Pe la
inceputul anilor 1800, in Caransebes a fost ridicat un han, cunoscut de catre
locuitorii urbei drept Postalionul, unde gaseau pret de odihna de cu seara caii
de posta si vizitii.
Un secol mai tarziu, hanul avea sa fie transformat si modernizat:
la parter s-a deschis restaurantul Pomul Verde, iar sus, un hotel. Numele i-a
fost pus dupa teii cu coroane bogate care umbreau fatada localului. Restaurantul
fusese cumparat si reabilitat de catre un om bogat, Lichtneckert, cunoscut
drept primul proprietar al locului cu pricina. El a dispus ca peretii sa fie imbracati
in catifea albastra, peste care sa fie montate oglinzi mari cu rame realizate din
sticla de Murano aduse chiar din insula venetiana. Personalul era frumos
imbracat, caci eticheta impunea tinute elegante clientelei simandicoase, iar
chelnerii trebuiau sa fie de bonton.
Mesele erau atent aranjate, cu fete albe
de masa scrobite si calcate pe care erau
randuite farfurii de Rosenthal si tacamuri de argint. Florile proaspete adaugau
pete de culoare si improspatau aerul cu izuri florale. Aici au cantat Maria
Tanase, Ioana Radu, Lucretia Ciobanu, Ion Luican, Alexandru Grozuta, Rodica
Bujor, Luta Iovita, Emil Gavris si multi alti interpreti renumiti. Ei erau
cazati la etaj, in hotel, iar, cand luau masa in local, obisnuiau sa cante
oaspetilor care se aflau in restaurant. In timpul saptamanii, lumea buna a
orasului lua masa in localul unde fiecare familie instarita avea masa permanent
rezervata. La sfarsit de saptamana insa, aici se organizau coteriile, balurile
pentru tinerii caraseni. In sala de bal, scaunele erau frumos aranjate pe
margini, lansand in centru spatiul gol pentru joc. Tinerele imbracate in cele
mai frumoase straie veneau insotite de mame, iar flacaii respectau protocolul,
cerand permisiunea doamnelor sa le danseze odraslele. Aici incingeau ringul tinerii pe
valsurile lui Strauss pana dimineata, iar mamele studiau cu atentie flacaii cu
stare punand la cale strategii de maritis. Sub restaurant, la subsol, se aflau
pivnitele burdusite cu vin vechi si parfumat, cu tarie de pruna, bere la
butoaie si bucate alese pe spranceana. In spatele localului se afla gradina,
unde domnii se strangeau sa discute politica si sa fumeze trabuc. In fata
restaurantului era amenajata o terasa pe timp de vara, astfel incat oaspetii sa
poata admira forfota strazii si sa fie totodata vazuti de catre locuitorii
urbei. Nu oricine putea lua masa la Pomul Verde, caci produsele erau de
calitate si preturile piperate.
Vara, pe terasa, atmosfera era incinsa de sunetul
taragotului lui Luta Iovita, primul taragotist roman si unul dintre cei mai
renumiti lautari ai Banatului. Toata lumea stia cum oprise Luta lupta in timpul
razboiului cantand la taragot si cum cantase el cu-atat dor cantecele romanesti
de fusese aplaudat inclusiv de trupele inamice. Muzica lui inflacara inimile si
ropote de aplauze inroseau palmele audientei. Numeroase personalitati ale
vremii au servit masa in acest local: George Enescu, Titu Maiorescu, Nicolae
Iorga si Liviu Rebreanu. Astazi, localul este reabilitat si restituit
locuitorilor pentru activitati culturale. Dar istoria lui inca trezeste
nostalgii si rememoreaza amintiri care nu vor sa paleasca in patina timpului. Deci
nu avem carederea nici de a uita, nici de a tacea. caci trebuie transmise mai departe.
Materialul
este inspirat din emisiunile“Restituiri istorice” avandu-l ca invitat pe istoricul
Liviu Groza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.