Astazi este Sfantul Nicolae. S-ar zice ca ghetele ar fi fost
lustruite si puse langa usa, cuminti, in asteptarea cadourilor. Anul acesta
ne-a ocolit mosul, nu pentru ca n-am fi fost ascultatori, ci doar excesiv de
risipitori. Insa povestea trebuie sa fie spusa, ca o recompensa
afectuoasa adresata tuturor celor care ma cititi.
Intr-o seara fierbinte, pe o banca intr-o gradina, o tanara statea si asteapta. Bruneta, cu fata prelunga si ochi mari si negri, umbriti de
gene lungi, femeia era mica de statura, dar cu o atitudine ferma si plina de
personalitate. Era imbracata in haine barbatesti si incaltata in cizme, iar
trecatorii, barbati si femei deopotriva, se uitau la ea scandalizati. Nimeni nu
banuia faptul ca strabunicul ei fusese Maresalul de Saxa, ca stia sa cante la
pian si la harpa, iar maicutele ii oferisera o educatie completa, conform
standardelor si pozitiei in societate. Stia sa calareasca si sa vaneze cu
precizia si eleganta unui adevarat gentilom. Aceasta nonconformista nu era nimeni alta decat George
Sand, pe numele ei real, Amantine Lucille Aurore Dupin de Francneil, viitoare baroana Dudevant prin mariajul cu baronul
Casimir Dudevant. Cei doi s-au casatorit cand ea avea 18 ani si era
inca o blanda si delicata pretendenta la rolul de nevasta cuminte si devotata. Se indragostise de acest sublocotenent prezentabil,
fara sa stie ca-i placea sa frecventeze tavernele si femeile usoare din Cartierul Latin.
In noaptea nuntii, barbatul pe care il iubea s-a dovedit a fi o bruta, iar
tanara a trecut prin toate starile, de la spaima la dezgust, caci el nu stia sa
trateze femeia decat ca pe-o desfranata. Cei doi au avut impreuna doi copii. Firea delicata avea
sa se transforme intr-o femeie puternica si independenta, decisa sa lupte
pentru emanciparea femeii in societate si pregatita sa isi castige singura
existenta, asumandu-si propria libertate. Dupa divortul lor, George
Sand s-a stabilit la Paris unde debutul ei literar a fost marcat de un succes
rasunator. Fusese amanta lui Jules Sandeau, cel care avea sa ii inspire
pseudonimul literar sub care ii este astazi cunoscuta opera in intreaga lume. Obiceiurile sale, considerate mult prea masculine, au
scandalizat societatea pariziana atat prin faptul ca fuma trabuc si pipa, cat mai cu
seama prin nenumaratele sale aventurile amoroase cu Prosper Merimee, Alfred de Musset,
Alexandre Manceau si Frederic Chopen. A
fost apreciata de Balzac, Alfred de Vigny, Sainte-Beuve, Stendhal, Flaubert si
Theophile Gautier.
Intr-o seara a fost invitata intr-un mic restaurant, iar la
capatul mesei la care prietenii se stransesera gramada a remarcat un tanar plin de sine, constient de frumusetea si
eleganta lui. Acesta era Alfred de Musset. Relatia lor avea sa devina una dintre cele mai celebre povesti de amor, dar si una care
i-a adus multa tristete, deoarece familia acestuia nu a agreat niciodata
legatura dintre cei doi.
Desi l-a inselat de cateva ori, avea sa il paraseasca
pentru nu mai putin celebrul pianist polonez, Frederic Chopen, pe care l-a
curtat indelung. Tanarul compozitor era mai degraba timid. Inalt, blond si
rezervat, abia scotea cate un cuvant la avalansa de intrebari cu care il asalta
de fiecare data. Uneori parea absent, tusea mult si deseori era febril, fapt care ii dadea aparenta unei oarecare fragilitati. Acesta considera
ca femeia care il exaspera “are ceva care imi provoaca repulsie”. In plus, era logodit cu Maria Wodzinska, iar George Sand u parea genul de femeie care sa se lase cucerita. Il speria determinarea cu care il asalta considerandu-l o reduta. Insa a fost atras de forta si exuberanta ei, in vreme ce ea ii aprecia talentul si
firea boema. Cei doi s-au cunoscut in salonul Contesei Marie d’Agoult, amanta
compozitorului Franz Liszt. Relatia lor a durat 8 ani si, pe masura ce sanatatea lui Chopen s-a deteriorat,
relatia dintre cei doi s-a consumat fiind acaparata de certuri si tensiuni
generate de multiplele scene de gelozie, dar si ajutata oarecum de fiica ei care il vroia afara din viata mamei sale.
Muzica razbatea printre ramurile inverzite pana in inima
gradinii coplesita de miresme florale. George Sand se ridicase usor de pe banca umeda in vreme ce o
carte isi rasfirase paginile ca niste petale in iarba. Pasii ei nu se auzeau pe
caldaram, caci parca plutea suava ca o amintire si usoara ca o zbatere de
aripi. Cunostea acum dimensiunea singuratatii si purta pe umeri povara acestei
apasari.
Viata ei controversata a fost menita sa intrupeze definitia
romantismului exprimat de nu mai putin renumitul parfum pe care l-a inspirat, "Poeme". Jaques Cavallier, creatorul parfumului "Poeme", a marturisit la lansarea
parfumului din 1995 ca George Sand a fost muza lui. El a fost atras
de firea ei extravaganta, de manifestarea plenara a propriei libertati si
identitati, de lipsa de prejudecati, de bogatia sentimentelor si senzualitatea
ei nestapanita. "Poeme" este metafora olfactiva a acestui “menage a trois”,
delicat in lirismul si fragilitatea lui. Povestea spune ca George Sand l-ar fi
parasit pe poet de dragul compozitorului, dupa nenumarate certuri secondate de
pasionante impacari, parasindu-l apoi pe Chopen ca sa se arunce iarasi in
bratele lui de Musset.
Parfumul "Poeme" al casei Lancome debuteaza cu note de varf
de-a dreptul ravasitoare ale florilor de datura, urmate de acordurile delicate
ale macilor albastri himalaieni, ale narciselor si bergamotelor, completate de
aromele cuminti si fructate de coacaze negre, mandarine, prune si piersici.
Urmeaza hora notelor de mijloc in care sunt prinse laolalta flori de portocal,
frezii si iasomie, tuberoze si flori de vanilie, trandafiri si ylang-ylang. Ca
un ultim acord de vioara, notele de baza imprastie miros ambra, mosc, cedru si
boabe de tonka.
Imaginea acestui parfum a fost actrita franceza Juliette Binoche. O intrupare a fragilitatii si feminitatii, a seductiei si frumusetii.
Daca Mos Nicolae
n-a fost darnic sau inspirat, scrieti repede o scrisoare. In curand vine Mos Craciun. Cine stie ce aduce? Pana atunci eu va doresc sa va fie viata un adevarat "Poeme". De la Lancome.
