Principesa Ileana - un exemplu de prestanta si eleganta

Stiti ca imi place sa scriu despre Casa Regala a Romaniei. Cred ca aceasta inclinatie vine dintr-o nevoie acuta de reafirmare a valorilor autentice romanesti. Din nevoia unui respect care nu trebuie cersit in capitalele europene, a unei mandrii ce nu trebuie recastigata prin umilinte repetate, ca in zilele noastre. Din nevoia unei acceptari a calitatii dincolo de mocirla cuvintelor vehiculate astazi in societatea actuala. Pe vremuri, oamenii isi respectau conducatorii si Romania era un stat respectat, de asemenea. Odinioara, conducatorii gandeau si actionau si pentru oamenii din tara pe care o conduceau. Va mai amintiti discursul Regelui Mihai din Parlamentul Romaniei de acum  un an? Daca nu, ascultati-l acum!

Niciodata nu am auzit un discurs atat de bine conturat, atat de simplu si atat de sincer, atat de emotionant si atat de dens. Imaginati-va pentru o secunda ca intreaga noastra clasa politica ar disparea si in fruntea tarii am avea din nou Casa Regala. Imaginati-va ca, incepand de maine, in locul balacarelei politice dintre Ponta si Basescu sau dintre USL si PDL, ati vedea la TV discursul Regelui Mihai. Antena 3 ar disparea, duelul mediatic dintre antene si B1 s-ar intoarce acolo unde ii e locul, intre rivalitati colegiale, dincolo de oprobiul public. Desi ar trebui sa recunosc faptul ca nu cred ca romanii sunt pregatiti sa mai accepte lucrurile pozitive! Prea ne-am invatat sa ne razvratim impotriva tuturor din 3 in 3 ani! Sa ii taiem capul unuia si sa-l ungem pe celalalt. Si-n final sa nu mai respectam nimic.Sa-i uram pe cei pe care i-am iubit ieri! Sa iertam ce e de neiertat si sa toleram ce nu e de tolerat!

De-asta ma incapatanez si am sa va spun inca o data, si inca o data, de cate ori este nevoie, ca Romania va trebui sa gaseasca puterea de a se intoarce la valorile sale reale si sa inceapa sa reconstruiasca societatea de la capat. Altfel, Romania va fi, peste ani, asemeni satelor de astazi, populate de batranii peste 70 de ani. Fara viitor si fara speranta.

Eu, de fiecare data, cand nu mai am de ce ma agata in ziua de astazi, ma intorc in trecut. Si astazi ma agat cu disperare de Principesa Ileana, una dintre fiicele Reginei Maria. Printesele Casei Regale a Romaniei au fost toate deosebit de frumoase. Uitandu-ne la portretul Reginei Maria, nici nu se putea altfel. Dar sa revenim la eticheta si sa ne comportam ca atare: cu eleganta.

Alteta Sa Imperiala si Regala Ileana, Arhiducesa a Austriei prin casatorie, Principesa de Habsburg - Toscana si de Hohenzollern,  Principesa a României, stareta ortodoxa cunoscuta sub numele de "Maica Alexandra", s-a nascut la 5 ianuarie 1909 in București si a murit la  21 ianuarie 1991, fiind  ingropata  in manastirea "Schimbarea la Față" din Ellwood City, Pennsylvania. Ea a fost fiica cea mica a regelui Ferdinand I al Romaniei si a Reginei Maria. Desi multi istorici sustin versiunea ca tatal sau adevarat ar fi fost Printul Barbu Stirbei, Ferdinand a recunoscut paternitatea si a considerat-o una dintre fiicele lui. De-a lungul vietii sale,  a fost membra multor fundatii de caritate. Dupa instalarea comunismului in Romania, Principesa Ileana, impreuna cu ceilalti membrii ai Casei Regale, a trait in exil o buna parte din viata. Ileana a avut patru frati mai mari: Carol, Elisabeta, Maria si Nicolae, dar si un frate mai mic, Mircea, despre care se spune ca si el ar fi fost copilul Printului Știrbei.  Copilaria ei a fost una deosebita, bucurandu-se de toate privilegiile vietii de la curtea regala, dar a cunoscut si convulsiile unei Europe in continua schimbare: refugierea la Iasi, din fata trupelor germane, exilul dupa instalarea regimului comunist. Ca si surorile ei mai mari, a avut profesori particulari, limbile straine invatandu-le de la mama (engleza si franceza) si tatal sau (germana). Regina Maria si-a crescut toate fetele in spiritul dragostei fata de poporul roman, de traditiile romanesti si cu respect fata de limba romana.

