Valea Rinului - siragul de castele

“ Lumea este o carte si cine nu calatoreste citeste numai o pagina” zicea pe buna dreptate Sfantul Augustin. 

Eu nu numai ca vreau sa citesc aceasta carte din scoarta in scoarta, dar am grija sa imi construiesc o biblioteca plina cu amintiri la mine acasa. Stiti ca am o mare pasiune pentru castele si nu de putine ori am vorbit despre ele. 

Incepand cu cele de pe Valea Loarei si continuand cu cele nemtesti de pe Romantic Road. Doar tangential am vorbit despre cele de pe Valea Rinului in relatarile despre un circuit in Benelux si tocmai acest fapt ma obliga intr-un fel sa ma reintorc la ele. Rinul este unul dintre cele mai mari si mai circulate fluvii din Europa, avand o lungime de 1230km. In tinutul Nibelungilor, al legendelor, al faimoaselor saga, trei perle sunt inscrise pe harta lui: Koblenz, Mainz si Mosel pe care trebuie sa le vizitati, dar intre ele se  ascund neasemuite comori care asteapta sa fie descoperite. Inca din trecutul indepartat Rinul a fost cea mai importanta ruta de transport care a legat Marea Mediteraneana de Marea Nordului. 

De-a lungul lui, pe o distanta de numai 65 de km, cunoscuta sub numele de The Middle Rhine Valley (Valea Rinului Mijlociu), au fost construite 40 de fortarete si castele de poveste, toate ridicate intre doua orase importante: Mainz si Koln. Ca si francezii, probabil acesta era modul in care isi aratau nobilii germani opulenta si puterea, aruncand cu castele, unul mai frumos decat altul, decorand astfel o vale imbracata in tablouri pitoresti. Acest traseu a fost inclus in patrimoniul mondial UNESCO si reprezinta una dintre atractiile turistice ale Europei. Aceasta concentratie de castele pe o suprafata atat de mica nu mai este intalnita niciunde in lume. 

Peisajul deosebit, imbogatit de istorii si legende care invaluie actualele ruine au reprezentat sursa de inspiratie pentru artisti din diverse arii de cultura: scriitori, compozitori si pictori.  In apropierea acestor vestigii medievale au fost ridicate superbe orasele cu marete catedrale, cripte nobiliare si reglae ce inpanzesc de turisti cimitirele ancestrale, sate pitoresti si intinse plantatii de vita de vie. Germania stie cum sa isi atraga turistii si sa ii tina aproape. Se mandresc in forma naturala si lipsita de ostentatie cu istoria, cu vasta lor cultura, cu prezentul, cu traditiile si sunt dornici sa impartaseasca toate aceste experiente. Istoria Rinului incepe din vremea Imperiului Roman si continua sa o scrie si in prezent pe harta lumii. De-o parte si de alta a fluviului, colinele acoperite cu podgorii sunt o invitatie si o tentatie pentru iubitorii licorii lui Bachus. Tot ce va trebuie este sa va permiteti sa fiti romantici, sa va luati partenerul de mana si sa plecati la drum. Castelele sunt amplasate de regula pe malurile principalelor rauri din Germania si sunt deschise publicului, fiind folosite ca muzee sau hoteluri. Principala lor functie a fost accea de aparare, , toate celelalte trecand in plan secundar.  Toate sunt inconjurate cu ziduri solide de aparare, cu porti de acces din lemn masiv, flancate de drugi imensi din fier, suspendate deasupra unor santuri care in vreme de razboi erau umplute cu apa sau cu smoala fierbinte aruncata de pe metereze. Cunoscute drept “burg-uri”, unele dintre ele sunt locuite de catre actualii proprietari sau sunt transformate in muzee sau hoteluri cotate de la 2 pana la 5 stele. Daca va decideti sa faceti acest traseu, trebuie spus ca merita sa i se acorde timp si ar trebui planificat vara, atunci cand podgoriile sunt verzi si lumina solara invaluie Rinul in caldura si culoare. Traseul incepe la Mainz si se incheie la Koln. Distanta se parcurge inclusiv cu feribotul, trecand de pe o parte pe cealalta a apei (traversarea costa 4 euro/masina si 2 euro/persoana). De la “palatul cu multe ferestre pana la “castelul dragonilor de foc”, fiecare ascunde o poveste si cere imperios sa fie ascultata. Daca timpul va permite si curiozitatea nu va da pace, incepeti cu o vizita scurta in satul medieval cu fortificatii si turn de aparare, Trechtingshausen, unde merita vazute Capela Klement si

