Am traservat creste acoperite de ceata si am urcat pe poteci de munte strajuite de-o parte de pereti stancosi, iar in cealalta se casca haul! Al meu ma indemna: admira si tu peisajul! In stanga era piatra, in dreapta, neantul. O clipa de neatentia ar fi fost suficienta sa ne transforme in atomi! Am mers bucati de drum cu ochii inchisi! Pana am ajuns in zone in care case razlete erau agatate pe coasta muntelui, suspendate cu fundatia in aer, cu masini parcate pe-o palma de pamant. Chiar in varful muntelui se afla o superba statiune montana. Piata de pe platou era toata imbracata in folii de nailon, ascunzand bureti pretiosi si imbujorate fructe de padure. Ploua cu galeata. La poale, era cald.
Mantova este cel mai romantic oras din lume, asezat la confluenta raurilor Po si Mincio. El este inconjurat de lacuri unite intre ele prin poduri. Numele i se trage de la zeul Manthus. In Evul Mediu, orasul facea parte din domeniul Contesei Mathilda de Canossa, apoi a devenit un oras liber pana cand a intrat sub influenta familiei Gonzaga, perioada in care urbea a inflorit din punct de vedere economic, artistic, politic si cultural. Timp de 4 secole renumiti artisti si scriitori au locuit si creat in Mantova: arhitectul renascentist Leon Battista Alberti si pictorii Brunelleschi, Albertini, Mantegna, Giulio Romano, Pisanello. Locuitorii din acea perioada ii spuneau “orasul lui Gonzaga”. Dar o data ce a intrat sub influenta austriaca, in 1707, Mantova si-a pierdut independenta politica pana a fost anexat din nou Republicii Italia. Astazi, localnici il numesc “mica Venetie”, iar eu spun ca este o bijuterie! Vazuta de sus, Mantova pare o peninsula inconjurata de lacurile formate de raul Mincio. Orasul se intinde de-a lungul unui teren mlastinos, brazdat de numeroase canale. Centrul istoric este o bijuterie! El este marcat de trei piete: Piazza Sordello, Piazza Broletto si Piazza delle Erbe, fiecare flancate de superbe cladiri medievale si alei pietruite si strazi cu arcade. Dantelaria de arcade iti conduce pasii catre Palazzo Ducale si
Turnul cu Ceas, construit de Luca Fancelli are intr-o nisa statuia Madonei. Rotonda St Laurentiu , bisericuta romanesca ce a fost construita la sfarsitul sec 11, a fost ridicata din ordinul Contesei Mathilda de Canossa. Noi ne-am cazat intr-un superb hotel, situat in afara orasului istoric. A trebuit sa venim in centru cu autobuzul. Cand am urcat, am cerut doua bilete, iar soferul, vesel, ne-a intrebat de unde suntem. I-am raspuns bucurosi, iar el, zambind, ne-a zis: “astazi este ziua voastra norocoasa, nu platiti nimic la dus”. La intoarcere am nimerit un sofer nebun care a condus cu o viteza de ne-a aruncat din scaune tot drumul. Parca era in competitiile de Formula 1. La cate peripetii avusesem pana atunci, ce mai conta inca una?
In Mantua se desfasura Festivalul de Literatura. Sute de standuri de carte, zeci de scriitori invitati din toata lumea, sute de corturi montate pentru lectura si interviuri. Cozi interminabile de tineri, adulti si batrani avizi de cultura isi asteptau randul in tacere la sesiunile de autografe si la vanzarea de carti. Oare cand isi intoarce Romania iar fata catre cultura adevarata? Al meu se intreba daca n-o fi si Cartarescu pe acolo. In zorii urmatoarei zile ne-am trezit, dupa o noapte de rasfat, si-am pornit mai departe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.