Frumusetea evidenta a orasului Steyr - Austria

Calatorului ii sta bine cu drumul, iar limbutului sa dea din gura. Dumnezeu m-a procopsit cu amandoua, spre disperarea alor mei. Daca mai adaugati si faptul ca am o curiozitate nestapanita si un dor de duca mistuitor, imaginati-va ce pacoste sunt pentru casa oricarui muritor. 

Ultima statie in aceasta prima zi de concediu (doar nu v-ati imaginat cumva ca a trecut mai mult timp, nu-i asa?) a fost orasul Steyr. Situat la confluenta raurilor Enns si Steyr, acest oras are o istorie lunga si bogata. Turistii adora Stadtplatz-ul, dar oamenii de afaceri apreciaza aceasta asezare pentru importanta lui pe harta centrelor de productie, in special pentru tractoarele si automobilele Steyr si armele de foc Steyr Mannlicher. 

Cu toate astea, Steyr este unul dintre cele mai romantice orase pe care le-am vazut in Austria. Piata centrala a orasului cu exemple generoase de arhitectura gotica reprezinta unul dintre punctele de interes major in turismul local. Aici a compus parintele liedului austriac, Franz Schubert, “Cvintetul Pastravului”. Acesta a detinut o casa in oras, pe care o folosea ca refugiu si loc de creatie in care si-a compus o parte dintre lucrari, cum ar fi de exemplu “Trout Quintet”. Aici compozitorul s-a intalnit cu alte personalitati din lumea muzicala, prilej cu care s-au realizat multe auditii. In casa memoriala sunt organizate astazi festivaluri si competitii de creatii muzicale. Tot aici Hitler a urmat cursurile liceului Steyr. 

Cronicile istorice mentioneaza faptul ca in anul 600i.Hr aici s-au stabilit celtii, fapt explicat prin denumirea pe care au dat-o raului, Stiria, nume de origine celtica. Aici a domnit Noricum pana cand regatul lui a devenit parte din Imperiul Roman in 15 i.HR. Colonistii bavarezi s-au stabilit pe aceste meleaguri abia in sec 6 pe pamanturile puse la dispozitie de catre ducele Tassilo al III-lea. Au urmat invaziile maghiare, iar populatia autohtona a ridicat cetatea de aparare deasupra raului Steyr cunoscuta astazi drept Castelul Lamberg. Prin 1055 castelul si domeniile se aflau in proprietatea dinastiei Ottokar care controla inclusiv minele de fier de la Erzberg. 

Acestia si-au stabilit resedinta la castel si au trasformat asezarea intr-un centru cultural medieval. Cand ducele Margrave Ottokar al IV-lea a decedat, castelul a intrat in proprietatea ducilor de Babenberg, pierzand din importanta lui ca resedinta ducala, dar pastrandu-si statutul de centru minier de exploatare si prelucrare a fierului, infiintandu-se nenumarate fierarii care fabricau in special cutite si arme. Au trecut ani pana cand fiul regelui Albert I avea sa acorde drepturi de desfacere pentru producatorii locali, oferindu-le posibilitatea sa comercializeze produsele in Imperiul Roman si Republica Venetia. 

Dar, ca orice lucru bun, situatia prospera avea sa cunoasca declinul in timpul Razboiului de 30 de ani, iar in 1727, orasul sa fie distrus de un puternic incendiu. Ducele de Lamberg, cel care a dat numele castelului, a restaurat cladirile in stil baroc in forma cat mai apropiata de cea cunoscuta in zilele noastre. 

Dar istoria nu a incetat sa provoace viata locuitorilor, iar orasul a fost ocupat de trupele franceze de mai multe ori. In 1929 Styer-ul a fost lovit de Marea Criza Economica, apoi, cativa ani mai tarziu, ocupat de catre trupele naziste care au incercat sa bombardeze fabricile de armament care, surprinzator, au functionat pana aproape de sfarsitul razboiului, dar au avariat o mare parte din oras. Cand credeau ca nimic mai rau nu li se mai putea intampla, rusii au ocupat orasul pana cand trupele americane l-au eliberat. Cu toate astea, Styer-ul a renascut din propria suferinta, locuitorii si-au lins ranile si s-au pus pe reconstruit. 