 Castelul Furstenberg. Cum se presupuna ca prima cazare ar fi in Mainz, urmatoarea oprire ar fi orasul Bacharach unde ar merita vazute Capela gotica Sf. Werner ce dateaza din 1294 si 

Castelul Stahleck, una dintre multele resedinte ale contilor palatini. 

In Mainz aveti multe de vazut, dar bijuteria orasului este indiscutabil Castelul cu multe ferestre sau Arenfels, care se afla in apropiere de Bad Honningen, pe o culme deasupra orasului. El a fost construit in 1269 in stil gotic si a fost realizat de catre mesterul Ernest Friedrich Zwirner. Din pricina faptului ca sunt 52 de usi si 365 de ferestre i se mai spune si “castelul anului”. 

La Etville se afla fosta resedinta a Arhiepiscopilor – Principi Electori ai Mainz-ului – Castelul Princiar Kurfurstliche, Biserica Parohiala Sf. Petru si Pavel construita in sec. 14 in stil gotic si 

Manastirea Eberbach, cel mai important monument medieval din Hesse. In aceasta manastire s-au filmat scene din filmul “Numele trandafirului”care l-a avut pe actorul Sean Connery in distributie. Manastirea este inconjurata de niste gradini superbe, frumos puse in valoare de statui si fantani. Aceste opriri sunt optionale si merita a fi considerate bonnus-uri luate in avans. La 14 km de Mainz se afla Wiesbaden care se faleste cu Cetatea Sonnenberg, cetarea Frauenstein, Cartierul Wiesbaden-Schuerstein si 

Palatul Baroc Biebricher. Continuand drumul catre Bingen, aici se bifeaza

Castelul Klopp, mareata cetate inconjurata cu gradini pline de flori, care rezista timpului din 1282 si astazi adaposteste un frumos restaurant. Dar ceea ce este interesant aici este un alt obiectiv, 

Mauseturm (turnul soarecilor), turnul alb si solitar, construit pe insulita inconjurata de ape. Legenda zice ca  prin 968, arhiepiscopul de Mainz Hatto I asuprea taranii care ii lucrau pamanturile. Sase ani mai tarziu, o mare foamete a cuprins zona, iar fata bisericeasca, avand hambarele pline, vindea atat de scump mancarea, incat oamenii nu puteau sa cumpere nimic. Taranii au venit cu jalba in protap sa ceara de mancare, iar Hatto, viclean si rau din fire, i-a amagit ca le da grane si i-a chemat in hambar, dupa care l-a incuiat si a dat ordin sa se dea foc la hambar. Oamenii urlau de durere cand arhiepiscopul ar fi zis:”Auzi cum chitaie soarecii!”. Cand s-a intors la castel, o armata de soareci i-a devastat pamanturile, iar Hatto, speriat, a sarit in apa si-a inotat pana la turn, sperand ca soarecii sa ramana pe mal. Desi multi au murit inecati, soarecii l-au urmat pe acest pana sus, in varful turnului, unde l-au mancat de viu. Incepand de la Rudesheim, oraselul cu stradute pline de magazine si cafenele, cu o zona pietonala de unde turistii se inghesuie sa cumpere suveniruri, incep sa se insiruie ca o salba castele si fortarete de-o parte si de alta a apei. Daca va decideti sa le treceti pragul, lachei in livrele va invita sa va plimbati in caleasca sau va servesc la mese seculare bucate traditionale in tacamuri cu blazoane. In acest prim oras functioneaza o renumita casa de vinuri care dateaza din anul 1727. In Rudesheim sunt mai multe obiective turistice care merita vazute: 

Castelul Ehrenfels, astazi o ruina pitoreasca, Biserica Parohiala Sf.Martin, monumentul Niederwald si

Castelul Brumserburg, cel mai vechi castel de pe Valea Rinului, construit in sec.9, care era resedinta preferata a arhiepiscopului de Koln. In Kaum, satul viticol cu deja 

celebra strada Drosselgasse,  sunt aliniate in case pitoresti multe tentatii viticole ce se cer degustate. 

