„Orbirea de azi ne poate costa viitorul“ - Mircea Cartarescu

Impotriva lui Mircea Cărtărescu s-au rasculat toti analfabetii unei tari, dar si cei care, invidiosi pe succesul sau literar, au simti nevoia de a-l aduce la conditia de scriitor obscur. S-au ridicat realizatorii de televiziuni comandate politic, oamenii macinati de frustrari si neajunsuri si l-au declarat vinovat. Vinovat pentru ca are succes, pentru ca este un scriitor stimat, pentru ca este un om sensibil. Astazi, oamenii sensibili sunt o specie rara. Multi au vazut asta ca pe o vulnerabilitate, nu ca pe o calitate. S-au rasculat politrucii cu doctorate copiate si l-au condamnat: este inregimentat politic. Astazi, daca nu simpatizezi cu puterea, esti declarat lipsit de patriotism, esti comunist, basist, esti anti-roman. Dar cei care inca mai pun pret pe educatie si bun simt apreciaza un om format in jurul oamenilor de cultura importanti ca Nicolae Manolescu, Ovid S. Crohmalniceanu, Paul Cornea si altii asemeni lor.  Cartarescu este casatorit cu poeta Ioana Nicolaie. Suflete de poeti, oameni de cultura, cu principii si valori adevarate. Cine este astazi interesat de faptul ca Mircea Cartarescu este conferențiar universitar la Catedra de literatură română a Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti? Cine este interesat de faptul ca multi tineri se hranesc din harul si inteligenta sa spirituala? Pentru ca Mircea Cartarescu nu s-a nascut o data cu regimul lui Basescu si nici nu si-a luat doctoratul pe vremea cand, parlamentari fara bacalaureat, isi copiau teze de doctorat si isi fabricau diplome universitare. Debutul sau literar ca poet a fost marcat de anul 1980, nu o data cu mandatul lui Basescu si nici cu numirea lui Patapievici la ICR! . Treptat, s-a îndepartat de poezie si s-a reorientat exclusiv catre proza. El este un teoretician al postmodernismului romanesc, un autor apreciat in tara si peste hotare, el este poet, prozator, publicist si critic literar, iar operele sale literare au fost traduse in peste 18 limbi (engleza, italiana, franceza, germana, spaniola, poloneza, suedeza, bulgara, maghiara samd). Cartile sale s-au regasit pe rafturile librariilor din 16 tari. Nu scriu ceva ce nu cunoasteti cei care aveti respect pentru cultura acestei tari. Dar simt ca, intr-un fel marunt si nesemnificativ, trebuie sa ma manifest in cadrul socio – cultural al Romaniei de astazi si sa strig alaturi de Mircea Cartarescu: „Orbirea de azi ne poate costa viitorul“.

