Gozsdu Udvar sau alba-neagra romaneasca

Undeva in centrul capitalei ungare, nu departe de Dunarea care desparte Buda de Pesta, se afla Gozsdu Udvar. 

Cel mai simplu de gasit ar fi sa intrati pe Kiraly Utca, iar la numarul 13, in stanga, cum dati coltul, intrati pe strada cu pricina. Perimetrul este cu mult mai mare, deoarece aceasta parte insemnata din cartierul evreiesc se intinde pana la Hallo Utca si Dob Utca 16, insumand 6 curti interioare si 7 cladiri pe o lungime de 240 de metri. Gozsdu Utvar a fost construita intre anii 1902 si 1913 din banii fundatiei, dupa planurile realizate de catre arhitectul Gyozo Czigler, profesor la Universitatea Tehnica din Budapesta. Constructia a fost proiectata astfel incat sa ofere solutia cea mai buna de utilizare a lotului existent. Pentru a proiecta case moderne si spatioase, cu curti largi si deschise, arhitectul a construit casele in sistem pavilion. Pe strada Kiraly, cele patru cladiri au fost proiectate cu cate 3 etaje fiecare, iar pe Dob , alte 3 pavilioane care aveau cate 2 etaje fiecare, unite printr-o conexiune care insuma 45 de pravalii si ateliere.  Cand a fost gata, Gozsdu Udvar s-a transformat intr-un centru comercial prosper in care forfoteau zilnic sute de clienti, mestesugari si negustori. 

Astazi, de-o parte si de alta a strazii se aliniaza cuminti terasa dupa terasa, iar la etaj sunt amenajate apartamente de lux, 

transformand asezamantul intr-un centru de distractii amplasat chiar in buricul capitalei. Pe Hallo Utca functioneaza un pasaj in care sunt expuse obiecte de arta, masini de epoca si alte obiecte vintage. 

Tot aici a fost infintata o parcare privata unde locul pe zi este taxat la 12 euro/masina. Datorita locatiei si atmosferei speciale, Goszdu Court a inspirat mai multi cineasti care au filmat secvente de film chiar in acest perimetru: in 1999, Istvan Szabo – “Sunshine” cu Ralph Fiennes si Rachel Weisz, in 2002, menno Meyjes – “Max” cu John Cusack si Noah Taylor, in 2003, len Wiseman – “Undeworld I”. 

Cladirile de pe aceste strazi au apartinut lui Emanuil Gojdu, celebrul avocat si mare patriot ardelean de origine aromana. Acesta s-a nascut in 1802 la Oradea, din parinti originari din Voskopoje, Albania, stramutati in Transilvania. A studiat la Bratislava, Viena si Budapesta, devenind avocat si membru in Parlamentul Ungar. Dupa trei an de stagiatura in cabinetul unui avocat sarb, si-a deschis propriul birou de avocatura si de "notar cambial" in Pesta, devenind in scurt timp cel mai renumit avocat din tara si in afara ei. A fost primul avocat care si-a compus inaintarile in limba maghiara (nu in latina cum cerea protocolul legislativ al perioadei) si a marcat succes dupa succes, castigand multe procese. In 1824 s-a stabilit la Budapesta, a strans o avere considerabila, usa casei sale fiind intodeauna deschisa minoritatii romane. Era apreciat pentru firea deschisa, pentru cultura vasta, pentru calitatile umane si profesionale, fiind un promotor al intereselor romanesti. In timpul Imperiului Austro-Ungar a fost judecator la Tribunalul Suprem, Comite Suprem (prefect) de Caras si Deputat de Tinca-Bihor in Parlamentul de la Budapesta din 1861 pana in 1865 unde a militat pentru drepturile romanilor din Transilvania, a fost membru fondator al Astrei Sibiu si membru al Casei Magnatilor din Budapesta. A fost un investitor inspirat cumparand doua mori cu aburi in Budapesta, iar in 1832 a achizitionat  cu 30.000 de florini casa lui Wilhelm Sebastian de pe strada Kiraly din Pesta. In 1854 deja isi construise un sir intreg de magazine in "Pasajul Gozsdu". Tot el a fost unul dintre semnatarii Programului Politic de la Pesta al Revolutiei de la 1848, militand pentru folosirea limbii romane in scoli, administratie si biserici. In 1869 s-a retras din viata politica si a ocupat timp de un an de zile functia de consilier la Curtea de Casatie din Budapesta. In 1870 a murit si a fost inmormantat in cimitirul Kerepesi, lasand o avere impresionanta fundatiei care avea sa ii poarte numele. Intotdeauna a spus ca e roman ortodox, iar in casa lui de pe malul Dunarii erau bine primiti toti cei de-acelasi neam cu el. Imensa lui avere si-a lasat-o prin testamentul intocmit in 4 noiembrie 1869 “acelei parti a natiunii romane din Ungaria si Transilvania care apartine la confesiunea orientala ortodoxa”, pentru acordarea burselor studentesti si sprijin bisericesc. Ulterior testamentului, Andrei Saguna a infiintat in anul 1870 la Sibiu “Fundatiunea lui Gojdu” si condusa de catre reprezentanta fundatiei care avea sarcina sa administreze intregul sau patrimoniu. 

