Budapesta - ultima "gara" catre casa (concediu Italia partea a 7-a)

Despre Budapesta am vorbit intr-un material separat, prin urmare am sa va povestesc despre o alta fata a capitalei ungare. 

Ne-am cazat tot ultracentral, intr-un hotel modern pe Vaci Utca. Toata zona centrala este plina de terase umplute la refuz cu turisti si localnici. Muzica merge ca din goarna, basii iti intaresc muschii abdominali, iar lumea rade si canta in gura mare. Budapesta este un oras viu, cu un puls aparte. In prima seara n-a prea fost chip sa inchidem ochii, am adormit bine dupa miezul noptii, asa ca ne-am trezit pe la 8. Am sarit in picioare si ne-am dus pe una din terasele de la Goszdu Court unde parcasem masina. Vroiam eu sa vad cu ochii mei locul, dar despre asta am sa scriu intr-o postare viitoare! N-o ratati, caci merita sa fie stiut subiectul! Pe straduta pline cu terase aliniate de-o parte si de alta, se strangeau copaceii decorativi, rupti si aruncati pe jos. Altii erau descarcati dintr-o remorca mica, gata sa fie plantati in ghivecele chele.  Cineva a petrecut la greu sau oare asa traieste lumea pe aici? ne-am intrebat.

Toata dimineata am alergat de nebuni, dar pe la 11 ne-am gandit sa luam bilete in “hop on, hop off” macar sa vedem cat mai multe! Am platit 12.000HF.  Am ramas profund impresionata de maniera in care fac ungurii marketing in turism! Foarte multi tineri, vorbitori fluent de limbi straine de circulatie internationala asigurau serviciile in hoteluri, restaurante si mijloacele de transport destinate turistilor. Toti sunt politicosi, extrem de bine documentati, te abordeaza intr-o maniera naturala, fara sa te preseze sau enerveze, oferindu-si sfaturile si ajutandu-te in diverse cazuri. Intotdeauna iti ofera cea mai buna varianta pentru tine, justificat, in functie de ce iti doresti sa faci si de timpul pe care il ai la dispozitie! Autobuzele de “hop on, hop off” acopera 4 rute distincte, echilibrate ca volum de informatii si numar de obiective turistice. 

Noi am fost sfatuiti sa alegem ruta rosie pentru ca urma sa stam doar o singura zi! Desi biletul asigura aceleasi servicii gratuite si a doua zi, noi urma sa plecam acasa, dar le-am cedat unor tineri turisti. Pe ruta rosie, prezentarea obiectivelor era tradusa in 48 de limbi, dar biletele noastre erau valabile si pe ruta galbena, unde prezentarea era tradusa in doar 24 de limbi straine. 

Tot cu aceste bilete aveam acces la 2 croaziere pe Dunare/zi si acces pe ruta de noapte pentru petrecareti. Sistemul era gandit foarte detaliat. Tinerilor le este repartizat un anume sector central, de regula fie in apropierea unui obiectiv turistic foarte important, fie in apropierea gurii de iesire din metrou. Ei lasau hartile la vedere, iar cand intindeai mana sa iei harta turistica,  te abordau imediat. Gratuitatea de a doua zi este de fapt o strategie! Circuli gratuit, dar faci cumparaturi, mananci, bei si dormi pe banii tai, deci implicit creezi locuri de munca. Daca servesti o singura masa la restaurant sau terasa, la final te alegi cu un tichet de 10% reducere pentru masa urmatoare. 

Am mers pe ponton sa ne imbarcam pentru croaziera. Barul era deschis pana cand se strangea numarul necesar de turisti pentru imbarcare. Apoi se inchidea, personalul disparea! Trebuia sa te imbarci si sa faci loc urmatorului val de turisti! 

Preturile sunt relativ mici, dar profitul se face prin rulaj mare! Acesta era si rostul teraselor aranjate in jurul hotelurilor unde se cazeaza oamenii cu venituri medii si peste medie. Fiind zgomot, nu poti sa dormi. Ce alta varianta ai decat sa iesi si sa petreci? Platesti hotelul, platesti masa, platesti iar bautura. Si se bea, frate! Fara numar! Si se mananca! Pana crapa burta-n doua! Portii uriase si extrem de gustoase! Apropo de asta! La pranz ne-am dus iar pe una dintre terasele de pe Goszdu Court, colt cu Kiraly Utca. Al meu comanda o bere si inca una dupa masa, in asteptare. Eu, iar clasica limonada! Si vine chelnerul cu o halba, cat o galeata! Facem ochii cat pepenii si unul, si altul. Al meu renunta la a doua bere. Comandam o supa, buna rau, al meu risca si-o friptura cu cartofi si sos iute de piper! Nebunie, isi lingea mereu degetele! Eu, precauta o salata! Gustoasa, arta culinara! Ma gandesc, cu salata m-am scos, ma sacrific si c-o prajitura, asa de adio. De maine oricum intru iar la dieta! Si-l intreb pe chelner:”cat de mare e?” El se uita la mine si imi zice:”normala”. Ma uit la el peste rama de ochelari si ii zic:”la voi portia normala e uriasa pentru noi.Deseneaza-mi-o sa vad daca ma incumet sau nu!” 

A ras baiatul, a pliat servetelul si mi-a adus tarta! Nebunie! Luati si salivati si voi! Cat despre bautura, seara, dupa croaziera, ne-am oprit pret de jumatate de ora pe platoul de langa magazine unde tarabele private vindeau bere la tap si mancare facuta la ceaun! Bataie era acolo, motiv pentru care ne-am bagat si noi! O multime de turisti de pe intreg mapamondul zaceau la mesele din lemn amplasate direct pe caldaram. Japonezi, americani, englezi, spanioli, italieni, nemti, ca la turnul Babel! Toti cu halba si platoul. Un grup de irlandezi deja beti devora berea dintr-un butoi asezat strategic intre picioarele lor, langa masa. Cantau din toti bojocii, cu halbele in mana, cantece vanatoresti. Erau atat de beti, incat unul dintre ei a cazut de pe scaun si nu s-a mai ridicat de jos. Dar lalaia incoerent la fel ca si conationalii lui. N-avea nimeni nici o treaba, toti isi vedeau de bere si mancare. Cu doar cateva ore inainte vreo 200 de oameni marsaluisera prin centru demonstrand pentru democratie! Mi-a placut. M-am dus la culcare fericita. Plin de tineri pe terasele de sub geam. Nu m-am mai suparat pe ei ca aveau sa petreaca iarasi pana dimineata. Aveam sa ne intoarcem acasa si, pret de un an, aveau sa ne tiuie urechile de-atata liniste. M-am gandit atunci ca macar copiii nostri sa fie in stare sa construiasca o viata similara pentru nepoti dupa ce noi am facut zop o tara! Si-un popor plecat in exil! Drum bun sa aveti, oriunde va duc pasii! Si sa nu fiti tristi cand va intoarceti la casa voastra! Eu inca sunt!