Un weekend intr-o alta tara decat Romania - a doua zi- Sighisoara

Cu o seara inainte am ajuns intr-un final in Sighisoara. De data aceasta, GPS-ul, ca sa isi scoata parleala, ne-a dus sfoara pana in fata pensiunii unde barbata-miu rezervase camera. Acasa, era incantat nevoie mare de alegere, caci locul parea de-a dreptul mirific, cu munti care flancau constructia din toate cele patru puncte cardinale, cu bai si camere mari si curate. Cand vocea sintetica a Ioanei ne-a anuntat ca destinatia noastra se afla pe partea dreapta, stupoare mare, nu se vedea decat zidul unei case pipernicite si atent zugravita, o constructie veche si marunta in care te asteptai sa gasesti cel mult doua camere. 

Zidul casei se prelungea cu un gard metalic realizat din fier forjat si nu prea realizai daca ce se vedea dincolo de gard apartine de ea sau de vecini. Al meu s-a uitat pe sub sprancene si-a mormait: ce dracu e porcaria asta, nu asa arata pe net. Casa asta n-are decat doua ferestre. Unde e puhoiul ala de camere cu ferestre mari? Sau dormim precum caii in picioare, unii langa ceilalti, la gramada? 

Am sunat la interfon, iar cand receptionerul ne-a deschis poarta, am avut surpriza sa intram intr-o curte cu mai multe corpuri de pensiune organizate in L de 2 si 3 stele, inconjurate de o gradina frumos amenajata, strajuita pe de-o parte de parcarea privata si de cealalta de gradina de legume. Administratia locala impune locuitorilor sa pastreze aspectul medieval nealterat al cladirilor la frontul stradal. Cand portile se deschid, peisajele sunt surprinzatoare. Stiti vorba aia: nu judeca o carte dupa coperta! 

Dimineata ne-am trezit in cantecul mierlelor dupa ce, cu o zi inainte, privighetorile de insotisera in triluri nesfarsite prin coclaurile din padure. Pe coline, ceata cobora in valuri de spuma. Stateam la fereastra si parca niciodata linistea nu fusese atat de adanca si cristalina, caci in toata mutenia lumii, doar glasul mierlei raspandea triluri de bucurie. Am mancat in graba si la 8.30 deja am plecat sa descoperim un oras pe care cu o seara inainte doar l-am pipait cu privirea. 

Deasupra noastra baloturi mari de vata se lasau mangaiate de razele soarelui care intarzia sa apara. 

Lumea inca dormea cand noi, insotiti de doi caini de cartier, am pasit in orasul vechi. Niste japonezi inarmati cu aparate foto, cu palarii albe pe cap, luasera cu asalt ulitele, mai jos cu vreo doi pasi, doi tineri germani trageau de mana fiecare cate un copil pe jumatate adormit. De nicaieri au aparut in piata doua grupuri cu turisti, insotite de ghizi imbracati in costume medievale. Unul insotea un grup cu chinezi, altul cu unguri, iar alti turisti razleti ca si noi ne-am inghesuit sa ingrosam randurile si sa ascultam prezentarile.

Traseele incepeau de la Turnul cu ceas si se terminau in acelasi loc. Sighisoara este un oras muzeu si un oras care iti spune prin cladiri povesti despre sasi, bresle si meserii. Asezat strategic in valea Tarnavei Mari si intinzandu-se pana pe coama Dealului Turcului, orasul iti deapana file de poveste din perioada voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut pana in perioada comunista. In sec 12, zona era prospera si privilegiile acordate de catre regii maghiari au atras in zona locuitori din Flandra, Mosela si Saxonia care si-au intemeiat aici camine. Initial, cetatea medievala a fost ridicata pe creasta dealului care avea sa se numeasca ulterior “dealul cetatii”. In 1241, cetatea, lipsita de ziduri de aparare, a fost atacata de tatari. O data cu sosirea sasilor aici, asezarea a devenit tot mai prospera, fapt care a dus la atestarea ei documentara in anul 1280 drept Castrum Sex. In 1298 i s-a spus Schespurch, apoi Schaßburg. Dupa 100 de ani de la atacul tatarilor, locuitorii au inceput ridicarea zidului de aparare intregit de cele 14 turnuri si 4 bastioane insuma o lungime de 950m si o inaltime de 4 m. Dupa o jumatate de secol, inaltimea zidului a fost dublata, iar cetatea a fost mai usor de aparat. Astazi mai exista 9 turnuri si 3 bastioane si o buna parte din zidul de aparare. In 1376, populatia cetatii a stabilit regulile generale de functionare ale celor 19 bresle existente. O data cu cresterea prosperitatii lor, acestia au avut reprezentanti care sa le apere interesele in Sfatul Cetatii, format odinioara doar din nobili. In 1435, orasul era cunoscut sub numele de Segesvar sau Sighisoara. Cetatea a inregistrat mai multe perioade tulburi ca de exmplu in anul 1514 cand taranii condusi de Gheorghe Doja au ocupat orasul si i-au ucis pe primarul Anton Polner si sotia acestuia  sau in anul 1601 cand locuitorii au fost nevoiti sa plateasca 50.000 de florini trupelor generalului Basta ca sa le crute viata. Dar cea mai grea perioada a fost in 1603 cand ciuma a rapus dintr-un foc 2000 de suflete, iar 100 de ani mai tarziu numarul celor care au murit din pricina aceleiasi boli  s-a dublat. Cetatea a ramas intacta in perioada razboiului impotriva habsburgilor, in timpul revolutiei de la 1848 si celor doua razboaie mondiale.