Adolescenta fiind, a urmat cursurile Colegiului Heathfield-Ascot din Marea Britanie. Si-a cultivat talentele native, studiind sculptura cu Ion Jalea si pictura cu Jean Al. Steriadi. A calatorit in intreaga lume , iar faptele bune nu au intarziat sa apara: a fondat Asociatia Crestina a femeilor romane, Asociatia Ghidelor si Ghizilor din Romania etc. Ca si ceilalti copii ai cuplului regal, si Principesa Ileana avea sa uimeasca Romania prin pasiunea sa pentru calarie, automobilism si yachting, fiind singura femeie din România cu brevet de capitan de cursa lunga. A participat la numeroase expeditii in Muntii Carpati, a calatorit in America, Spania, Egipt. Cand fratele ei,  Carol al II-lea, a urcat pe tronul Romaniei, acesta i-a restrans  aparitiile publice, deoarece sora lui se bucura de o popularitate care i se parea ofensatoare. Neintelegand reactiile fratelui sau, in 1930, Ileana ii scria acestuia: „Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci știi cât de mult țin la tine și cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulțumesc, dar sunt tânără și greșesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc fiindcă îmi ești Rege și apoi ești fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”. Dar Carol al II -lea nu era dispus sa imparta nici atentia , nici puterea cu nimeni, motiv pentru care a incurajat-o pe mama sa sa ii gaseasca acesteia un print pe masura si sa o marite.

In 23 decembrie 1926, Principesa a devenit majora, adica tocmai buna de maritat. Regina Maria, ca orice mama grijulie, studiase situatia principilor si printeselor din tarile balcanice. Tocmai o maritase pe Elisabeta cu Principele George al Greciei, pe fiul sau, Carol, il insurase cu Elena de Grecia, iar pe Principesa  Maria cu Alexandru I Karageorgevici al Serbiei. Regina era foarte mandra de faptul ca in majoritatea curtilor regale din Balcani se regasea cate un membru al familiei regale de la Bucuresti. Istoria chiar consemneaza afirmatia facuta in  1925 de catre un oaspete american al Curtii Regale: "Cate regine ale Europei au fiice care au devenit ele însele regine?". Regina insa urmarea pentru Ileana tronul Angliei, al Frantei sau al Bulgariei. Desi regina planuia in taina casatoriile copiilor sai si incerca sa le influenteze prin actiuni diplomatice, aceasta nega orice amestec in mariajele lor: "Niciodata nu-mi voi sacrifica copiii. Ei se vor casatori cu aceia pe care-i vor alege", declara ea intr-un interviu publicat in anul 1925, ca 4 ani mai tarziu sa-i scrie fiului sau, Carol al II-lea, ca ar dori sa o casatoreasca pe Ileana cu un print strain bogat care ar accepta sa locuiasca in România. Frumoasa, spirituala si plina de viata, tanara principesa a Romaniei a fost curtata si dorita. Iar previzinile unui eventual mariaj erau subiecte care faceau deliciul presei mondene din intreaga lume. Aceasta a speculat fiecare moment, presupunand un eventual mariaj cu Ducele de Aosta, dar ministrul roman la Roma, Lahovary, a dezmintit stirea, spunand ca: "Nu e prima oara cand ziarele atribuiesc principesei Ileana un nou logodnic si probabil nu va fi nici ultima oara".

