Superba
vale Wachau se intinde intre orasele Melk si Krems, acoperind o distanta de
aproximativ 40 de km. In aceasta portiune a Dunarii se afla nenumarate
obiective turistice, fapt care face din aceasta destinatie una dintre cele mai
apreciate trasee ale Austriei. Ea a fost promovata sub denumirea “Wachau
Cultural landscape” si a fost inscrisa in anul 2000 in UNESCO List of World
Heritage Sites. Cei mai multi turisti parcurg acest traseu cu vaporasul, dar
sunt si cei care se aventureaza cu bicicleta sau masina. Oricare ar fi mijlocul
de deplasare ales, este obligatoriu sa vizitati cateva dintre orasele turistice
asezate de-a lungul Dunarii: Klosterneuburg, Tulln an der Donau, Krems an der
Donau, Durnstein, Spits si Melk. Cum
unele dintre locurile mentionate le bifasem deja in vacante trecute (si despre
care am scris pe larg in alte materiale), ne-am oprit pentru putin timp in
orasul Tulln an der Donau, renumit pentru gradinile sale cu flori.
Ploua marunt
si era oarecum frig pentru o zi de august, motiv pentru care nu am putut zabovi
prea mult timp. Stiam ca aici s-a nascut
Egon Schiele, pictor renumit pentru nudurile sale indraznete, si ca primaria
transformase o veche inchisoare intr-un muzeu care gazduieste peste 90 dintre
lucrarile sale.
Biserica Parohiala am vazut-o in goana masinii, la fel celebra
capela funerara a celor Trei Magi si
Fantana Nibelungilor. Ne-am oprit la
poalele ruinelor Castelului Hinterhaus din Spits pret de cateva poze si ele
facute in ploaie, dupa care am tinut drumul drept catre Melk.
Nu ne-am abatut
pe la abatie pentru ca o vazusem in tihna in alte dati, dar am continuat drumul
catre castelele din imprejurimi.
Primul a fost Renaissanceschloss Schallaburg,
situat la aproximativ 5 km de Melk. Drumul serpuia printre formatiuni deluroase
cand, la un moment dat, ne-a aparut castelul, sus pe deal, ca o mirare.
Cand
noi am ajuns in gradinile de la poalele lui, muncitorii strangeau schelele,
semn ca fusese un eveniment cu o seara inainte.
Ploaia spalase nu numai aerul
de dogoare, ci si petalele florilor si pietrisul care delimita rondurile.
Miroasea a proaspat inclusiv cand am trecut portile si am intrat in curtea cu
arcade si decoratii din teracota.
Considerat a fi unul dintre cele mai frumoase
castele renascentiste din Austria Inferioara, Schallaburg isi pastreaza
aspectul de fortareata din Evul Mediu cu tenta realmente romantica. Din 1456
pana in 1614 a fost detinut de catre dinastia Von Losenstein.
Cele mai vechi
parti ale sale ar data din cea de-a doua jumatate a secolului 11. “The
Palas” sau “Festes Haus” este una dintre cele mai vechi aripi care a
supravietuit pana astazi. Palas-ul, zidul de aparare, capela romana si
Bering-urile sunt atribuite lui Sieghard al X-lea din dinastia Siegharding.
De fapt,
prima mentiune a Shallaburg-ului este legata de numele fiului lui, Sieghard al
XI-lea, in anul 1121. Abia dupa moartea ultimului conte de Schal castelul a
intrat in posesia dinastiei Losenstein prin anul 1450.
Christoph Losenstein a largit edificiul si
l-a modificat in stil renascentist. A murit in 1558 fara sa apuce sa isi vada
proiectul finalizat, dar fiul lui, Hans Wilhelm von Losensteiner, a terminat
constructia si, in 1572, si-a stabilit resedinta aici. El a reconstruit
biserica Loosdorf transformand-o in
lacas de cult lutheran, fondand totodata si scoala de gramatica pentru tinerii
proveniti atat din familii nobiliare, cat si din cele normale. El isi propusese
sa infiinteze un liceu in Loosdorf pentru tineretul protestant si sa transforme
Schallaburg-ul in cel mai mare centru de protestanti din Austria
Inferioara.
Intre anii 1572 si 1600 a
supravegheat lucrarile la gradinile
palatului si la constructia curtii cu arcade, organizata pe doua nivele si
frumos decorata cu sculpturi din teracota.
As minti sa spun ca le-am numarat,
prin urmare va trebui sa credeti ca fiind reale informatiile din pliante.
Cele
1600 de reliefuri si sculpturi, masti si fete grotesti din mitologie au fost
create de maestrul Jakob Bernecker din Hallein.
Una dintre cele mai controversate lucrari din teracota
este fata – caine. Legenda spune ca bustul fetei cu cap de caine a fost
inspirat dintr-un litigiu sangeros intre doi Losensteins si ca spiritul
acesteia bantuie pana in zilele noastre Schallaburg-ul, anuntand moartea unui
rezident castelan. Arcadele au fost proiectate din ratiuni estetice, nenumarati
oaspeti trecand portile castelului si gasind ospitalitate intre zidurile lui.
Turnul se vede de la departare si tocmai estetica sa deosebita ne determina sa
tragem concluzia ca a fost un simbol al puterii, neavand nici o functie
defensiva in intreg angrenajul arhitectonic.
Hans von Losenstein a murit in 1601, lasand nepotului lui, Georg
Christoph multe datorii. Tatal lui vitreg a preluat Schallaburg-ul care a fost mostenit ulterior de catre poetul
baroc Johann Wilhelm von Stubenberg care l-a extins si apoi l-a vandut familiei Kletzl von Altenach in 1660.
Din
secolul 17 pana in sec 20, proprietarii s-au tot schimbat, ramanand in
proprietate privata pana in 1945 cand a fost confiscat de rusi.
In 1955 a
reintrat in proprietatea statului austriac, iar in 1974 a fost transformat in
muzeul vichingilor.
In interior sunt expuse colectii de arme, poze si machete
cuprinzand informatii despre viata sociala, economica, administrativa si
politica a vikingilor.
In curtea castelului sunt prezentate cateva siluete ale
vechilor vase folosite de catre acestia,
iar intre zidurile de aparare sunt
amenajate spatii de joaca pentru copii in constructii gigantice realizate din
lemn.
Shallaburg s-a impus ca un centru
de expozitii la nivel mondial si este renumit in toata Europa.
Pentru iubitorii de castele, Schallaburg ar trebui inclus printre obiectivele care merita sa fie vizitate.
Pana data
viitoare, cand povestim despre alt castel, va doresc sa nu uitati sa fiti
romantici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.