Venind din orasul de jos, cum urcam scarile catre cetatea medievala, chiar la poalele ei, intr-o mica piateta, se afla statuia lui Hermann Oberth, asezata in fata casei memoriale cu acelasi nume. 

Acesta a fost unul dintre parintii fondatori ai astrologiei si inventatorul rachetei.

 Din mica piata care ii poarta numele se urca spre Poarta Principala de acces, aflata sub Turnul cu Ceas. In stanga, printre copaci, se zareste varful Turnului Tabacarilor. Cel mai impunator si  mai frumos dintre cele 9 turnuri care au rezistat timpului este Turnul cu Ceas, care reprezinta emblema orasului. 

In centrul cetatii medievale, mai exact in spatele turnului, se afla Casa Vlad Dracul pe placuta careia este mentionat faptul ca acolo s-a nascut in anul 1431 Vlad Draculea, viitorul domnitor Vlad Tepes, fiul lui Vlad Dracul si nepotul lui Mircea cel Batran. In perioada aceea, in pivnita casei a functionat “hereghie de bani”. Este una dintre cele mai vechi case din cetate si a fost in trecut locuinta oficiala a primarului si a judelui cetatii. Astazi aici functioneaza un restaurant.

Nu departe de ea se afla Casa cu Cerb care si-a luat numele dupa capul de cerb amplasat chiar pe unul din colturile cladirii. Casa a apartinut unuia dintre primarii orasului, Michael Deli. Astazi, aici functioneaza Centrul cultural romano-german si un café-restaurant. In fata casei este amenajata o terasa de unde poate fi admirata toata piata. In spatele ei , in Piata Cetatii, sunt alte doua case renumite: Casa J. Both care a apartinut unuia din primarii cetatii, si Casa Dr. J. Bacon, impreuna cu Biblioteca Documentara. 

Prin fata lor se merge catre Scara Scolarilor sau Scara Acoperita. Piata Cetatii se numea in trecut Piata Petofi care era flancata de aceste superbe case. Aici locuiau famiile nobililor cetatii inca din sec 17 si in acest loc se organizau targurile principale in care numai breslele fruntase aveau voie sa isi desfaca marfa. Tot aici, sub privirile multimii, erau judecate procesele importante, loc in care se afla si stalpul infamiei.

Traseele turistice incep de pe platoul situat in vecinatatea Turnului cu Ceas, unde dis-de-dimineata targovetii isi expun marfa pentru vanzare. 

Piateta se umple cu turisti de la un minut la altul si toti ne uitam placut surprinsi la barbatii costumati in tinute medievale si femeile imbracate in haine traditionale. 

Ia este la mare cautare, admirata si pozata de toti strainii curiosi. Pe tarabe, surpriza mare! Ia romaneasca realizata din dantele de proasta calitate, ca si cand ar fi material de perdele. Panza de in topit este si ea inlocuita cu o alta care o imita, dar diferentele de calitate sunt vizibile, la fel si pretul: 150 ron bucata. Toate sunt brodate cu motive romanesti la masina. In marea graba a expunerii, o ie a scapat cu eticheta netaiata pe care scria negru pe alb: Made in China! Nu departe de tarabe, intr-un magazin de artizanat, frumoasele ii romanesti au preturi variabile intre 300 si 650 de ron, in functie de calitate si brodaj. Alta viata! 