Tot aici se urca cu telefericul pana la statuia denumita Germania, un monument din bronz ridicat in memoria traversarii Rinului de catre Feldmaresalul prusac Blucher si armata lui in drumul catre Waterloo unde avea sa-l invinga pe Napoleon. In mijlocul Rinului, pe o palma de pamant, a fost ridicata o biserica ce a servit intre 1327 si 1866 ca punct vamal. Urmatoarele localitati se parcurg in ritm mai alert: in Trechtingshausen sunt doua obiective majore: 

Castelul Reichenstein in care Printul Friedrich Wilhelm al Prusiei transformase in 1823 ruinele existente intr-o luxoasa resedinta de vara, castel care astazi apartine cantaretului de opera Hermann Hecher, si 

Castelul Rheinstein, care si-a schimbat proprietarii de-a lungul secolelor, iar astazi adaposteste un muzeu si un cochet restaurant.

In Niedeheimbach sunt alte doua obiective: 

Castelul Sooneck, indiscutabil unul dintre cele mai frumoase castele din vale,  si Castelul Heimburg , impozant ca aspect, care a fost o lunga perioada de timp resedinta oficialilor nobiliari. In Lorch, punctul turistic de referinta il constituie ruinele Castelul Nolling sau "the watchtower"care dateaza din secolul 11, in Rheindiebach – Castelul Furstenberg care astazi este domeniu privat, iar in Bacharerg –

Castelul Stahleck, una dintre proprietatile Episcopului Elector de Cologne. Localitatea Kaub se mandreste cu un alt edificu incarcat de istorie, construit initial ca turn de aparare si luand mai apoi forma unui superb castel.

Castelul Gutenfels construit sus pe colina muntelui care a fost distrus in repetate randuri , servind inclusiv ca si resedinta regelui Ludwig de Bavaria. Astazi functioneaza in regim hotelier. 

Castelul Pfalzgrafenstein, asezat strategic pe o mica insula, in mijlocul fluviului. Ridicat la inceput de secol 13 de catre Lewis Bavarianul, acest castel servea drept punct vamal pentru navigatori. Castelul a fost cucerit o singura data, in toamna anului 1504. Satul Oberwessel este dominat de 

Castelul Schonburg, unul dintre cele mai impunatoare de pe malurile Rinului, datorita numeroaselor sale turnuri, familia nobiliara al carei nume il poarta fiind una dintre cele mai importante. Ultimul descendent, Friedrich von Schonburg, a jucat un rol important atat in istoria Germaniei, cat si in a Angliei si Frantei. 

Castelul Katz amplasat in imediata apropiere a St. Goarshausen cunoscut si sub numele de "Cat Castle"a fost construit sa protejere stancile Lorelei si a jucat un rol important in apararea domeniilor situate pe Valea Rinului.

Castelului a fost ridicat in sec 14 din porunca Episcopului de Terier. Turnul bisericii dateaza din sec 14, iar picturile murale din sec 16

Acest traseu este indiscutabil unul romantic, aici aflandu-si izvoarele insusi romantismul german, dovada in acest sens fiind statuia frumoasei Lorelei, celebra eroina a operei compusa de Heinrich Heine – cel mai mare poet romantic german:

“Merrily we sailed along

Though the waves were plenty strong

Down the twisting river Rhine

Following a song…

Legend’s faded storyline

Tried to warn us all

Oh, they called her “Loreley”

Careful or you’ll fall…”

Statuia se afla in apropierea orasului Goarshausen, vis –a vis de Castelul Katz si fortareata Rheinfels, situata in apropierea orasului St. Goar. In acest loc in care stancile se inalta la peste 120 de metri, iar adancimea nu trece de 25 de metri,  malurile sunt foarte apropiate, locul in care este amplasata statuia fiind considerat unul foarte periculos datorita curentilor de apa foarte puternici. Vasele care circulau in aceasta sectiune fluviala isi transmiteau reciproc semnale luminoase de avertizare denumite “wahrschau” deoarece aici multe dintre ele si-au gasit sfarsitul. Legenda originala a frumoasei Lorelei nu are nimic misterios in chintesenta sa, dar Heine a transformat personajul intr-o frumoasa sirena cu parul balai care statea pe stanca deasupra Rinului pieptanandu-si parul lung si auriu, momind cu vraja cantecelor ei marinarii naivi:

