Castelul Arstetten - Austria

Ultima dimineata de concediu. Vremea incepuse din nou sa se smiorcaie marunt in perfecta aromie cu starea mea sufleteasca. O ultima privire catre lacul inconjurat de munti si nenumarate regrete ca timpul s-a scurs prea repede. Urma sa ne intoarcem tot pe Austrian Romantic Road si ne propusesem ca prima oprire sa fie Castelul Artestetten, situat chiar la intrarea in Valea Wachau. Era luni de dimineata, se schimbase garda de tursti, iar noii veniti inca nu se trezisera cand noi am iesit pe usa imediat dupa ora 8. Pe scarile tacute, doamna pensiunii urca scarile dupa ce fusese la-notat. Cand m-a vazut, s-a intors din drum si mi-a pus doua ghivece cu flori de colt in brate impreuna cu urari de bine. 

In capatul de jos al scarii, domnul zambea in coltul gurii bucuros de ramas bun, dar si de faptul ca alti turisti erau pe drum. A naibii masina, cand a luat viteza, dansa gospel pe strada pe o muzica imaginara, dadea din fund de bucurie ridicandu-si rotile intr-o vesnica recunostinta ca sosise in sfarsit timpul sa ne duca casa. Stiam ca al meu rezona cu ea. Dar se abtinea simpatizand cu tristetea mea

Cand o fi trecut timpul, nu ma intrebati, dar am ajuns imediat la Castelul Arstetten, o minunatie de constructie supla cu multe turnulete. 

Aici fusese ridicat in sec 13 un castel medieval care a fost cumparat de imparatul Franz in 1823. In 1852 el a intrat in proprietatea arhiducelui Franz Carl care  avea sa il daruiasca fiului lui, Carl Ludwig in 1861. Acesta s-a mutat aici si a facut transformari ample, printre care si baia. 

Mostenit de catre Franz Ferdinand, mostenitorul tronului Austriei, avea sa aduca si el modificari multiple, adaugandu-i aripa noua, flancata de cele 7 turnuri. 

Tot la cererea sa au fost adaugate garajele si anexele, a fost extins parcul in zona de nord-est si a fost reamenajata gradina cu rondouri de flori din fata castelului. Pe locul in care functiona scoala de echitatie si terenul oval de tenis astazi se afla parcarea pentru autocare. 

Arhiducele s-a nascut la Gratz, fiind fiul cel mare al arhiducelui Karl Ludwig, fratele mai tanar sl lui Franz Josef al Austriei. El a activat in aramata austriaca cu grad de locotenent, a vizitat Italia, Egiptul, Palestina, Siria, Turcia si Germania. 

In 1895 s-a casatorit cu contesa Sophia Chotek, domnisoara de onoare a arhiducesei Isabella, casatorie acceptata cu greu de catre casa imperiala, dupa ce au fost obligati sa semneze faptul ca urmasii lor nu vor avea drept la tron, deoarece nu indeplinea criteriile de a deveni membra a Casei de Habsburg. Ei au avut 3 copii: printesa Sophie, Maximillian si Ernst de Hohenberg. 

In 1896 a devenit primul succesor la tronul Imperiului Austro-Ungar dupa sinuciderea varului sau, printul Rudolfal Austriei si a fost asasinat la Sarajevo in 1914 impreuna cu sotia lui, asasinare care a declansat Primul razboi Mondial.

Astazi, muzeul dezvaluie personalitatea uneia dintre cele mai carismatice si enigmatice personalitati a Casei de Habsbourg, arhiducele Franz Ferdinand, in cele peste 25 de camere in care sunt redate momentele importante din viata lui: pasiunea pentru vanatoare, functiile politice si realizarile personale, viata de familie in toata complexitatea ei. 

Castelul a ocupat functia de resedinta de vara pentru Franz Ferdinand si sotia lui, Sophie, Ducesa de Hohenberg.  Arhiducele a fost un pionier care a adus din calatoriile sale numeroase obiecte din intreaga lume. 

