Ploaia de cuvinte: Marita-te in alb...

miercuri, 27 mai 2015

Marita-te in alb...

"Marita-te in alb si vei face cele mai bune alegeri. Marita-te in gri si vei pleca departe. Marita-te in negru si-ti vei dori sa nu fi facut acest pas. Marita-te in rosu si-ti vei dori sa mori. Marita-te-n albastru si sincera vei fi mereu. Marita-te in argintiu si vei trai furtuos. Marita-te in verde si chipul n-o sa ni-l arati. Marita-te in galben si-ti va fi rusine de prieteni. Marita-te-n maro si lumea te va alunga. Marita-te in roz, iar spiritul ti se va scufunda-n abis“.

Printesa Alexandrina Victoria era considerata de intregul anturaj al Casei Regale o tanara incapatanata si rasfatata care intotdeauna isi impunea punctul de vedere, folosindu-se de toate tertipurile posibile. Ramasa orfana de tata, Ducele Edward de Kent, la varsta de 8 ani, mama ei, printesa Maria Louisa de Saxe – Cogurg, o crescuse departe lumea publica sub directa indrumare a lordului John Conroy. Printr-o imprejurare a sortii, tanara printesa a ramas singura pretendenta la tronul Angliei, iar mama sa, din dorinta de a o proteja de toate relele lumii, nu a gasit altceva de facut decat sa ii acapareze cu totul viata, ajungand pana acolo incat sa imparta inclusiv dormitorul cu fiica ei. Dar printesa avea un viitor predestinat si avea sa fie incoronata regina peste intreg Imperiul Britanic, dupa prenumele ei fiind denumita “epoca victoriana” . Suportase cu greu toata corvoada unei protectii exagerate, astfel incat, la 18 ani, printesa l-a izolat pe lordul Conroy la Londra, distantandu-se totodata de influenta mamei sale. Victoria I era mandra de originile sale regale, fapt extrapolat de un orgoliu excesiv, fapt care a condus-o spre asumarea rolului pentru care fusese predestinata, promitandu-si ca nu va mai permite nimanui orice tentativa de a o controla sau influenta pe viitor. Din dorinta de a se impune cu orice pret intr-o societate in care barbatul era exponentul puterii, Victoria obisnuia sa poarte haine barbatesti, isi taia parul cat mai scurt, calarea ca o amazoana si conducea cu o mana de fier. Femeie, care isi asumase independenta, a fost considerata tot timpul o rebela care a dus Anglia pe culmile gloriei. Si-a ales ca sfetnic personal pe Lordul Melbourne fata de care a aratat un atasament si respect aproape patern, desi gurile rele suspectau o relatie amoroasa intre cei doi, fapt care a determinat-o sa se lipseasca mai tarziu de consilierea acestuia in problemele de guvernare. Puterea si influenta pe care acesta le avea asupra ei nu erau fapte care sa fie usor de tolerat de regina orgolioasa. Victoria era plina de viata, iubea calaria, pictura, cultura in general.

In 1837 l-a cunoscut pe cel care avea sa ii devina barbat si s-a indragostit de el cu toata forta sufletului ei dornic de iubire, fiindu-i o sotie loiala. Acesta i-a daruit un inel in forma de sarpe ca simbol al dragostei si protectiei pe care se angaja sa le nutreasca fata de viitoarea lui sotie.

In 1840, la doar 21 de ani, Victoria s-a casatorit cu printul Albert de Saxe-Coburg-Gotha, varul ei primar cu origini germanice, pastrandu-si prerogativele de lider al Imperiului Britanic. Ea a renuntat la traditionala rochie argintie care simboliza culoarea regalitatii si a purtat la nunta o superba rochie alba din satin drapata cu o dantela fina de Honiton, cu trena impresionanata si impodobita cu flori de portocal. Superbe bijuterii aveau sa ii creeze o imagine de vis, devenind astfel simbolul viitoarelor mirese de-a lungul generatiilor care au tranzitat timpul pana in zilele noastre.

Designeri celebri aveau sa confectioneze rochii albe de mireasa, “de-a gata”, avand ca sursa de inspiratie rochia nuntii ei.

Christian Dior 1940

Cu timpul, slujitorii l-au admirat pe printul consort pentru onestitatea si devotamentul lui fata de regina, familie si supusi.Victoria l-a iubit cat de tare a putut, ajungand pana acolo incat sa fie geloasa pe timpul pe care acesta il petrecea rezolvand problemele de stat sau cand statea in compania copiilor. Pe parcursul celor 18 ani de mariaj, cei doi au avut 9 copii, 4 fiice si 5 baieti, dar regina nu a dovedit o mare afinitate materna fata de rolul si importanta ei in relatia cu copiii. Perioada de gravidie i s-a parut o corvoada si o situatie extrem de injositoare, dar tocmai pentru faptul ca numarul copiilor crestea, ea a fost obligata sa cedeze din prerogativele sale in favoarea printului consort. In 1861, cand printul Albert a murit de febra tifoida, Victoria a cazut in depresie, nu a mai iesit in spatiul public vreme de 3 ani si nu a mai renuntat niciodata la hainele negre, traind intr-o solitudine autoimpusa. Se zice ca tot ei i se datoreaza obiceiul de a purta haine negre in semn de doliu. Dupa moartea printului consort, singurul in fata caruia si-a deschis sufletul a fost servitorul fidel al lui Albert, majordomul John Brown, intre cei doi legandu-se o prietenie imposibil de inteles de catre cei din anturajul reginei. Acesta a slujit-o cu credinta vreme de 20 de ani. In anul 1901, cand a murit, a fost ingropata in mausoleul familiei, alaturi de sotul ei. Pe frontispiciul cavoului este inca gravat mesajul:”Cu bine, preaiubitule, aici ma odihnesc, in sfarsit, alaturi de tine, si tot cu tine voi renaste intru Hristos”. Victoria a fost considerata una dintre cele mai puternice femei din istorie, iar imperiul pe care l-a condus a atins apogeul prin cucerirea de noi teritorii pe care le-a atasat coroanei.