“you would not believe your eyes, how a voice could hypnotize

Promises are only lies fron Loreley

In a shade of mossy green, seashell in her hand

She was born the river queen, ne’er to grace the land…”

Ce sa zic? Povesti marinaresti! Nummele deja celebrului personaj apare intr-o veche balada scris de poetul Clemens Brentano in 1801, unde Lorelei era o fata frumoasa din Bacharach care a vrut sa se sinucida din pricina infidelitatii iubitului ei. Episcopul, fascinat de frumusetea si smerenia tinerei, a vrut sa o ia cu el la manastire. In drum spre lacasul de cult, ea si-a intorspentru o ultima data privirile spre castelul iubitului ei si, vazandu-l calare in departare, nebuna de durere, aceasta s-a aruncat in apele Rinului. Locul este interesant si pentru ca aici se poate vedea modul in care sunt confectionate ceasurile cu cuc. In St Goar se afla amplasat cel mai mare ceas cu cuc din lemn, fabricat manual, din intreaga Germanie. Fortificatiile St. Goarshausen din St. Goarshausen dateaza din anul 600 si sunt amplasate in imediata vecinatate a castelului Katz. Urmeaza alte doua opriri rapide in St. Goar cu al ei

Castel Rheinfels construit in 1245, functionand ca resedinta princiara si fiins martorul multor evenimente culturale. A  fost deseori disputat de catre francezi, uneori chiar si cucerit de catre acestia. Wilmich se mandreste cu alt edificiu,

Castelul Maus. Cum va apropiati de Bopard privirile sunt atrase de cele doua turnuri ale  Bisericii St. Severus. Orasul Bopard a fost intemmeiat de celti, colonizat de romani si desavarsit in frumusetea care dainuie si astazi de catre cavalerii teutoni. Pana la infrangerea lui Napoleon in 1814 de catre maresalul Gebhard von Blucher Leberecht, orasul impreuna cu localitatile de pe malul stamg al Rinului au apartinut Frantei. 

Orasul este dominat de maretia Castelului “fratilor inamici”, amplasat in apropierea localitatii Kamp-Bornhofen. Castelul este cunoscut sub mai multe denumiri: Liebenstein sau 

The Worring Brothers, in traducere “castelul fratilor inamici” Philp si Wernervon Bolanden. Acesta adaposteste intre ziduri o frumoasa legenda. Se zice ca in sec 12, cetatea Sterrenberg  a fost impartita intre cei doi frati dusmanosi. Dupa moartea lui Philip, fiicele acestuia au mostenit jumatate din cetatea tatalui lor, dar ele au fost incredintate unui tutore care a decis sa construiasca un castel, Liebenstein, special ca sa le protejeze de unchiul lor cel lacom, Werner.  tinand drumul mai departe spre Braubach inevitabil veti admira  