Daca pentru multi romani nominalizarile sale la Premiul Nobel se cumpara in mintea lor ingusta si meschina, in aceste timpuri de „îndobitocire generală" cineva trebuie sa repete: in tarile necivilizate ca Romania TOTUL se cumpara si se imbraca in minciuna! Civilizatia presupune afirmarea valorilor si respectarea lor! Intr-o tara in care cei cercetati penal sunt alesi parlamentari, iar plagiatorii sunt numiti in functii ministeriale nu mai ai cum sa apreciezi valoarea. Cand cumparam diplome universitare copiilor nostri, crezand ca astfel le inoculam si inteligenta, sau cand lasam mostenire locuri la catedre univesitare, in spitale sau locuri parlamentare copiilor nostri, asta nu aduce plus valoare. Este o moda sa fii “parlamentara lu’tata”. Asta trebuie sa ne revolte!!! Sa fii nominalizat doi ani la rand pentru Premiul Nobel este un lucru de o importanta enorma, un motiv extraordinar de mandrie nationala! Si cred cu tarie ca nu premiul in sine are atata forta, cat prezenta numelui sau pe lista, alaturi de nume extraordinare ale culturii universale ca: Thomas Pynchon, Umberto Eco, Salman Rushdie, Margaret Atwood, Don de Lillo, Peter Nadas, Michel Tournier, Amos Oz, inseamna totul. Inseamna ca ai un statut , un loc si un merit in fata carora cei mai culti oameni ai lumii isi scot palaria! Lumea s-a revoltat cand Liiceanu, o alta minte luminata a culturii romanesti, l-a numit cel mai renumit brand cultural contemporan romanesc. Liiceanu nu i-a intors o favoare, ci a avut curajul si decenta sa recunoasca faptul ca Mircea Cartarescu este cel mai tradus scriitor român al momentului, cel mai solicitat scriitor de catre editurile straine. Iata ce declara Cartarescu recent:”Se știu astăzi în lume mult mai multe lucruri despre literatura română decât se știau acum doar șapte ani. Schimbarea vizibilă s-a petrecut de când ICR-ul condus de Horia-Roman Patapievici a devenit o platformă profesională de promovare în lume a culturii românești. Programul de traduceri al ICR, prin care s-au publicat sute de titluri a zeci de scriitori, i-a lansat pe aceștia în lume, făcând literatura română de zece, de douăzeci de ori mai vizibilă decât înainte. Îi datorăm lui Patapievici și echipei sale acest fapt, repetat și în teatru, muzică, cinematografie etc. Horia-Roman Patapievici e în acest moment cel mai detestat, cel mai hulit, cel mai acoperit de mizerie om din România, deși a făcut cel mai mult pentru cultura românească în ultimii ani, cum pot depune mărturie sute de artiști. El culege acum roadele amare ale nerecunoștinței, ale primitivismului, inculturii și populismului detractorilor săi. E una dintre cele mai mari nedreptăți care se fac azi în România și măsura lumii pe dos în care trăim. Se va vedea, o dată cu instalarea noii conduceri a ICR, care e diferența dintre profesionalism și amatorism, dintre promovarea unei arte vii, în consens cu valorile occidentale, și ieșirea în lume cu protocronisme din anii ‘70 precum caloriferul transilvan”. Asa cum tot el, vorbind despre Romania actuala spunea: “Trăim într-o țară grav bolnavă, care nu mai gândește, ci delirează. Delirul ei e lumea culturală de la noi. Niciodată în istoria culturii românești, poate cu excepția anilor ‘50, nu cred că am trăit o epocă mai delirantă” si continua “Azi România ețara din care simți că ar trebui să pleci cât încă se mai poate. Ea se îndreaptă spre o fascizare treptată, spre îndepărtarea de valorile europene, spre un populism agresiv și spre deculturalizare” si “Noi toți ar trebui să înțelegem că suntem pe buza prăpastiei, că suntem într-un moment istoric decisiv pentru noi și pentru țara în care trăim. Ar trebui să ne dăm seama că nu se mai poate așa, că vom fi dați afară din civilizație dacă ne continuăm alunecarea autodestructivă pe care am pornit. Orbirea noastră de azi ne poate costa viitorul.” A fost aculzat de complicitate cu scriitorul Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, caruia gurile rele spun ca i-ar fi cedat exclusivitatea pentru publicarea tuturor romanelor sale. Iata ce declara cu privire la acest subiect Gabriel Liiceanu: “Democratia nu a explodat doar in Romania. Acest primitivism la nivelul cuvintelor nu este peste tot. Ceea ce exista la altii este ca societatea, prin institutii, are grija sa te protejeze. Titlurile lui Mircea Cartarescu sunt solicitate de editurile straine. Tehnica minciunii de sorginte comunista e urmatoarea: cu cat minciuna e mai gogonata, cu atat ea prinde mai bine. Asta se intampla la unele televiziuni. E o otrava publica generalizata! Faptul ca se permite asa ceva in spatiul public si ca CNA-ul nu se sesizeaza este inacceptabil. Aceasta este o otrava publica care ne afecteaza. CNA-ul trebuie dat in judecata la CEDO pentru ca statul roman nu este in stare sa filtreze aceste murdarii. Un om care a lucrat in DIE, Sorin Rosca Stanescu, este cel care ii acuza pe oameni ca Mircea Cartarescu ca lucreaza unde a lucrat el. Nu exista drepturi de exclusivitate cu o editura potrivit legii dreptului de autor. Niciun autor nu se vinde ca un sclav spiritual. ICR are o obligatie clara: sa promoveze in strainatate imaginea Romaniei prin cultura. Cartarescu a fost scos in evidenta prin inteligenta celui care a condus Institutul, Patapievici, si prin talentului lui Mircea Cartarescu care se cere la export. Mircea Cartarescu e cel mai ieftin brand pentru Romania. Asa cum era altadata sportul. E ca si cum ai spune astazi cum de s-au dat bani pentru pregatirea Nadiei Comaneci si nu s-au dat la pensii? Bravo lui Horia Patapievici ca a stiut sa gestioneze un asemenea brand, cum e Cartarescu!”

