Statiunea Valiug

Ieri am fost scurt intr-o plimbare la Valiug – Crivaia.

Nu ne-am oprit sa vizitam Muzeul Constantin Lucaci din Bocsa, nici Muzeul locomotivelor cu aburi de la intrarea in Resita.

Le vazusem nu foarte demult, prin urmare ne-am continuat drumul, incercand sa traversam centrul si sa iesim cat mai repede din oras. Desi am facut multi ani deplasari dese la Resita, niciodata nu am reusit sa vad fantana cinetica a maestrului Lucaci mergand.

Ieri centrul Resitei era in sarbatoare. Soarele lui octombrie imbraca orasul intr-o lumina calda, iar corola de apa care imbratisa formele otelului avea aerul unui ansamblu de balerine care isi inaltau frenetic bratele spumoase catre cer.  

Nu am sa povestesc despre aceasta opera de arta pentru ca doar cu putin timp in urma am vorbit despre acest subiect in detaliu. Dar frumusetea acestei fantani merita admirata si va recomand sa mergeti sa o vedeti.  

Lumea se odihnea pe bancile aranjate roata in jurul ei si parca te indemnau la o sfanta stare de lene. Era cald pentru o zi de 13 octombrie iar gradele generoase de afara marcau o temperatura de 21 de grade in termometrul de la bordul masinii.

Nu am zabovit foarte mult aici, nu pentru ca spectacolul nu merita toti banii, ci pentru ca ne propusesem sa mergem mai departe, la Crivaia, in statiunea Valiug.

Pentru necunosctatori, Crivaia este situata in S-E Banatului, la o altitudine de 650m , la poalele Muntilor Semenic. Statiunea se afla asezata la 22 de km de Resita si apartine de localitatea Valiug.

Trebuie spus ca drumul este unul impecabil, cu exceptia celui de la Resita la Cuptoarele unde este plin de denivelari. Ieri rotile masinii noastre rulau pe serpentinele muntoase imprastiind si ridicand in slava cerului frunzele aramii.  

Si surprinsi cumva de mirosurile si culorile ei, am ratat drumul spre Crivaia si ne-am tot dus pret de vreo 30 de km pana la Garana! Nu, nu era festivalul de jazz, nu era nici vernisaj la tabara de sculptura Garana, ci doar noi doi, bezmeticii care ratacisera drumul, atenti la frunzele toamnei si la curbele stranse ale muntelui. 

Pentru ca trebuie sa stiti ca lacul este atat de bine ascuns in padurea bogata, incat este usor sa ratezi drumul din dreapta, aflat cam la 5 km de bifurcatia cu indicatoare!

Peisajul este absolut spectaculos, de o frumusete aproape diafana. Aici merita sa vizitati lacurile de acumulare Trei Ape, Gozna si Secu, in mijlocul carora se inalta semeata statiunea Semenic. Nu am ajuns pana acolo, caci inca norii n-au inceput sa cearna zapada peste culmi, dar cum iarna se apropie, ar trebui sa fie luata in calculele viitoare.

Pentru cei care iubesc natura si vor sa faca din acest exercitiu prilej de vacanta, ar trebui sa includa in program si vizitarea pesterilor Gura Turcului, pestera Comarnic si Cheile Carasului. Noi n-am facut-o dintr-o trandaveala contagioasa cu vremea, nu ne doream decat niscaiva plimbare in pitorescul banatean si putina relaxare in aer curat.

Si cum vremea a fost minunata ieri, drumurile erau pline de masini, biciclete si ATV-uri. Pe masura ce urcam coasta muntelui (in loc sa o coboram catre lacul Gozna sau Valiug, cum ii spun banatenii), ne tachinam intre noi: eu intrebandu-l pe al meu in cate ore ajungem la mare, el spunandu-mi ca imediat vom admira Dunarea la Cazane!

