Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

marți, 18 aprilie 2017

Sarbatorile pascale la mosie

Este primul an in care sarbatorim Pastele in doi, motiv pentru care mi-am propus sa petrecem sarbatorile cu multa cumpatare, fara excese culinare. Asa ca am mers la supermarket si am cumparat forma cea mai mica de tort pe care am gasit-o.  Am pus in cos cele necesare si pun-te drum pana la mosie in turatia cailor putere.  

Padurea inverzise in tonuri crude si formase deasupra serpentinelor tuneluri infrunzite.  Cand am ajuns acasa, iarba crescuse cat casa, vremea era ceva mai rece, dar soarele inca scalda in lumina crestele dealurilor din jur. Sambata dimineata ne-am trezit cu ziua-n cap si ne-am apucat de treaba. Barbata-miu a tuns iarba din livada si gazonul din curte, a udat gradina, iar eu am scos la inaintare ingredientele pentru tort si m-am pus pe treaba. Ca o buna gospodina ce mi-as dori sa fiu, am incercat pentru prima data tortul cu capsuni al doamnei Laura Laurentiu si a iesit in final o adevarata piesa de arta culinara cu care abia asteptam sa ii scot ochii barbatului meu. Cum nu ne omoram cu ouale fierte, vopsisem si eu pentru prima data in viata mea vreo 6 bucati, cat sa fie si la noi pe masa cateva pentru décor.  Noroc cu maica-mea si soacra-mea care ne trimisesera si ele cu o zi inainte cate 4 pentru ca stiau ca nici nu ne plac si nici nu vopsesc.  Am bagat carnea de miel in bait si am dat-o la rece pentru a doua zi. Dupa amiaza, cand al meu si-a tras patura peste ochi si s-a bagat la somn, m-am retras si eu la umbra. Aveam pe terasa  un carceag si o ulcica din ceramica de Binis vechi cam de vreo suta de ani si un butoias de tuica de prin anii ’60 scorojit si ruginit pe care imi propusesem sa le readuc la viata. 


Am dat cu pasta decapanta peste lacul crapat si umflat pe alocuri, am curatat lemnul, l-am smirgluit bine pana am facut rani la buricele degetelor si l-am lasat sa se usuce putin la soare. Am pictat butoiasul, l-am lacuit si l-am dat la soare sa se usuce bine.


Intre aceste etape, spalasem bine vasele de ceramica si le pusesem la uscat. Dupa ce le-am restaurat modelele initiale, au iesit doua exemplare frumoase, tocmai bune sa dea un plus colectiei cu obiecte din ceramica de pe terasa. 


Asta iarna pictasem niste placi din lemn din care vroiam sa imi fac stativul care sa acopere butelia mare din gradina, asa ca am scos bucatile de lemn si le-am montat, astfel incat, dupa Paste, sa il putem pune la vedere.


A doua zi de dimineata am pus mancarea pe foc si am aranjat casa de sarbatoare.  Pe la pranz, in jur de ora 13.00, sa vedeti nevazuta! S-a pornit colinda cu impartitul prajiturilor si ciocnit de oua intre vecini. Pe rand, fiecare venea cu farfuria plina si cu cate doua oua. Asa ca eu am impartit toate ouale neamului si frumusete de tort din care nici n-am apucat sa gustam, nici sa pozam, drept urmare va trebui sa ma credeti pe cuvant.  Sa fie primit, zic, frumos a fost, sper ca si gustos. Imi voi da eu seama la anul daca mai vine cineva la mine cu prajituri. Preventiv, al meu le-a dat si cate o sticla cu bere  Pilsner Urquell. Isi luase 4, noroc ca nu bause niciuna. Daca tortul n-a fost bun, macar stiam ca berea a fost grozava.  Spre seara, flacaii au pornit sa bata toaca pe la portile oamenilor, fiecare cu instrumentul lui pastrat din tata-n fiu si scos la lucru in ajun de Inviere. O minunatie cum sunau toate sapte la unison. Pe la ora 9 seara , satenii s-au strans pe malul lacului, au strans crengi uscate si-au aprins focul. Ritualul focului se pastreaza in datina satului carasan si are loc intotdeauna in seara de dinaintea slujbei de Inviere. 




Si cum satul se intinde pe 7 km, pe malul Lacului Mare au fost aprinse mai multe focuri.  Traditia populara banateana spune ca trebuie sa respectam o serie de ritualuri care trec in mod natural de la o generatie la alta prin implicare in momentul magic al comunitatii si transforma fiecare clipa intr-una unica si irepetabila. Aprinderea focului inainte de Inviere are o semnificatie aparte: pe de-o parte este sarbatorit momentul in care Isus a adus lumina pe pamant, daruind pace lumii prin jertfa Sa, si, pe de alta parte, prin acest ritual se “ard” pacatele iernii celebrand sosirea primaverii. In multe zone din Banat, focul se aprinde in curtea bisericilor, dar sunt zone in care fie sunt aprinse in gospodariile oamenilor, fie pe dealuri. Focul arde pana spre miezul noptii cand oamenii pleaca la biserica pentru sluja de Inviere. Inainte de plecare, femeile umplu ligheanele cu apa  in care pun fire de busuioc si salcie, se spala pe fata, imbraca haine de sarbatoare, iau blidul cu pasca si oua si pornesc sa isi sfinteasca bucatele pe care le vor imparti a doua zi de Pasti in cimitire. Spre dimineata, ulita se umple de lumina candelelor si fiecare duce spiritul credintei  in camine. Sa fiti sanatosi si iubiti de cei dragi.  Hristos a inviat!