Prima mireasa care a optat sa poarte o rochie alba la nunta ei cu Delfinul Frantei a fost regina Maria a Scotiei, cu mult inaintea casatoriei reginei Victoria, mai exact in anul 1559, fapt considerat o impertinenta la vremea aceea, deoarece albul era considerat culoare de doliu. Tocmani de aceea, culoarea alba nu s-a impus ca simbol al uniunii destinelor tinerilor casatoriti. Miresele preferau pe vremea aceea rochiile negre care imbracau perfect orice silueta, indiferent de formele tinerelor, fiind considerata o culoare eleganta si foarte usor de accesorizat. In plus, albul era foarte greu de intretinut in timpul petrecerilor care succedau ritualul casatoriei, iar tinutele fie pareau botite, fie murdare. Tot cam pe atunci, mai exact pe la inceputul sec 16, Anna de Bretania a purtat si ea o superba rochie alba la casatoria cu Louis al 12-lea al Frantei. Dincolo de mare, fiica lui Henry al 6-lea, Margaret Tudor, imbraca si ea rochia alba de saten paspolat cu rosu in culorile regatului, la nunta ei. In sec 15, Margareta Flandrei a purtat cu aceeasi ocazie o rochie brodata cu atat de multe pietre pretioase incat a avut nevoie de suportul a doi tineri care sa o ajute sa iasa din biserica. In 1612, fiica regelui James I, printesa Elisabeta, purta la nunta o rochie argintie brodata cu perle si pietre pretioase. Iar de atunci, toate printesele curtilor regale s-au intrecut in tinute somptuoase realizate din materiale scumpe, argintiul fiind nuanta preferata.

Cu toate astea, nici Maria, regina Scotiei, nu poate fi considerata promotoarea rochiei albe de mireasa deoarece istoria consemneaza rochia alba purtata de miresele Egiptului antic. Egiptencele purtau in ziua cununiei rochii albe drapate cu materiale subtiri si impodobite cu pietre. Grecia nici ea nu s-a lasat mai prejos, caci elenele considerau culoarea alba simbolul bucuriei. Romanii au preluat aceasta moda, imbracandu-si alesele in rochii albe confectionate din materiale moi si diafane, legand culoarea alba de zeul fertilitatii si casatoriei, Hymen.

Si unele si celelalte isi acopereau chipurile cu voaluri colorate ca semn al devotamentului fata de viitorul sot.

1823

Materialele erau scumpe: matase, damasc, catifea, satin, brodate cu fie de aur si argint si decorate cu pietre pretioase: perle, diamante, rubine, smaralde.

1840

In 1849, revista Godey’s Lady’s Book preciza ca albul este simbolul puritatii tinerei mirese, al inocentei si virginitatii, la care orice fetita viseaza inca de din copilarie.

1850

1860

1877

Tinerele din clasele sarace isi croiau rochii de culoare gri, astfel incat sa poata fi purtate ulterior duminicile in timpul slujbelor religioase sau de sarbatori.

Coco Chanel, 1920

Rochia alba si lunga s-a impus treptat ca fiind tinuta agreata de catre viitoarele mirese pana cand Coco Chanel a avut indrazneala de a o reinventa din croi, scurtand-o pana la genunchi, dar adaugandu-i trena lunga.

1920

Noi materiale precum matasea si taftaua erau folosite in croieli simple si lejere.

1930

In anii 1930, in timpul Marii Crize Economice, tinerele au renuntat la rochiile albe si cu staif, iar rochia alba victoriana avea sa reapara abia dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cu toate astea, in marea lor majoritate, exponentele curtilor regale si lumea vedetelor au mentinut traditia si au purtat rochiile albe si lungi ca simbol al puritatii si al unui nou inceput:

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii,

Grace Kelly,

Liz Taylor,

Jacqueline Kennedy,

Dolores Costello,

Printesa Astrid a Suediei,

Printesa Helena de Waldeck - Pyrmont,

Ducesa de Gloucester,

pana la Lady Diana Spencer.

Rochia alba de mireasa pastreaza si astazi trasaturile modei victoriene in forma ei clasica: rochia realizata din satin, dantela si broderii, cu guler inalt, cu maneci lungi, insotita de voalul lung din cap pana in picioare.

Vestimentatia este insotita de manusile lungi din dantela, de diademe si coronite. Dar cea mai importanta este rochia, indiferent de croiul ei, pentru ca “rochia este un vas in care este asezat trupul” (Piere Cadin).