Nici o targoveata respectabila nu poarta ia contrafacuta, ci veritabilul strai popular insotit de fota, poalele si legata la mijloc cu brau. 

Pe mesele din lemn stau randuite farfurii si cani din ceramica, obiectele cioplite-n lemn, tablouri in acuarele si ulei, completate de produse ecologice precum: zacusca, dulceturi, siropuri, tincturi, sapunuri handmade, saruri de baie, crème si balsamuri etc. 

Targul se intinde pana la Ruinele Bisericii Vechi unde, fie agatate de porti sau pur si simplu expuse in strada, lumea vinde cam tot din ceea ce se pricepe sa faca mai bine. Terasele restaurantelor sunt goale: fie este prea devreme, fie lumea prefera sa alerge, sa viziteze, sa descopere fiecare coltisor de istorie medievala. E cumva o atmosfera molcoma si calma, duioasa si cuminte, cu rost de copilarie, de turta dulce si povesti cu cavaleri. Dar tocmai buna de descoperit vizitand fiecare coltisor.

Turnul cu ceas a fost construit ca intrare principala in cetate si a fost ridicat in scopuri militare pentru a asigura paza portii localitatii. 

Acesta era deosebit de fortificat si aparat de 3 porti: prima se afla in locul boltei de trecere catre curtea de acces, a doua se inchidea cu usi masive din stejar intarite cu drugi de fier, iar a treia avea incastrata o usa metalica incastrata in zid, care era coborata si ridicata pe scripeti. Constructia are baza in forma de prisma dreptunghiulara si o inaltime de 64 m. In interiorul turnului a functionat pe vremuri o inchisoare, care astazi adaposteste muzeul torturii in care sunt expuse lanturile si piatra de 6 kg agatata odinioara de gatul celor acuzati de inselatorie, scara si jugul de tortura, reproduceri dupa Constitutio Criminalis Theresiana, codul penal redactat in timpul Imparatesei Maria Tereza, cat si Muzeul de istorie al orasului. Acesta este singurul turn care nu a apartinut niciodata unei bresle, ci autoritatii publice. In timpul incendiului din 1676, acoperisul  a ars in intregime si a fost refacut din tigle multicolore smaltuite, iar pe fatada au fost pictate cele doua embleme si inscriptia in limba latina.

La inceputul sec 17, turnul a fost dotat dupa moda apuseana cu un orologiu prevazut cu statui cioplite in lemn infatisand zeii pagani ce simbolizau zilele saptamanii: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn si Soarele. Initial, acesta arata numai orele, dar in 1648, ceasornicarul Johann Kirchel, originar din Konigsberg, a instalat un indicator al minutelor si a modernizat sistemul de avertizare sonora astfel incat sa fie marcate si sferturile de ora. 

Tot el a fost sculptorul figurinelor de lemn care ii infatiseaza pe zeii care au imprumutat numele lor zilelor saptamanii. Orologiul are cate un cadran urias pe ambele fatade. Cel dinspre cetate contine figurinele Pacii cu trompeta si ramura de maslin, Tobosarul care bate orele si sferturile ei, iar intre ele, Dreptatea si Justitia imbracate in rochii albastre. Cele doua statui mai mici reprezinta Ziua si Noaptea si marcau ziua de lucru a tuturor meseriasilor din cetate. Figurinele de pe fatada dinspre orasul de jos sunt Calaul si Tobosarul, primul care se presupune ca ar fi avut in maini biciul si securea, avertizandu-i pe cei veniti la targ sa respecte legile cetatii. Calaul este pe jumatate dezbracat, parul i se revarsa pe umeri si barba ii aluneca pe piept. Tobosarul este reprezentat de un soldat care poarta un coif negru impodobit cu pene galbene si rosii. Capul ii este mobil si are o mustata lunga, cu varfuri rasucite, iar parul bogat ii iese de sub coif. Poarta pieptar galbui aruncat peste o camasa lunga pana la genunchi si cu maneci largi pana la cot. Cu mana dreapta tine ciocanul cu care bate in clopot si puncteaza scurgerea timpului. Intre ele sunt cele 7 figurine care reprezinta cele 7 zile ale saptamanii. Mesterul ceasornicar si-a parasit tara natala si s-a casatorit cu o localnica din Sighisoara unde de altfel s-a si stabilit, fiind cooptat in Sfatul celor 100 de barbati ai cetatii. Mecanismul pe care acesta il inventase si le punea in miscare data din 1648 a fost schimbat in anul 1906 cu unul fabricat in Elvetia pentru care locuitorii au platit 4000 de coroane. Figurinele sunt confectionate din lemn de tei si au o inaltime de 80cm si fiecare dintre ele reprezinta un zeu si corespunde unei zile:

Duminica - ziua Soarelui, reprezinta simbolul bogatiei si aurului.