Castelul Marksburg, amplasat pe versantul muntelui la poalele caruia se intinde orasul Branbach, caruia regele Rudolph de Hapsburg  i-a conferit dreptul de oras – cetate in anul 1276. Marksburg si-a pastrat arhitecturra neschimbata din 1170, deoarece este printre putinele castele care nu a fost distrus de catre nici o armata. Castelul a fost ridicat de catre cei mai mari arhitecti ai timpului. Ei au studiat atunci locul de amplasare si au propus versantul muntelui intelegand ca nu va putea fi atacat nici de pe uscat, dar nici dinspre Rin. Castelul a apartinut contilor palatini, apoi contilor Katzenelnbogen, iar mai apoi contilor de Hessen. Fiecare dintre ei au adus imbunatariri castelului: primii au ridicat donjonul patrat si logia romana, urmatorii au intarit sistemul de paza, au sapat santul cu tarusi, au intarit zidurile, au ridicat turnul rotund, locuinta gotica. Ultimii au continuat sa intareasca sistemul de aparare instaland baterii de artilerie. In timpul luptelor dintre 1688 si 1815, cand francezii au distrus aproape toate castelele de pe Valea Rinului, acesta a ramas in picioare. Folosit ca inchisoare in timpul lui Napoleon, redat Prusiei in 1866, distrus partial in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, el se afla azi in patrimoniul Unesco, devenind un reper turistic al Vaii Rinului. Aspectul lui este oarecum straniu, iar vocea iti este preluata in zeci de ecouri ce se rostogolesc prin coridoarele care inca poarta urmele trecerii calaretilor nervosi si se sparg de zidurile intunecoase sau raman atarnate in portile masive. Turul castelului Marksburg iti dezvaluie galeria calaretilor, bucataria, sala de mese, dormitoarele, sala armelor, sala de tortura, pivnitele si beciurile si intr-n final fieraria. Ghidul iti destainuie multe taine ascunse in proverbe care au facut inconjurul lumii. Banii tinuti la saltea ca sa nu ii gaseasca hotii se pare ca si-au gasit radacinile in banii ascunsi in baldachinul patului, locul trecut cu vederea de hotii medievali. Parturile sunt socant de scurte deoarece acestia dormeau in pozitia sezut, crezand ca daca se culcau la orizontala, mureau. Latrina in castel nu este in fundul curtii cum inca sunt pline ograzile rurale romanesti, ci chiar in sala de mese! Iar usa se inchidea pe dinafara!!! Castelul este inconjurat de podgorii, iar ghidul, oarecum plictisit, a tinut sa precizeze ca locuitorii castelului umblau mai mult beti, avand convingerea ca apa era otravita si nu le facea bine la sanatate. Interioarele sunt decorate in stil auster, pastrand intre pereti aceeasi atmosfera glaciala si intunecata. Sala armurilor adaposteste un adevarat arsenal medieval: sabii, scuturi, caschete, armuri, chiar si niste picturi ale unor cavaleri. Camera de tortura continua in acelasi stil justitiar:masti din metal, piroane, butuci teposi, franghii si lanturi. Protectorul castelului este considerat Sfantul Evanghelist Marcu, cel caruia i-a fost dedicata capela amplasata in turn. De numele lui se leaga o veche legendta romantica, potrivit careia in castel locuia o tanara de o frumusete fara seaman, Elisabeth, ccare era fiica seniorului castelului. Ea s-a indragostit de un tanar nobil, Siegbert, von Lahnstein care amurit bitejeste in lupta in batalia de la Marchfeld, cu putin timp inainte de nunta. Elisabeth a fost zdrobita de durere si cum nimeni nu a reusit sa o ajute, tatal ei a adus la curte un tanar calugar, fratele Mark, care a incercat sa ii aline durerea prin rugaciuni si cuvinte blande.Tot aici merita vizitate Biserica St. Martin inchinata patroanel minelor si Capela Sf. Martin. Pretendentii bateau calea pana la castel sa ceara mana tinerei, iar ea tot ii refuza pe toti pana intr-o zi cand in fata tatalui ei s-a prezentat Rochus, un cavaler care pretindea ca este varul lu Siegbert si mostenitorul unui castel invecinat. Tanara de cum l-a vazut nu l-a placut, dar tatal ei nu s-a lasat induplecat si i-a promis fata de sotie. Fratele Mark s-a rugat la Sf. Marcu sa o protejeze pe Elisabeth, iar sfantul i-a spus ca Rochus era un ´cavaler al intunericului´care nu poate fi ucis decat prin puterea unui crucifix infipt in inima. In ziua nuntii, calugarul i-a infipt acestuia crucea in piept, salvand-o astfel pe Elisabeth de puterile intunericului. Intrarea costa 4.5 euro si merita toti banii. In Kapellen, cu cat te apropii de Koblenz, prin padure se zareste un turn galben printre petele de verde ale copacilor. 