Adevarul este ca editurile germane Suhrkamp și Hanser detin drepturile de autor pentru intreaga lume, iar Humanitas le detine pe cele romanesti , neavand semnate clauze de exclusivitate cu aceasta. Cartarescu a fost castigatorul multor premii nationale si internationale pentru literatura:

·             1980: Premiul Uniunii Scriitorilor din România

·             1989: Premiul Academiei Române

·             1990: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revisteiFlacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistri Tomis, Premiul revistei Cuvântul

·             1992: Le Rêve nominalizare pentru: Prix Mèdicis, Premiul Uniunii Latine, Le meilleur livre étranger

·             1994: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova

·             1996: Premiul ASPRO, Premiul revistei Flacăra, Premiul revisteiAteneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul

·             1997: Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul

·             1999: traducerea în limba franceză a romanului Orbitor' nominalizat pentru Premiul Uniunii Latine

·             2000: Premiul Uniunii Scriitorilor din România

·             2002: Premiul ASPRO, Premiul AER

·             2006: "Meritul cultural" în grad de mare ofițer, acordat de cătrePreședintele României

·             2011: Premiul Vilenica

·             2012: Premiul Internațional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt 2012“

·             2011 si 2012 nominalizat pentru decernarea Premiului Nobel pentru literatura.

Nu vreau sa inchei aceasta umila forma de protest inainte de a mai da un citat din emisiunea “Sub semnul intrebarii” difuzata acum cateva seri: "Am simtit pentru prima oara in 30 de ani de cariera ca lumea culturala este solidara cu mine. Am primit nenumarate mesaje pe telefon, pe Facebook, numeroase accesari pe blog si articole. Oamenii de cultura isi dau seama ca nu se mai poate continua in acest fel. Nu numai politic este motivata aceasta ura, se datoreaza si deschiderii foarte largi a portilor democratiei. Fiecare om are posibilitatea sa isi spuna parerile. Am inceput sa avem imaginea unei altfel de Romanii, care ne-a luat prin surprindere. Este Romania forumurilor, a blogurilor, care arata nationalismele, sovinismele. Este un fenomen fundamental, lipsa de educatie, schimbarea in fiecare an a sistemului de invatamand, mediile electronice care vor impinge catile doar in manastiri ca in Evul Mediu. Se aud doar vocile oamenilor care stiu doar sa injure si sa calomnieze. Initial citeam impresiile de pe forumurile articolelor mele si imi venea sa vomit. Acum nu o mai fac. La atacurile cu privire la faptul ca imaginea mea este fabricata artificial din banii ICR, am adus aceste carti astazi. Prin fapte si nu prin injurii si justificari aratam adevarul adevarat. Mie nu-mi pasa de imaginea pe care mi-o face Cotidianul sau altcineva. Dar vreau sa arat oamenilor care e situatia. Cand imaginea unui om este patata, trebuie reactionat. S-a spus ca mi s-a fabricat o opera de catre ICR. Aici, in studiou, am adus 32 de carti care au fost publicate de edituri straine fara nici o contributie romaneasca, inainte sa vina Patapievici la ICR, inainte sa fie inclusiv  Traian Basescu la presedintie. S-a spus ca mi s-a fabricat o opera ca sa merg in strainatate sa fac propaganda Guvernului. Am adus aici 32 de carti publicate de edituri straine, fara contributii romanesti. S-a spus ca acestea au fost publicate in tiraje confidentiale, iar eu acum strang de la toate edituriile cifre pentru a le arata oamenilor. Una dintre cartile mele a