Cand evidenta ne-a dat una peste ochi, am decis sa ne intoarcem. De data asta nu am mai ratat drumul catre lac. Din sens invers, putea fi admirat de departe printre palcurile de copaci aramii. Ne-am oprit in parcarea unui hotel. Era o liniste incat iti puteai auzi gandurile zburlindu-se si o pace fireasca in natura incat  iti spargea timpanele zgomotul pasilor printre frunzele uscate.

Copacii isi oglindeau siluetele intr-o admiratie muta in luciul apei. Jos, langa mal, o barca alba, plutea leganata, parasita in asteptarea primaverii. Habar n-avea ce o asteapta! Lacul isi mangaia undele line in razele molcome ale soarelui.

Pe ponton, la Casa Barajului, alte surate sedeau asezate una peste alta in gramezi ordonate cu burta in jos, cocosate de greutate.

Langa ele, sezjonguri, paturi si baldachine stateau in maldare aranjate, triste si resemnate.

Turistii plecasera, muzica incetase, rasetele se topisera in noapte. La Bamboo, casutele aveau usile zavorate. Nimeni nu dadea perdeaua intr-o parte sa arunce o privire curioasa.

 

La Hidroelectrica nu sfaraiau gratarele, nimeni nu trantea usa, nici un copil nu ne-a calcat pe picioare. Cele trei mese din lemn solid tineau greutatea bancutelor rasturnate cu picioarele in sus. Vis-a-vis, la Tirol, doi turisti vegetau intr-o toropeala dulce, cu ochii pierduti in soare. Fiecare se sprijinea de gatul unei sticle cu bere. La un moment dat, parca special sa dea viata locului, si-a facut intrarea o chelnerita imbracata intr-un superb costum tirolez, tinand o tava cu doua pahare. La Aquaris Hotel, piscina era parasita, sezlongurile stranse, terasa pustie, la fel si pontonul. Pana ce si hidrobicicletele erau urcate pe mal, impreuna cu barcile si ATV-urile.

Dupa ce am mai coborat putin, pret de maxim un kilometru, am dat peste o superba pensiune rustica denumita „ Haus Hubertus” , cu masute din butuci, cu casute pentru copii, urcate in copaci si acoperite de frunzis. In groapa cu nisip stateau lasciv in soare doua pisici. Nu departe, un hamac se legana usor, in asteptare. In Crivaia sunt multe locuri de cazare, in hoteluri, pensiuni si camping. Mai jos, cam dupa vreo 10 km, este si o pastravarie.

In jur,  pamantul aruncase pete de culoare intr-un tablou vestejit in nuante de ocru, bejuri si cremuri, rosu inchis si tonuri de galben si maro, aranjate cu migala pe paleta unui pictor naturist.

Sus, pe colina ce se ridica din buza lacului, telescaunele ramasesera suspendate, spanzurate de un cablu care urca pana pe piscul muntelui. Nici vantul nu adia, nici scaunul nu scartaia, era toata natura incremenita intr-o inclestata tacere. Ici colo, cand trecea cate o masina, rotile imprastiau mirosuri cu fosnet de frunze uscate.

Lacul, intins pe vreo 66 de hectare, isi vestea adancimea de 40 de metri pe placute suspendate: „scaldatul se face pe proprie raspundere”. Nu mai era vreme de scaldat. Turistii verii au plecat. Natura insasi se pregateste de iarna. Se vesteste ca va fi animata.  

Pentru cei care nu ati fost aici, iata ce aveti de vizitat:

1.    statiunea Semenic

2.    lacul de acumulare Valiug sau Gozna

3.    lacul de acumulare Trei Ape

4.    lacul de acumulare Secu

5.    statiunea Crivaia

6.    pestera Comarnic

7.    pestera Gaura Turcului

8.    Cheile Carasului si izvoarele Nerei

Cand va intoarceti acasa, faceti cinste cu o poza, postata drept marturie a celor scrise si impartasite mai sus. Sa ne auzim cu bine, dupa o alta calatorie!