Averea era formata:

- dintr-un complex arhitectonic compus din opt cladiri cu cate patru nivele fiecare, sapte dintre ele situate una langa alta in plin centrul capitalei pe strazile Kiraly, Hollo si Dob, pe frontispiciul lor fiind pusa inscriptia “Gozsdu Udvar” – in traducere Curtea Gojdu, prezenta si astazi nu numai pe frontispiciu, ci si la nivel stradal;

-   - din valori bancare constand din sume de bani si 2306 actiuni, depozite si titluri de imprumuturi publice;

    -  obiecte de valoare.

Valoarea totala a acestora era estimata in 1870 la 178.000 de florini, iar in anul 1917 la 8.000.000 de coroane. Probabil ca romanii asa au fost ei de vita dintotdeauna de vreme ce Gojdu insusi si-a luat masuri de precautie inca din perioada in care era in viata sa evite diminuarea patrimoniului ce urma sa fie lasat mostenire, stipuland in testament conditia capitalizarii anuale a unei parti din dobanzi. In acest sens, el a stabilit o proportie intre valoarea averii existente si rata anula a dobanzilor destinate cheltuielilor pentru burse si ajutoare pana in anul 2070! Mai mult decat atat, Gojdu a interzis vanzarea surselor patrimoniului si transformarea lui in bani pana in anul 2070, conservandu-l ca sursa de venit pentru 200 de ani! Dintre cei care aveau obligatia sa gestioneze corect patrimoniul si sa tina seama de prevederile testamentare s-au numarat: mitropolitul ortodox roman al Ardealului impreuna cu toti episcopii ortodocsi romani din Ardeal si unguri, alaturi de alti 3 civili alesi pe criterii morale dovedite si recunoscute. Fundatia  a activat intre 1870 si 1917, perioada in care au fost scordate burse unor studenti eminenti precum: Octavian Goga, Aron Cotrus, Constantin Daicoviciu, Traian Vuia, Victor Babes, Valeriu Braniste, Silviu Dragomir, Aurel Lazar, Teodor Nes si Petru Groza. Tot din fondurile fundatiei a fost ridicat Colegiul National Emanuil Gojdu din orasul lui natal. In 1918, sediul fundatiei s-a mutat la Sibiu, dar majoritatea bunurilor au ramas in Ungaria. Dupa 1920, patrimoniul fundatiei a ramas aproape in totalitate Ungariei, desi conform art 249 al Tratatului de Pace de la Trianon, Ungaria era obligata sa restituie patrimoniul fundatiei de drept. In 1927, guvernul ungar a blocat conturile fundatiei in bancile din Budapesta. In 1929, Nicolae Titulescu, atunci ministru de externe, impreuna cu omologul sau maghiar, contele Korani, au semnat un nou acord cu privire la bunurile fundatiei, dar nu s-a intamplat in fapt nimic.