In 1929, Principele de Asturia, viitorul mostenitor al tronului Spaniei, si-a anuntat intentia de a cere mana Ilenei, dar regina mama a respins cererea din cauza problemelor de sanatate ale printului. In 1930, Ileana s-a logodit cu Contele german Alexandru Lexel de Hochberg, Baron de Fürstenstein, fiul Principelui de Pless si al Principesei de Pless. Venit in Romania pentru un bal mascat organizat la Palatul Cotroceni, Lexel i-a cerut mana Ilenei si i-a promis sa se mute in Romania. Ileana il descria astfel fratelui sau Carol: "delicios si avand maniere sarmante si decizia de a ramane in tara l-a facut foarte popular", dar interventia ambasadorului Germaniei la Bucuresti, care  "sfatuia" guvernul roman sa renunte la acest mariaj, a dus la ruperea logodnei. In acelasi an, Ileana a facut o vizita impreuna cu Regina Maria in Spania, iar la  Barcelona Ileana l-a cunoscut pe Arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins“, pe care avea sa-l reintalneasca la Umrich, la resedinta  verilor Hohenzollern. Atractia dintre cei doi avea sa fie incununata cu cererea binecuvantarii si a consimtamantului  Regelui Carol al II-lea, fratele sau. Viitorul sau sot era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana si al Arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei. El era cu 8 ani mai mare, fiind nascut la 20 martie 1901, in Viena imperiala. Numele Arhiducelui era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas. "Simt ca am întîlnit cu adevarat omul care ma va face fericita. Desigur, viitorul este în mîna Domnului, însa - cum am credinta în El - cred ca împreuna cu Anton voi putea înfatisa  viata sigur, gasind în el tovarasul si reazamul de care am atîta nevoie", scria Principesa. Regele Carol al II-lea le-a dat binecuvantarea, dar nu a acceptat  ca cei doi sa locuiasca in Romania.

Nunta celor doi a avut loc intre 24-26 iulie 1931, la resedinta regala din Sinaia,"caci e mai racoare si linistit si este loc pentru invitati". Ileana a ales "ultima duminica din aceasta luna, caci în august e post de Sf. Maria", iar mai devreme "nu e cu putinta, fiindca am asa de multe de orînduit înainte". A fost ultima nunta regala care a fost organizata in Romania. Era prima data cand regina Maria nu se gandise la toate: cei doi miri apartineau unor religii diferite. Desi Ileana si-ar fi dorit ca ceremonia de nunta sa fie celebrata atat in religia catolica, cat si in cea ortodoxa, familia Habsburg s-a opus. Cele doua biserici nu au cazut de acord imediat, fapt care a intristat-o pe Ileana care i-a scris regelui: "Simt ca se rupe ceva-n mine la gîndul ca parasesc Tara fara a primi binecuvîntarea bisericei în care am fost botezata si am crescut si am învatat sa ma exprim prin ea" si tot ea scria mai departe: "casatoria va fi celebrata dupa ritul catolic, dar va fi precedata de o logodna binecuvîntata de clerul ortodox". Dar Papa Pius al XI-lea a ramas intransigent: "Daca are loc o ceremonie ortodoxa, oricare ar fi ea, el nu va acorda dispensa de casatorie" . Nu se stie sigur daca cei doi miri s-ar fi decis sa isi oficieze casatoria in rit ortodox, dar istoria mentioneaza faptul ca Arhiducele Lepold Salvati si Arhiducesa Bianca, parintii mirelui, i-au telegrafiat regelui  Carol ca, in cazul in care oficierea s-ar fi facut in rit ortodox, ei nu si-ar fi dat consimtamantul. Regele dorea din tot sufletul ca Principesa sa paraseasca repede tara, motiv pentru care si-a trimis cel mai bun negociator la Vatican, pe preotul catolic, Vladimir Ghica. Acesta era sfatuit "sa cedeze din ceea ce considera principii imprescriptibile si ca, prin casatoria Arhiducelui cu Principesa, religia catolica nu va avea decît de cîstigat, multumita acestei tolerante asupra unui aspect secundar, prestigiu si încredere din partea poporului român, recunoscator". Ileana a fost aceea care a menajat orgoliile bisericii ortodoxe, solicitand, ca "buna crestina", inainte de a se marita, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca in spiritul religiei sale. Drumul Domnitei la Sfînta Împartasanie a fost organizat cu mult fast, participand toate fetele regale importante: Regele Carol al II-lea, logodnicul ei, Anton, mama acestuia, Blanka de Bourbon, Principesa Maska, fiica Marelui Duce Kirill si mama acesteia, Victoria Melita,  principii de Hohenzollern si alte fete regale. Ceremonialul a fost sustinut de catre Patriarhul Miron Cristea. Cand in sfarsit, nunta a putut avea loc, ghinionul s-a tinut  scai de cuplul tanar. De la nunta au lipsit toti cumnatii miresei: Regele Alexandru al Iugoslaviei, Regele George al II-lea al Greciei, iar Regele Carol i-a interzis sotiei sale, Elena de Grecia, sa participe la nunta surorii lui. Cu toate astea, ea a sosit la gara alaturi de Regina Maria, Regina Elisabeta a Greciei, Principele Nicolae, Principesa Ileana, Arhiducele Anton si fratele acestuia, Franz Josef.