Luni - ziua Lunii, poarta in maini arcul si sageata, iar pe cap, luna in forma de secera; simbolizeaza argintul.

Marti - ziua lui Marte, zeul razboiului si mortii, poarta in maini o sulita si reprezinta simbolul fierului.

Miercuri – ziua lui Mercur, zeul comertului, simbolizeaza mercurul, metalul care ajuta la extragerea aurului si argintului din pamant, rolul lui fiind sa protejeze bogatia.

Joi – ziua lui Jupiter, tine in maini fulgerul si tunetul, ca semn de protectie al metalelor si reprezinta simbolul cositorului.

Vineri - ziua zeitei Venus, poarta pe cap simbolul cuprului.

Sambata - ziua lui Saturn, zeul agriculturii, pacii si abundentei reprezinta simbolul plumbului.

In Turnul cu ceas se afla Muzeul de istorie, Casa de cultura si Casa de tortura.

Cine intra in muzeu are bucuria de a admira peisajele pana hat departe de cetate din varful turnului. 

Piateta din spatele lui se numeste Piata Muzeului care se invecineaza cu casa lui Vlad Dracul si Casa Venetiana, casa in care a locuit  primarul Stefan Mann. De la Turnul cu Ceas, turistii se indreapta catre Turnul Fierarilor,

amplasat in vecinatatea Bisericii Manastirii, fiind unul dintre cele mai impunatoare si masive turnuri din cetate.  Este un turn de flancare,avand rolul de a proteja Biserica manastirii in caz de asediu.

Acesta a fost ridicat pe temeliile vechiului Turn al Barbierilor, distrus in incendiul din 1676 si reconstruit ulterior. Intre Turnul Fierarilor si Turnul Cizmarilor a existat un altul, Turnul lacatusilor si dogarilor. Astazi nu a mai ramas decat amintirea lui. 

Langa turnul Fierarilor se afla Biserica Manastirii, ridicata in sec 13 care gazduieste 35 de covoare orientale achizitionate de reprezentatii instariti ai breslelor din sec 16 si 17. In partea laterala ei se afla statuia lui Vlad Tepes, urmata la mica distanta de cea a Episopului Apor Vilmos si de Biserica Romano-Catolica. 

Aceasta este una dintre cele mai vizitate obiective turistice, arhitectura ei imbinand cu multa eleganta stilurile neogotic si neoromanic. Biserica are nava lunga de 30 m cu absida semicirculara, un transept si un turn cu clopotnita foarte inalt. 

Urmeaza Turnul Cizmarilor marcheaza nordul cetatii si a tot fost distrus si reconstruit de-a lungul istoriei. 

A fost construit in stil baroc si prevazut cu un bastion de artilerie, demolat in 1864. 

Turnul Croitorilor  este un turn poarta cu 2 etaje.  In 1676, magazia cu pulbere a explodat, motiv pentru care acesta a fost reconstruit. 

Pe aici intra masinile in cetatea veche, pe sub doua bolti din care odinioara coborau portile metalice pe scripeti. 

Turnul Cojocarilor (sau Turnul Blanarilor) este amplasat in partea vestica a orasului si a fost construit in sec 14.  Acesta a fost distrus in incendiul din 1676 si reconstruit. 

In incinta lui poate fi vazuta o masinarie veche, originala, la care erau cusute obiectele confectionate din piele si perfect utilizabila si astazi. Tocmai datorita faptului ca orice articol din piele este realizat cu ajutorul acestei masinarii, preturile produselor sunt cam piperate! O geanta de dimensiuni mici sare usor de 4-500 de ron. Are 4 etaje, iar zidurile sunt sustinute de console intre care se deschid gurile de pacura. La etaje functioneaza un mic muzeu cu intrare libera.

Turnul si bastionul Macelarilor are forma hexagonala, obtinand camp de tragere peste micul bastioan de artilerie din fata sa, si se afla in spatele Turnului Cojocarilor. El este legat de Turnul Franghierilor prin zidul care urca pe deal.