In 1937, Ungaria a semnat la Bucuresti un nou document prin care se obliga sa restituie Romaniei intregul patrimoniu al fundatiei, impreuna cu toate drepturile ce decurgeau din testament. Desi ratificat de noi iun an mai tarziu, Ungaria l-a ratificat in 1940, cu putin timp inaintea Dictatului de la Viena, astfel ca bunurile au fost iarasi inghetate. A urmat cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar patrimoniul a fost nationalizat in 1952. 

In 1998, au fost reluate negocierile bilaterale avand ca scop restituirea patrimoniului fundatiei Gojdu., negocieri care au durat pana in anul 2004. 

In 2005, dupa 136 de ani, prim –ministrul de atunci, Calin Manechin Constantin Anton Popescu Tariceanu Cinci Neveste Inima Zburdalnica impreuna cu ministrul de externe Mihai Razvan Ungureanu au semnat un acord cu statul maghiar prin care se prevedea infiintarea unei fundatii romano -maghiare “Gojdu”, sustinuta prin fondurile egale ale celor doua guverne, in baza patrimoniului lasat prin testament de catre renumitul avocat, care trebuia sa sustina in continuare studentii eminenti romani si maghiari, actiunile culturale si stiintifice, inclusiv functionarea muzeului si bibliotecii “Emanuil Gojdu”. Ma-ntreb unde era averea pe care o lasase renumitul avocat? Incalcand prevederile testamentare, cele doua guverne au decis acordarea de burse tinerilor saraci, indiferent de religie.  In testament Gojdu mentionase ca in primii 50 de ani sa se acorde burse “acelor tineri romani de religiunea rasariteana ortodoxa, distinsi prin buna purtare si prin talente, ai caror parinti nu sunt in stare cu averea lor sa duca la indeplinire cresterea si cultivarea copiilor lor, in urmatoarea etapa, adica intre 50-100 de ani de la infiintarea fundatiei, beneficiau de ajutor inclusiv tinerii doreau sa urmeze o “cariera artistica, preoteasca si invatatoreasca”, iar dupa 100 de ani, puteau fi ajutati “preoti si invatatori saraci, cu insusiri eminente, familie numeroasa si imbatraniti”. 

Dupa revolutie, numai imobilele care trebuiau sa apartina fundatiei au fost evaluate la 12 milioane de dolari, iar restul mostenirii insuma impresionanta suma de 800 de milioane de dolari. Gurile rele spun ca, atunci cand s-a pus problema integrarii Romaniei in UE, Ungaria ar fi cerut statului roman sa renunte la drepturile sale asupra imobilelor din inima capitalei ungare ca sa voteze pentru integrarea noastra. Nu ca statul maghiar nu ar administra corespunzator averea merituosului avocat sau ca nu ar scoate maxim de profit din acest asezamant, dar sa ne mai miram ca noi suntem saraci? La asa negociatori pe care ii are statul roman, eu zic sa fim multumiti ca mai avem o tara!

PS. Puneti pariu ca, daca ar fi fost restituita averea fundatiei catre statul roman, la ora asta era cumparata pe 2 lei si, in cazul cel mai fericit, posesorul facea puscarie maxim 5 luni pt ca scria o carte pe care n-o citestea decat familia lui si-l eliberau pt buna purtare? 


Pentru cei interesati de acest subiect, va recomand sa cititi si aceasta carte:

http://www.romanintezet.hu/index.php/publicatii/2002/14-bibliografie-1998/93-viata-si-activitatea-lui-emanuil-gojdu-1802-1870
Bibliografie:
1. Ioan Lupas - Emanuil Gojdu. 1802 - 1870. Originea si opera sa,
2. Maria Berenyi - Istoria Fundatiei Gojdu,
3. Voileanu Matei - Testamentul Lui Emanuil Gojdu.
4. http://www.fundatiagojdu.ro
5. http://www.greatsynagogue.hu/gallery_gojdu.html