fost publicata in Germania in 10.000 de exemplare. Eu nu am agent literar nici astazi. Sunt un caz special in lume. Cu exceptia ultimilor 5 ani, in care cartile mele sunt gestionate de catre doua edituri germane. Toate drepturile mele internatioanele sunt gestionate de acestea. Humanitas si nici Liiceanu nu a luat niciun ban din cartile mele internationale. Nu am contract de exclusivitate cu editura Humanitas si nu am cedat niciodata drepturile mele editurii. Situatia este in progres si dupa parerea mea va escalada, fiindca urmeaza alegerile. Nu exclud ca, la un moment dat, sa aleg calea exilului. Pentru ca Romania in momentul de fata se scufunda. Daca tot acest proces va continua, nu se va mai putea trai in Romania.”  Pentru ca trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna, ca oamenii de valoare  pleaca din Romania in alta tara NU pentru bani, ci pentru alta viata! O viata demna, in care valoarea este apreciata si respectata! Romania este singura tara in care le permitem altora sa ne impuna cum sa traim! Ne spun altii ce fel de om trebuie sa fim! Esti mare? Noi te facem mic! Esti destept, las'pe noi ca te facem prost! Macar cei destepti ar trebui sa se abtina sa impuna altora viata pe care acestia NU VOR sa o traiasca! Sa lasam ca fiecare persoana sa isi faca propriile alegeri, sa-si croiasca destinul asa cum crede de cuviinta. Sa nu mai zbieram, cei care alegem sa ramanem in tara, ca suntem patrioti, cand , de fapt, suntem lasi si neajutorati, incarcati de temerea ca nu trecem examenele competentelor noastre profesionale sau lingvistice, ca nu ne incadram in masura inteligentei minime, ca suntem prea lenesi sau ca nu ne pune nimeni o pila. Ca suntem prea batrani si avem prea putini ani in fata si prea multi in spate.  Sa incetam sa ne ascundem sub platosa falsului patriotism. Ca sa fii patriot, tara trebuie sa fie stimata si apreciata, ca oamenii sa fie mandri ca sunt parte din ea. O tara fara oameni stimati e o tara care nu conteaza! Si trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna ca respectul nu se cumpara cu kilogramul de la aprozar, ci se castiga prin efort, prin inteligenta, prin constanta efortului. O natie care nu se respecta pe sine, cum sa fie respectata de altii? Astazi au inceput lucrarile PPE in Bucuresti. USL-ul si-a strans simpatizantii, carati cu autobuze din toata tara, la meeting. Bucurestiul primeste astazi peste 80.000 de usl-isti revoltati. Asta va vedea Europa in aceasta seara la tv. Vreti sa fim respectati? De cine? Ei vin sa protesteze , ca si pana acum, impotriva Europei si Americii. Unde dracu sa mutam Romania daca nu vrem respectul lor? Decideti voi. dar luati aminte, ca trebuie si sa ne primeasca cineva! Refuzam sa fim parte si prieteni ai Europei si Americii? Va intreb: cine vreti sa fie atunci prietenii nostri? Dar, cei alesi de voi,  vor sa fie prietenii nostri? Cine vrea sa fie prieten cu cineva care nu este respectat? Care nu are o valoare unanim recunoscuta? prietenii ti-i alegi dupa chipul si asemanarea ta! Ar fi bine sa ne gandim putin inainte sa ne exprimam. Dar pana una alta, ar fi bine sa ne intoarcem la cultura si sa invatam sa ii iubim si sa- respectam pe Cartarescu, Paler, Liiceanu, Plesu, Patapievici si altii ca ei! Lasati dracului caloriferele! Nu agitati rulmentul, promovati inventia si omul care a nascut-o din zbuciumul inteligentei! La final, am sa va scriu un citat din Constantin Brancusi: "Cand am plecat de aici,v-am lasat saraci si prosti, cand am revenit, v-am gasit si mai saraci, si mai prosti". Oare ce ar spune Brancusi , astazi, in Romania lui Ponta?