Elita romaneasca era reprezeentata de Iuliu Maniu, Gheorghe Bratianu, maresalul Prezan, Nicolae Iorga, Ion Mihalache, Al. Vaida-Voevod, C. Argetoianu, I. G. Duca, gen. Artur Vaitoianu, presedintele Senatului, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu si alte personalitati romanesti din randul generalilor si comandantilor principatelor, fosti ministri, sefi de partide politice, inalti demnitari ai statului, sefi de misiuni diplomatice.  Presa din lumea-ntreaga a venit sa relateze nunta Principesei, printre acestia iind si corespondenti de la The San Francisco Chronicle si The San Francisco Examiner. Presedintele american Herbert Hoover, presedintele chilian Juan Esteban Montero, presedintele Germaniei Hindenburg si Zog I, Regele Albaniei au transmis felicitari Casei Regale. Apartamentele din castelele Pelisor si Peles erau pline de fetele regale adunate din toata Europa. In Sinaia "drapelele nationale fluturau pe cladirile publice, ghirlande de flori cu crengi de brad si becuri multicolore fusesera instalate pe stîlpii de telegraf pe tot parcursul drumului de la gara pîna la Castelul Peles", iar strazile erau pline de uniforme frumos colorate si rochii parisiene. Pretutindeni erau parcate limuzine din care coborau personaje elegante. Programul ceremoniei prevedea:

·                     in 24 iulie, serata la castelul Pelisor, vizionarea  filmului „Luminile orasului” a lui Charlie Chaplin.

·                     in 24-25 iulie, in "Sala Florentina" a castelului Peles, ceremonia primirii de catre viitoarea familie arhiducala a felicitarilor si darurilor primite de la diferite institutii si personalitati.

·                     in seara de 25 iulie a avut loc o receptie data la castelul Pelisor, urmata de dans. "Dansul a fost foarte animat. Era o atmosfera încîntatoare. Splendidele uniforme ale ofiterilor de garda se amestecau cu toaletele multicolore ale doamnelor de la Curte si ale invitatelor si cu fracurile de culoarea "bleu de roi" ale aghiotantilor si secretarilor M. S. Regelui. Dupa miezul noptii, M.S. Regele retragîndu-se, balul a luat sfîrsit".

·                     in dimineata zilei de 26 iulie 1931, intr-o "dimineata triumfala, învesmîntata în soare si în azur, însufletita de febrilul neastîmpar al miilor de drumeti sositi din ajun si în zori" a avut loc casatoria civila si cea religioasa. ceremonia a avut loc la ora 10 dimineata, la castelul Pelisor, in prezenta familiilor regale si arhiducale. Martorii mirilor au fost Regele Carol al II-lea si Principele Friedrich de Hohenzollern pentru Ileana si Arhiducele Franz-Josef si Principele Leiningen pentru Anton. Dupa ceremonia civila, mirii au plecat la castelul Peles pentru ceremonia religioasa.