Marturie stau sute de fotografii, documente, obiecte si artefacte culturale din care se distinge personalitatea sa puternica, cameleonica, de politician,

ofiter, sot, tata, vanator, proprietar imobiliar, colectionar si mare iubitor de arta si cultura, un calator neobosit, pasionat si cosmopolit. 

Interesante sunt obiectele care au apartinut sotiei lui, Sophie, articolele casnice,

suvenirurile aduse din strainatate, precum si jucariile expuse in camera celor doi copii: Maximilian si Ernst. 

Parcul castelului face parte din lista celor 56 de parcuri si gradini istorice aflate pe lista monumentelor nationale protejate de lege.  Aleile strajuite de castani seculari pun in valoare pe de-o parte silueta perfecta a castelului, cat si prezenta celor doua izvoare aflate pe domeniu. Biletul de intrare a costat 19 euro/persoana, iar intrarea in gradini alti 7 euro. 

Cand am plecat de aici, la nici un km distanta, am dat cu ochii de un indicator care ne arata drumul spre Castelul Leiben. 

Cand am ajuns acolo, ne-a intampinat o cladire medievala destul de austera. Aici functioneaza muzeul agriculturii. Zeci de utilaje agricole erau expuse in curtea interioara, dar neinteresante pentru mine. 

Nu era deschis, deci mare lucru nu pot sa spun despre acest castel. Noi ne-am continuat drumul spre Viena si putin dincolo de ea, pentru ca urma sa vizitam Palatul Laxenburg, o alta bijuterie a acestei tari. O ultima escala in aceasta zi, inainte de intoarcerea acasa din ziua urmatoare.  

Mondsee

In ultima zi de concediu, soarele isi propusese sa ne scoata ochii. Cand s-a crapat de ziua si si-a intins razele, pur si simplu ni le-a bagat in ochi. Ce-i drept, vremea se cam razbunase pe noi, iar zilele senine isi recastigasera drepturile cand noi ne pregateam sa ne strangem bagajele si sa plecam la drum. Dezbatusem prelung programul acestei vizite pentru ca a doua zi de dimineata aveam de parcurs vreo 350 de km pana la Viena, cu nenumarate alte statii pe drum. Al meu dorea sa se odihneasca inainte de plecare, prin urmare, aveam o dimineata la dispozitie sa aleg o ultima destinatie: Mondsee sau Lacul Lunii. 

Mondsee este cel mai cald dintre toate lacurile regiunii, fiind renumit datorita scolii de navigatie pentru toti vorbitorii de limbi germanice. Aici se practica: schi nautic, canotaj, windsurfing, scuba diving, canoe, inot, tras la vasle. El este deopotriva frecventat de catre iubitorii de sporturi nautice, dar si de alpinistii care prefera traseele montane pe formatiunile muntoase din jur. Totodata este locul ideal pentru biciclisti, pescari sau jucatori de tenis si  golf. 

Asezat pe malul lacului cu acelasi nume, orasul este o bijuterie scaldata de ape care se intind pe o suprafata de vreo 14 kmp. Aveam sa aflu mai tarziu ca in anul 2008 Mondsee a fost scos la vanzare si este unul dintre ultimele lacuri private din Austria, marea lor majoritate fiind preluate de catre administratiile regionale. 

Lacul se afla la poalele Peretelui Dragonului (Drachenwand) la vreo 24 km de Salzburg. Pe malul lacului se afla parcul Groff-ului Rudolph si-am sotiei sale Micheline Almeida, descendenti ai familiei imperiale.

In acea dimineata corturile erau montate, mesele lungi si baltile aranjate si lumea petrecea. 

Nu exista sfarsit de saptamana fara un chef in corturi cu mancare traditionala si sfanta bere de productie regionala. Sa fie clar, nu cea care se gaseste in toate supermarket-urile. 