Cel mai apreciat obiectiv turistic este Bummerlhaus, cladire gotica pastrata impecabil si situata in centrul orasului. 

In secolul 19, in incinta ei functiona un han cu denumirea Zum Goldenen Lowen. 

El avea drept mascota un leu, de aici tragandu-i-se denumirea actuala, hanul Bummerl devenind ulterior Bumerlhaus. Decoratiunile exterioare constau in niste fresce absolut uimitoare.

In fata casei se deschide piata centrala, iar in spatele vechiului han, ocrotite de ochii curiosi, se afla gradinile cu arcade. 

Pe partea opusa este Primaria, contruita in stil rococo sub atenta supraveghere a primarului si judecatorului Gotthard Hayberger care a detinut functiile in perioada 1765-1778. Pe fatada sunt amplasate patru statui dintre care voi aminti doar doua: a justitiei si a legii. Cladirea e formata 3 etaje, iar turnul ei se vede din orice colt al orasului.  

Cu toate acestea, mie mi-a placut castelul Lambert, cocotat pe culmile orasului. Atestat in anul 980, el a fost resedinta dinastiei Ottokar si a fost supus mai multor modificari si extinderi pana in anul 1727 cand a fost grav avariat de un incendiu. 

Dupa renovarea de catre contele Lamberg, el a fost transformat in restaurant. Castelul detine cu o biblioteca in care sunt conservate peste 11.000 de volume, dar, din pacate, nu poate fi vizitata decat cu o programare facuta in prealabil, motiv pentru care noi am ratat-o. 

Cladirile care imprejmuiesc gradinile sunt impresionante prin eleganta detaliilor, prin grija cu care sunt pastrate incat ai crede ca ieri s-au finalizat lucrarile de reamenajare. 

Pe platoul dintre ele, printre rodurile cu flori si verdeata, statuile albe infatisand personaje mitologice dau un plus de prestanta si eleganta locului. 

Coborand scarile pe una dintre iesirile laterale, calatorul curios se opreste in fata unei vechi porti de acces in orasul medieval, superb pictata. 

De pe una dintre esplanadele castelului se vede o parte din oras, spalata de apele celor doua rauri, ale caror maluri sunt legate prin poduri de trecere. 

Unul dintre ele duce catre Biserica Sfantul Mihail, aflata chiar la gura de varsare a raului Enns. 

Lacasul de cult impresioneaza prin maretie si fatada extraordinara pe care scrie ”Cel ce intra sa se inchine lui Dumnezeu”, imbogatita cu statuile Fecioarei Maria cu Pruncul si a Sfintilor Petru si Pavel. 

Interiorul este dominat de stilul baroc, iar altarul este de-a dreptul coplesitor. Evident, punctele de interes sunt mult mai multe decat cele enumerate de mine. Printre obiectivele de interes se numara: 

Muzeul Municipal, 

Biserica Parohiala, Biserica Sfanta Maria aflata pe partea opusa Primariei, Muzeul Muncitorilor si 

un superb palat, Vogelsang, care a fost construit de catre Josef Werndl in stilul castelelor scotiene, desi el nu a locuit niciodata in el. 

El a fost folosit ca spatiu expozitional din anul 1884 pana in 1928 cand ordinul Franciscan l-a transformat pentru o perioada scurta in scoala de baieti. Cum noi trebuia sa ajungem pana la ora 18.00 in Hallstatt, aceste obiective le-am vazut fie in goana masinii, fie intr-un mars fortat. O singura concluzie in loc de incheiere: orasul iti fura atat gandurile, cat si emotiile. Merita vizitat!