Este Castelul Stolzenfels, reconstruit in stil romantic de catre Friedrich Wilhelm al Prusiei. Daca vreti sa il vixitati in interior, va trebui sa purtati “filzpantoffel”, niste papuci uriasi, meniti sa va protejeze sa nu va calcati pe babaturi cu alti turisti, sa va sporeasca gradul de concentrare sa nu cumva sa ii pierdeti din picioare sau sa va impiedicati. Castelul are peste 150 de camere, dar nu pot fi vizitate decat gradinile acestuia. In Oberlahnstein se cer vizitate Castelul Martinsburg care a apartinut arhiepiscopului de Mainz, transformat ulerior intr-un Palat baroc unde astazi adaposteste importante piese de muzeu si Castelul Lahneck, o  romantica  fortificatie neogotica, astazi un superb complex rezidential. 

In Bad Niederbreising, la o aruncatura de bat de Koblenz se afla Castelul Rheineck care a trecut prin restaurari succesive, fiind distrus in 1151 de catre regele Konrad al-3-lea, iar in 1282 de catre Rudolf de Habsburg. Cu toate astea, astazi el gazduieste in camerele sale turisti din toata lumea, curiosi de viata castelanilor de odinioara. Din vechiul castel nu se mai pastreaza decat turnul inalt de 40 de metrisi capela romanesca. 

Si cum tineti drumul drept spre Koblenz, orasul intemeiat de  catre cavalerii teutoni, chiar la jonctiunea Rinului cu Moselle se afla 

Castelul Ehrenbreitenstein, una dintre cele mai puternice fortarete din Europa, ridicata prin anul 1000de catre Heribert, care a apartinut episcopului Von Terier. 

Un alt obiectiv care merita vizitat este Castelul Residenz, o importanta cladire in stil clasic, ridicata in 1777de catre arhitecti francezi pentru Electorul Clemens Wenzeslaus Trier, iar mai apoi a fost resedinta preferata a Printului Wilhelm de Prusia. 

Complexul Dicasterial a fost proiectat de catrerenumitul arhitect Balthasar Newmann si construit de catre Johannes Seiz in 1739, o cladire deosebit de frumoasa care merita admirata pentru toate detaliile arhitecturale.

Tot aici se dezvaluie Deutsches Eck (in traducere libera – Coltul german) care, vazuta de sus, seamana cu prora unei nave. Monumentul lui Kaizer Wilhelm I, primul imparat al Germaniei care a domnit intre anii 1871 si 1888 este un alt obiectiv turistic pe care nu aveti cum sa il ignorati. Acesta a fost ridicat in anul 1897 pentru a simboliza fondarea Imperiului Germna, fiind totodata asociat cu refuzul Germaniei de a raspunde pretentiilor teritoriale ale Frantei. In Koblenz neaparat trebuie vizitata emblema orasului, celebrul

Schangelbrunner – mare grija cum stati in fata lui!!!! Si daca tot sunteti aici, admirati si bisericile Jesuitenkirche si Kastorkirche, dar si cem mai vechi pod din oras, Balduinbrucke. 

In Ehrenbreitstein merita vizitat Palatul Dikasterial , iar in Andernach –

Castelul Archbishop-ilor. Drumul prin Linz am Rhein scoate la lumina un oras renumit pentru cladirile sale in stil Fachwerk.

Trebuie vizitate Piata castelului, Primaria, Markt si Coloana Fecioarei Maria. Valea Rinului nu poate fi desavarsita decat daca i se adauga o alta legenda la salba de povesti care incununeaza acest traseu romantic atat prin esenta povestilor sale, cat si prin frumusetea romantica a castelelor si fortaretelor sale. Traseul continua prin Konigswinter unde merita vazut primul trenulet cu cremaliera din Germania  care dateaza din sec. 19, dar si castelul Konigswinter sau 

Castelul Drachenfels. acesta este cel mai inalt castel de pe Valea Rinului, unul dintre turnurile sale masurand inaltimea de 320m. El este cunoscut si sub numele de castelul lui Siegfried si al dragonilor pe care acesta i-a omorat. Contii Drachenfels purtau haine lungi cu maneci largi din care isi scoteau capetele dragoni care suflau flacari de foc. Siegfried a fost viteazul care a omorat dragonul ce speria localnicii, imbaindu-se apoi in sangele lui. Lord Byron a versificat legenda Castelului Drachenfels si a facut-o celebra in lumea intreaga. Urmeaza Bad Gotesburg cu Castelul Gotesburg ridicat in 1210 de catre ArhiepiscopulDietrich de Cologne, Bonn cu 