Pe marginea lacului, lumea facea deja plaja, altii baie sau plimbari cu vaporasele de croaziera, barci cu iole, barcute cu motor si cate alte nebunii de acest fel. O plimbare cu vaporasul – 6 euro/persoana. Nu e mult, in altele costa si mai mult.

Noi avusesem in program destule experiente pe apa, astfel incat ne-am orientat catre oras. O alee cu arbori seculari lega lacul de intrarea in oras. In zona centrala casele erau parca decupate din cartile cu povesti: frumos ornamentate, pictate si colorate, cu flori si obloane la ferestre.

Terasele erau full inca de la primele ore ale diminetii, iar coloane intregi de turisti se indreptau catre corturile amenajate in parcul de langa lac. Aici s-a nascut Wolfgang Amadeus Mozart, dar casa memoriala se afla la periferia orasului, prin urmare nu am ajuns pana acolo. 

La kilometrul zero se afla o biserica renumita, Basilica Sf Mihai, in interiorul careia s-a filmat celebra scena a casatoriei sotilor Von Trapp din filmul “Sunetul muzicii”. Impunatoare pe exterior, adorabila pe interior. 

 

Piesele de mobilier sunt de culoare neagra cu decoratiuni aurii confectionate de catre pictorul si sculptorul Meinrad Guggenbichler, mangaiate de lumina care se strecoara prin vitraliile de-o frumusete neasemuita. Biserica a fost ridicata in anul 748 de catre ducele bavarez Odilo de Bavaria. 

In anul 788, regiunea a fost alaturata Regatului Franc, iar Mondsee a devenit abatie imperiala. Abatia si-a castigat independenta in 1142. In 1748 a fost renovata, fiindu-i atasate anexele, iar in 1791 a fost dizolvata din ordinum imparatului Leopold al II-lea. Prin 1810, feldmaresalul bavarez Prince Karl Philipp von Wrede a folosit-o ca si castel nobiliar, dezvoltand localitatea, construind drumuri, infiintand fabrici de branzeturi si ajutand comunitatea sa prospere. In 1905, urmasa lui, printesa Ignazia von Werde a vandut proprietatea contilor de Almeida care au revandut-o 80 de ani mai tarziu companiei Asames & Hufnagl. Astazi, in vechea manastire functioneaza un hotel, un restaurant si un centru cultural care pune la dispozitie sali pentru evenimentele comunitatii: spectacole, concerte, expozitii, seminarii, spectacole de teatru sau festivalul “Mondsee Music Days”.  In orasul erau si cateva muzee: Heritage Museum, Smokehouse si Muzeul trenurilor, dar si brand-uri de succes: branza Mondsee preparata dupa o veche reteta benedictina si celebrele vinuri cu acelasi nume care sunt castigatoarele multor premii internationale. 

Cei carora le plac plimbarile lungi, orasul Mondsee este ideal ca amplasare si ca frumusete. 

Cand am epuizat tot ce se putea vedea, am stiut ca nu mai aveam scapare! Stiam ca sunt infranta de timp, de vreme, de locuri. cale inainte nu mai era, ci doar de-ntors. Ne-am urcat in masina si dai bataie spre Hallstatt. Prima data cand nu-mi doream sa mai ajungem, sa mearga Opelul ca melcul, doi inainte si sapte inapoi. Degeaba, insa, inevitabilul s-a produs. Aveam bagaje de facut, locuri de luat ramas bun, maine urma sa ne reintoarcem pe Romantic Road. Renuntasem la Transalpina, la popasul de pe varful Hochtor, la Basilica Mariazell. Opelul nostru puturos gafaia din toate suruburile cand trebuia sa urce pantele. Dar a naibii masina ce viteza prindea cand trebuia sa stea! Ne intorceam la castele si palate. Dar mai aveti putina rabdare. Vrand-nevrand, ma apropii de sfarsit. V-am dat o idee de vacanta. Cel putin asa sper. Daca sunteti cuminti, va dau si planul muncit la greu!