracota. 
As minti sa spun ca le-am numarat, prin urmare va trebui sa credeti ca fiind reale informatiile din pliante. 
Cele 1600 de reliefuri si sculpturi, masti si fete grotesti din mitologie au fost create de maestrul Jakob Bernecker din Hallein. 
Una dintre cele mai controversate lucrari din teracota este fata – caine. Legenda spune ca bustul fetei cu cap de caine a fost inspirat dintr-un litigiu sangeros intre doi Losensteins si ca spiritul acesteia bantuie pana in zilele noastre Schallaburg-ul, anuntand moartea unui rezident castelan. Arcadele au fost proiectate din ratiuni estetice, nenumarati oaspeti trecand portile castelului si gasind ospitalitate intre zidurile lui. 
Turnul se vede de la departare si tocmai estetica sa deosebita ne determina sa tragem concluzia ca a fost un simbol al puterii, neavand nici o functie defensiva in intreg angrenajul arhitectonic. 
Hans von Losenstein a murit in 1601, lasand nepotului lui, Georg Christoph multe datorii. Tatal lui vitreg a preluat Schallaburg-ul  care a fost mostenit ulterior de catre poetul baroc Johann Wilhelm von Stubenberg care l-a extins si apoi l-a vandut  familiei Kletzl von Altenach in 1660. 
Din secolul 17 pana in sec 20, proprietarii s-au tot schimbat, ramanand in proprietate privata pana in 1945 cand a fost confiscat de rusi. 
In 1955 a reintrat in proprietatea statului austriac, iar in 1974 a fost transformat in muzeul vichingilor. 



In interior sunt expuse colectii de arme, poze si machete cuprinzand informatii despre viata sociala, economica, administrativa si politica a vikingilor.
In curtea castelului sunt prezentate cateva siluete ale vechilor vase folosite de catre acestia,
iar intre zidurile de aparare sunt amenajate spatii de joaca pentru copii in constructii gigantice realizate din lemn.  

Shallaburg s-a impus ca un centru de expozitii la nivel mondial si este renumit in toata Europa. 
Pentru iubitorii de castele, Schallaburg ar trebui inclus printre obiectivele care merita sa fie vizitate. 
Pana data viitoare, cand povestim despre alt castel, va doresc sa nu uitati sa fiti romantici. 

sâmbătă, 29 august 2015

Abatia Klosterneuburg – Austria

Niederosterreich sau Austria de jos, unul dintre statele federale ale tarii care are capitala la Sankt Polten, se invecineaza cu Austria Superioara, Stiria si Burgenland. De aici, de langa Viena, incepe Austrain Romantic Road intinzandu-se de-a lungul Dunarii prin valea Wachau pana la Melk si dincolo de ea, la Salzburg. De langa capitala Austriei incepe o zona superba, daruita de catre divinitate cu peisaje superbe in care oamenii au construit de-a lungul secolelor castele, fortarete, abatii, biserici si orase unul mai frumos ca altul. Multe dintre parcurile nationale si obiectivele turistice sunt inscrise in patrimoniul UNESCO: linia ferata din Simmering, spatiul cultural si arhitectural din renumita vale Wachau, lacurile din Austria de jos si superbele orase medievale precum Krems an der Donau, Abatiile Melk si Klosterneuburg. Cine are timp trebuie sa viziteze parcurile nationale Donau- Auen si Thayatal, castelele Schallaburg, Morwald, Schoenbuehel, Arstetten si Rosenburg, orasele medievale, manastirile si abatiile din vale si sa-si planifice vacantele in functie de festivalurile: Ziua Caisei si Festivalul gastronomic din Wachau, Zilele trandafirilor din Baden, Festivalul dovlecilor din Retz sau Raiul in flacari.
Cel de-al doilea obiectiv pe care ne propusesem sa il vedem se afla la nord de Viena, la doar 14 km, pe malul Dunarii: abatia Klosterneuburg din localitatea cu acelasi nume unde odinioara isi aveat sediul dinastiei Babenberg. Oraselul cochet si curat, fost cartier al capitalei austriece, s-a dezvoltat in jurul manastirii augustinilor in urma cu 900 de ani. El reprezinta poarta de intrare pe celebrul traseu romantic in stil austriac.
Localitatea a devenit un punct important pe harta in anul 1113 cand Graful Leopold al III-lea, insurat cu fiica lui Henric al IV-lea, Agnes, si-a construit aici castelul si ulterior biserica Stift Klosterneuberg ca semn de ispasire pentru un act de tradare impotriva lui Heinrich al V-lea. 
Interiorul bisericii a fost proiectat de catre Joseph Fischer von Erlach si Felice Donato d’Allio. 

Cladirile au fost ridicate in deplin acord cu statutul social si dimensiunea averii. De aceea el a decis un an mai tarziu sa fie ridicata abatia si internatul calugarilor Augustin. 
Tot aici Leopold al VI-lea al Austriei si-a stabilit resedinta oficiala. Orasul Klosterneuburg  s-a separat de catre fratele sau geaman, Korneuburg in momentul in care Dunarea si-a schimbat cursul, fiecare evoluand in mod independent. 
Abatia domina orasul si este inca cel mai important edificiu turistic. Parcul imens strange laolalta cladiri impresionante care adapostesc piese valoroase precum Altarul Verdun din incinta manastirii, realizat in 1181 din 51 de placi emailate de catre Nicolas of Verdun, fiind considerata una dintre cele mai renumite opere din Evul Mediu, apartamentul imperial al lui Carol al IV-lea, aurarul si colectiile de arta. 
Abatia a prosperat datorita transporturilor de marfuri de pe Dunare, asumandu-si la pachet si primejdioasa expunere la atacurile inamice. 
A rezistat asediilor turcesti, apoi ocupatiei franceze cand insusi Napoleon a locuit in 1805 o perioada in aceasta abatie. 
Muzeul ocroteste o impresionanta colectie de arta: pictura si sculptura gotica si baroca (statuia lui Mercur, semnata de catre Raphael Donner), ilustratii din sec 19 si 20, creatii handmade care dateaza incepand din perioada medievala, arborele genealogic al familiei Babenberg, lucrari semnate de catre Egon Schiele si Rueland Frueauf jr. 
Cine doreste sa viziteze muzeul, abatia si biserica trebuie sa se incadreze intre  orele 10.00 si 17.00 in afara zilei de luni cand este inchis si sa plateasca 10 euro/persoana. 
In sanatoriul Kierling din Klosterneuburg a incetat din viata in anul 1924 Franz Kafka, loc in care astazi functioneaza un mic muzeu. 
De-a lungul Dunarii peisajele vaii Wachau abia incepeau sa se arate, dezvaluind frumuseti nebanuite precum localitatile Spitz, Krems, Durnstein, celebrele abatii precum Melk si Kremsmunster, minunate castele si renumite podgorii de vin. Celebrul Romantic Road austriac leaga intr-un traseu de exceptie orase mari si mici de-a lungul a 380 de km, de la Salzburg pana la Viena, traversand Austria de Sus, Austria de Jos si Stiria. Aflati la inceput de drum, nu ne puteam imagina cate locuri minunate urma sa mai descoperim de vreme ce noi ne planificasem doua concedii intr-unul singur. Data viitoare trecem rapid prin Tulln an der Doanu si Spitz ca sa facem popas la superbele castele de langa Melk. Despre abatia Melk si orasele medievale Krems si Durnstein am vorbit deja in materiale mai vechi.