Ca sa vizitati obiectivele din varful dealului, trebuie sa urcati Scara Scolarilor sau Scara acoperita. 

Aceasta este una dintre atractiile orasului si a fost construita in 1654 de catre primarul Johann Both pentru a permite scolarilor accesul la Scoala din deal. 

Initial, ea avea 300 de trepte, astazi au mai ramas 175, intrerupte de platforme plane. Sunt suficiente si atat, oricum iti dai duhul pana sus. 

Turnul Franghierilor se afla sus pe dealul si a fost construit in sec 14 avand forma simpla si dimensiuni reduse. In 1630 a fost transformat ca locuinta a paznicului cimitirului situat in spatele lui. Pana in 1994, Turnul Franghierilor era legat de cel al Macelarilor printr-un zid, astazi nu mai exista.  

In stanga turnului , in zona cea mai inalta, se afla Biserica din Deal, construita in stil gotic in 1345 si decorata intre contraforte cu sculpturi din piatra. Ea constituie cel mai valoros obiectiv turistic al orasului. Popularea Dealului Cetatii s-a facut in jurul bisericii, a carei constructie initiala a fost inceputa la finalul sec 12. 

Cimitirului Evanghelic din Deal, capelei cimitirului si 

Scoala veche sau Scoala din deal dateaza din 1522, dar functiona inca din anul 1402. ea a fost prima scoala a orasului. 

La intoarcere se viziteaza Turnul Cositorarilor, porneste de la obaza patrata dupa care se largeste pe inaltime transformandu-se intr-unul octagonal., in vreme ce acoperisul are forma hexagonala. Are o inaltime de 25 de metri si 4 etaje. Prin 1583 s-a construit si bastionul de artilerie de langa el. 

Turnul este inconjurat de minunate terase si localuri organizate de-o parte si de alta a strazii pietruite care o ia la vale pana la Scara Scolarilor. Traseul se sfarseste la Turnul Tabacarilor, unul dintre cele mai vechi turnuri ridicate in cetate. Turnul Tesatorilor a fost daramat in 1858, pietrele fiind folosite la pavajul cetatii. Turnul Aurarilor sau Giuvaergiilor, impreuna cu Bastionul Castaldo, a format cheia sistemului defensiv al orasului. A fost incendiat din pricina unui traznet in 1809 si daramat in 1863, pe locul lui fiind ridicata capela cimitirului. Tot o amintire este si Turnul Pescarilor care se afla pe malul Tarnavei, langa moara.

Intreagul traseu nu dureaza mai mult de 5 ore. Ai vrea sa mai ramai, dar iti dai seama ca ai vazut tot. 

Cobori in orasul de jos, in parcul de la poalele dealului, intr-o stare antagonica greu de descris: fericit de-atata frumusete si dezamagit totodata pentru ca stii in sinea ta ca ai bifat-o si pe asta. 

Stai cateva minute pe o banca si-ti masori trairile in voie, mananci o inghetata naturala, buna, buna rau! Apoi iti dai seama ca n-ai vrea sa pleci la hotel, e demult trecut de pranz si iti mai gasesti de-un drum pana la un restaurant. Cotesti pe strada principala la stanga si pe-aceeasi parte vezi un local cochet, “Bulevard”, amenajat in stil vintage, cu tablouri agatate pe pereti in care personaje din alte timpuri te privesc in fel si chip. 

Pozele sunt alb/negru, frumos cadrate in rame de lemn inchise la culoare. Barul este pictat manual, la fel si mesele rotunde inconjurate cu scaune cu spatar inalt imbracat in plus rosu. 

Mobilierul e masiv, negru, cu forme robuste, atent amplasat in puncte de interes. Mancarea e buna, buna, buna, dar ce atmosfera! Ce lume s-a creat special pentru tine. Ca sa revii, oricand, fiindca aici ti se deschide o alta lume. 

Al meu avea dreptate: aici esti in alta tara! Nici oamenii nu mai apartin acestei natii obosite, dezamagite, debusolate. Aici nu mai este Romania mea. Sper sa ajunga valul asta pana la Timisoara. Si noi avem comori, dar sunt ascunse sub voaluri de nepasare si uitare. Ne e dor de turisti, dar ei habar nu au ca e halta si-n orasul brazdat de santiere si asediat de palate tiganesti. Maine povestim despre alta minune! Alba Iulia. O, Doamne, ce surprize.