Palatul Poppelsdorf care a fost golosit frecvent ca resedinta episcopala,  

Bruhl cu Palatul Augustusburg, una dintre cele mai importante cladiri ale Germaniei,, care se mandreste cu interioare superb decorate, cu o scara deosebita realizata si proiectata tot de catre Balthazar Newmann si multe decoratiuni realizate in stil stucco si Rococo. Cladirea are patru intrari, orientate catre cele patru puncte cardinale,si este inconjurata de gradini , opera unor maestri gradinari. Iar in Koln este un rasfat  total: 

Castelul Severinstorburg, cartierul Domului, Domul din Koln cu celebrele relicve ale Magilor, muzeele, cheiurile Rinului, magazine, galerii de arta s.a.

Daca traseul v-a convins, cred ca se mai cer mentionate unele aspecte: 

• inainte sa mergeti la castel, informati-va daca este deschis; 
• aveti grija atunci cand comandati de mancare – portiile sunt uriase;
• un pranz format din trei feluri de mancare costa aproximativ 15-20 de euro/persoana, iar cazarea la o pensiune aproximativ 60-75 euro/persoana; 
• daca bugetul si timpul va permite puteti contracta o croaziera pe Rin timp de 6 zile la pretul de aproximativ 600 euro/persoana; 
• daca vreti sa vizitati toate castelele si obiectivele turistice importante, aveti nevoie de 2 saptamani; 
• numeroase trasee turistice se intersecteaza in aceasta zona, iar ele  (“lehrpfade”) sunt dotate cu puncte informative despre cultura vinului si burg-uri medievale; 
• daca vreti rezervari OK in zonele vizitate, incercati pe site-ul http://www.holidayrentals.com/ unde puteti gasi locuri de cazare, altfel decat cele practicate in sistem hotelier, la preturi pentru toate buzunarele;
• se poate folosi sistemul de cazare la mijlocul distantei urmand ca deplasarea la obiectivele turistice sa se faca fie cu masina, fie cu feribotul;
• cel mai frumos orasel este Rudesheim, un fel de targ ramas ancorat in trecut, care are o telegondola din care pot fi admirate podgoriile de la inaltime;
• in Mosella, daca timpul va permite, puteti vizita Burg Eltz si Castelul Cochem. 

• peste raul Mosella, aruncata in ceruri, se afla o autostrada agatata de un colt al lunii. Stai ca blegul si te uiti intrebandu-te cum naiba au putut sa o construiasca atat de sus.

• merita sa va programati vacanta pe Valea Rinului astfel incat sa prindeti “Rhine of Flame”(Rinul in flacari) care este un spectacol impresionant de artificii, organizat in mai multe etape, din mai pana in septembrie, in diferite orase, alese intre Rudesheim si Bonn. 

Vase feeric iluminate strabat fluviul spre deliciul turistilor aflati la bord sau admirandu-le parada de pe ambele maluri;

• daca vreti sa admirati spectacolul de pe puntea unuia dintre vase, va trebui sa cumparati biletul inca de pe acum de pe net http://www.firework.rhine-river.com/koblenz/.
• acest spectacol pirotehnic este pregatit inca de cu ziua prin serbari campenesti, o defilare de bresle si costume traditionale urmate de bucate alese, bautura din belsug, muzica si dans de traditie.
• programul din acest an este urmatorul:

3 mai 2014 – Bonn;

5 iulie 2014 – Rudesheim – Bingen;

9 august 2014 – Koblenz.

Cat de frumoasa este Valea Rinului? “Rinul reuneste totul. Rinul este rapid precum Ronul, larg precum Loara, stans in menghina stancilor precum Meusse, meandrat precum Dunarea, misterios ca Nilul, cu sclipiri aurii precum un fluviu american plin de fabule si de fantome precum un fluviu din Asia” scria Victor Hugo. S-ar spune ca reuneste o intreaga planeta in doar 65 de km si asta ar trebui sa convinga suficient de tare astfel incat sa va petreceti aici concediul la vara. Eu asta intentionez pentru aceasta vara, dar pana atunci, cine stie?, poate schimb din nou traseul!