PS1: Fiica mea imi facea morala acum cateva zile explicandu-mi ca romanii ar trebui sa inceapa sa curete Romania de mizerie, incepand cu gunoiul! Cu reciclarea! La un moment dat, am pierdut sirul ideilor ei. Plecase de la Cartarescu, de la denigrarea lui sistematica in Romania de catre cei care ii folosesc cartile pe post de bibelouri si ajunsese la gunoi! Sa vezi ca se referea la gunoiul politic! Oare vrea sa reciclam: oile liberale intr-un recipient, nebunii in altul, hotii sa-i trimitem pe Marte, mincinosii si oportunistii, pe Luna si eu nu am inteles mesajul? Trebuie sa reiau subiectul!

PS2: Cum multi dintre voi stiti, fiica mea a terminat recent facultatea in Viena si imediat apoi s-a si angajat acolo, in meseria aleasa de ea. Acum vreo doi ani, imediat dupa Craciun, a venit impreuna cu patru prieteni, toti nemti si austrieci sa petreaca impreuna cu prietenii ei din Roamnia revelionul la munte. Doua intamplari vreau sa va povestesc. Prima: au plecat dupa amiaza din Viena, motiv pentru care au intrat seara in tara. Unul dintre baietii din Germania imprumutase masina parintilor si se afla la volan cand, in Sannicolau, imediat ce au trecut granita, i-a oprit politia. Flavia dormea in spate, cand, la un moment dat, prietenul ei a trezit-o din somn si i-a zis ca i-a oprit politia. “Ce e?” a intrebat ea in romaneste politistul. “A avut 52 de km/h! A depasit limita de viteza.” “Si? Nu zice legislatia ca pana la 60km/h primesti eventual avertisment?” Politistul, socat, a inceput sa rada si i-a zis ca sunt sarbatori in Romania! Cu fiica-mea n-a mers argumentul, dar, daca nu era un roman in masina? Asta este maniera in care ne prezentam noi strainilor! Pusi pe spaga, pe mici golanii si cerseala publica. Pe intimidare si tupeu. Cea de-a doua ii are protagonisti tot pe acesti tineri, in grup largit si completat de catre colegii din Romania. Povestea se derula undeva la Busteni, intr-o cabana situata in imediata vecinatate a unei partii. Plecasera toti cu schiuri, cu placi si alte accesorii sportive. Evident ca nemtii si austriecii, aruncati pe partie de la 3 ani, urcau si coborau de 10 ori pana urcau ai nostri partia o data. Seara, epuizati si obositi, aranjati frumos in jurul unei mese incarcata cu cani cu vin fiert cu scortisoara, unul dintre baietii din nostri ii intreaba pe straini:” Voi  platiti de fiecare data cand urcati cu telecabina?” “Evident”, au raspuns strainii. “Dar e cineva la voi care va controleaza la urcare?” “Nu, e un automat in care introduci cartela. De cate ori urci, esti taxat!”  “Si nu poti sa urci in telecabina si sa nu bagi cartela?” “Ba da, dar cum sa nu introduc cartela?” Fiica mea, asezata strategic intre cele doua tabere, se uita fascinata si amuzata cand la unii, cand la altii. “Parca eram intr-un film cu prosti, mama” avea sa imi spuna ea mai tarziu. “ai nostri se mirau cat de fraieri sunt nemtii ca platesc de fiecare data cand urca, in vreme ce nemtii erau consternati la ideea ca ar putea sa urce si sa nu plateasca si astfel sa incalce legea” . Mai tarziu avea sa imi spuna fiica mea cum mituisera omul de la telecabina, ii dadusetra 50 ron ca sa ii lase sa urce pe toti, toata ziua, de cate ori aveau chef! Iata diferenta dintre noi si lumea civilizata. Totul sta in atitudine. Cine are minte si vrea sa priceapa, sa inteleaga ce trebuie, cine nu, n-a pierdut nimic.

Din respect pentru Mircea Cartarescu, am sa dau mai jos lista cartilor publicate de el! Va multumesc, maestre! Va multumesc pentru bucuria fiecarei lecturi, pentru tot ceea ce invat din fiecare emotie si situatie puse pe hartie cu atata gratie.

Cărţi publicate
Versuri:

·             „Faruri, vitrine, fotografii...”, Cartea Românească, București, 1980 -Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980

·             „Poeme de amor”, Cartea Românească, București, 1983

·             „Totul”, Cartea Românească, București, 1985

·             „Levantul”, Cartea Românească, București, 1990 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990

·             „Dragostea. Poeme” (1984-1987), Editura Humanitas, București, 1994

·             „50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu”, Editura Brumar, Timișoara, 2003

·             „Nimic. Poeme” (1988-1992), Editura Humanitas, București, 2010

Antologii:

·             „Dublu CD. Antologie de poezie”, Editura Humanitas, București, 1998

·             „Plurivers”, Editura Humanitas, București, 2003 (antologie în două volume cu postfață de Paul Cernat)

·             „Poeme în garanție”, Editura Casa Radio, București, 2005 (antologie cu ilustrații de Tudor Jebeleanu)

·             „Dublu album de versuri”, Editura Humanitas, București, 2009

Proză:

·             „Visul”, Cartea Românească, București, 1989 - Premiul Academiei române pe 1989

·             „Nostalgia”, ediție integrală a cărții Visul, Editura Humanitas, București, 1993

·             „Travesti”, Editura Humanitas, București, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe 1994

·             „Enciclopedia zmeilor”, Editura Humanitas, București, 2005

·             „Gemenii”, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)

·             „REM”, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)

·             „Mendebilul”, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă dinNostalgia)

·             „Orbitor. Aripa stângă”, Editura Humanitas, București, 1996

·             „Orbitor. Corpul”, Editura Humanitas, București, 2002

·             „Orbitor. Aripa dreaptă”, Editura Humanitas, București, 2007

·             „Frumoasele străine”, Editura Humanitas, București, 2010

Eseu, publicistică:

·             „Visul chimeric”, Editura Litera, București, 1992

·             „Postmodernismul românesc”, Editura Humanitas, București, 1999

·             „Pururi tânăr, înfășurat în pixeli”, Editura Humanitas, București, 2002

·             „De ce iubim femeile”, Editura Humanitas, București, 2004

·             „Baroane!”, Editura Humanitas, București, 2005

·             „Ochiul căprui al dragostei noastre”, Editura Humanitas, București, 2012