·                     dupa ceremonie, Ileana si Anton, insotiti de Regele Carol al II-lea, Regina Maria si Principele Mihai, au depus coroane de flori la cimitirul eroilor armatei romane , Principesa lasandu-si buchetul pe soclul monumentului.

·                     ceremonia s-a incheiat cu prînzul sarbatorit cu sampanie frantuzeasca si vinuri romanesti din pivnitele regale.

·                     dupa amiaza, mirii si oaspeti au urmarit de pe platoul terenului de golf de la Peles "zborurile avioanelor fara motor ale scolii de la Codlea: coborînd de la Bucegi, într-un lin zbor planat, iar directorul scolii, profesorul Alfred Ladengang a aterizat pe pajistea verde".

Cei 600 de invitati au venit cu numeroase daruri, unele extraordinar de scumpe, altele extraordinar de extravagante. Printre darurile primite atunci se aflau: avionul "Moth-Haviland", "echipat pentru turism si admirabil utilat, de constructiune si valoare deosebita",  o brosa care copia insigna marinei, realizata din briliante daruita de Regele Carol al II-lea, o calimara de lemn, un colier de briliante, un colier din perle care puneau in valoare briliant si un safir de dimensiuni exceptionale, daruite de regina Maria, in vreme ce Nicolae Iorga a daruit din partea guvernului un colier cu pandantiv de briliante montat in platina, de la Camera Deputatilor s-a primit "un inel cu briliante într-o cutie Lalique" , iar Basarabia a trimis o icoana realizata la muntele ASthos in 1580, iar Tighina a trimis o alta icoana "minunat cizelata în aur". Guvernatorul Bancii nationale a Romaniei de atunci a daruit o caseta de aur si email in care se afla o "recipisa de depozit a 200 de actiuni B.N.R" depuse pe numele Principesei Ileana, o caseta de aur, a fost daruita de judetul Cahul, in vreme ce judetul Covurlui pregatise  "un sirag de imense chihlimbare". Chisinaul daruia o vitrina cu un "somptuos serviciu de masa în aur si argint, daruite de primaria Chisinau, un inel cu perla roz si un CEC de 1 milion de lei daruite în numele Transilvaniei de catre ministrii Valer Pop si Stefan Metes, o cutie "cu mai multe siruri de paftale de aur" daruita de "Asociatiunea Femeilor Române din Ardeal. Doamnele din judetul Timis -Torontal au trimis o superba salba din 32 "monezi vechi habsburgice de aur", in spiritul traditiei banatene. Alte cadouri au fost mentionate:  un serviciu de ceai de aur si argint, "o imensa cupa de argint cizelat si un serviciu de argint pentru cafea", o cutie de sidef lucrata in aur, "doua vase mari de argint pentru flori", un "superb vas Gallé", icoane vechi " de mare valoare", vase din onix tablouri, "un covor si o pînza româneasca de o rara finete", costume nationale, un mare candelabru antic de bronz daruit din partea Uniunii comunitatilor israelite. "Actiunea patriotica" i-a oferit mirelui o tabachera cu chipul Ilenei, un pachet de tutun legat in foi de porumb si un amnar cu cremene. Insusi Papa a trimis  mirilor o caseta cu o relicva pretioasa: o farîma din ramasitele Sfintei Tereza. Cat de frumoasa a fost ceremonia ne povesteste istoria. Mireasa a purtat o roche realizata intr-o casa de moda bucuresteana dupa schitele Reginei Maria, iar pe cap purta o diadema superba de aur,  decorata cu diamante, primita cadou de la viitorul socru,  Leopold -Salvator de Habsburg. Diadema era o bijuterie de familie, care fusese daruita de Imparatul Napoleon I sotiei sale, Arhiducesa Maria Luiza. Diadema era pusa in valoare de un voal cusut cu fir de aur. "Un zîmbet prietenos lumineaza chipul tinerei mirese, care înainteaza spre faclii cu fruntea încinsa în diadema de aur din care se despleteste torentul de beteala scînteietoare. Domnita poarta o rochie crepe-satin alb, peste care pluteste o stravezie marama de tulle, revarsat în cute flexibile peste trena purtata de patru copile brune, cu privirile pline de o candida sfiala. Cununa florilor de lamîita îi împodobeste tîmplele, pe decolteul trandafiriu straluceste superbul colier de platina, primit în dar de la guvernul tarii în ajun".

Dupa nunta, Ileana si Anton si-au petrecut luna de miere la castelul Bran timp de o saptamana, calatorind apoi la München, Budapesta si Viena. Dar istoria avea sa fie dura cu tinerii indragostiti. Dupa proclamarea Republicii Austria, Anton impreuna cu familia sa s-au refugiat in Spania. Arhiducele beneficiase de o educatie aleasa, fiind absolvent al scolii Superioare de Inginerie din Madrid.  In perioada exilului, el a fost angajat la uzinele Ford din Londra, ca mai apoi, dupa ce s-a stabilit la Barcelona, a deschis impreuna cu fratele sau Franz-Josef, un service automobilistic si de aviatie. Cei doi erau nu numai niste frumosi reprezentanti princiari, dar si niste firi sportive. Arhiducele isi obtinuse brevetul de aviator, castigase numeroase concursuri aviatice internationale. Casatoria lor s-a fundamentat pe dragoste reciproca si a fost ultima nunta regala celebrata in tara, la Castelul Pelișor, pe data de 26-27 iulie. Dupa casatorie, Principesa Ileana l-a insotit pe Arhiducele Anton in Austria, la Castelul de la Sonnberg, situat in apropierea Vienei. Cei doi au avut 6 copii:

·                     Ștefan, Arhiduce de Austria (1932-1998)

·                     Maria Ileana, Arhiducesa de Austria (1933-1959)

·                     Alexandra, Arhiducesa de Austria (n. 1935)

·                     Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937)

·                     Maria Magdalena, Arhiducesa de Austria (n. 1939)

·                     Elisabeta, Arhiducesa de Austria (n. 1942)

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Principesa Ileana s-a intors in Romania cu intreaga sa familie, retragandu-se din fata nazistilor care ocupasera Austria. In aceasta perioada, au locuit in Castelul Bran, unde a infiintat „Spitalul Inima Reginei”, in onoarea mamei sale, regina Maria. La scurt timp, Romania a fost cucerita de bolsevici, iar Casa Regala a fost obligata sa ia calea exilului. Familia Principesei s-a stabilit in Elvetia, ca mai apoi sa plece la Buenos Aires, in Argentina. Si aici a infiintat un camin “Regina Maria”, destinat dizidentilor politici sositi din Romania. Anul 1950 avea sa ii stramute familia in Boston, Statele Unite, tara in care si-a gasit si sfarsitul. Dupa 4 ani, dupa ce s-au stabilit in America, principesa Ileana si Arhiducele Anton au divortat, ea recasatorindu-se cu Ștefan Isărescu in Newton, Massachusetts, dar si acest mariaj avea sa se termine printr-un divort in 1965. Pana atunci, viata avea sa o supuna la mari incercari: in 1959, a murit intr-un accident aviatic fiica sa, Maria Ileana (Minola) impreuna cu sotul acesteia, contele polonez Jaroslav Kottulink. Principesa s-a calugarit sub numele de Maica Alexandra si a devenit stareta manastirii cu hramul "Schimbarea la față" din Ellwood City, Pennsylvania, unde a ramas pana in ziua mortii sale, in anul 1991. Inainte de asta, a mai apucat sa se mai intoarca o singura data in tara, purtand numele de  Maica Alexandra. Avea deja 81 de ani si era bolnava. Memoriile sale au fost publicate in 1951, in Anglia, in România vazand tiparul abia in anul 2005 sub titlul „Trăiesc din nou”.