"Ün om valoreaza mai mult decat aurul pe care il poarta. La fel si o tara".

Acum doua zile am participat la un protest organizat impotriva proiectului minier de la Rosia Montana. Desi implementarea programului este oprita de catre protestatarii ecologisti de mai bine de 15 ani, trebuie sa recunosc faptul ca a fost necesar ca fiica mea sa se implice atat de mult in aceste actiuni, incat sa ma oblige, involuntar, sa deschid ochii si urechile asupra acestui proiect si sa nu incep doar sa ascult mai mult, ci si sa ma documentez si sa judec, dar mai cu seama sa trag propriile mele concluzii.

Ca sa fie clar de la bun inceput: i-am auzit pe multi dintre tinerii paticipanti ca NU sunt impotriva exploatarii miniere , ci impotriva folosirii cianurii in procesul de exploatare. Ca sunt constienti de faptul ca redeventa de 6% este mult prea mica in comparatie cu 40% cat primesc alte state europene. Ca exploatarea pe baza de cianuri nu se mai foloseste nicaieri in Europa, ci doar in unele tari din lumea a treia. Daca ne gandim ca aceasta exploatare ar putea fi cea mai mare din Euopa, atunci cred ca trebuie sa ne gandim de mai multe ori inainte sa spunem DA!

Activitatea miniera pe baza de cianuri ar presupune aruncarea in aer a patru munti, distrugerea siturilor arheologice din perioada romana, crearea unui lac cu cianuri, distrugerea ecosistemului din zona, stramutarea mortilor si viilor. Multi opozanti invoca cele 1000 de locuri de munca nou create, dar nimeni nu le spune ca pregatirea localnicilor in aceste tehnici de exploatare miniera este ZERO si, probabil, vor fi adusi oameni calificati din alte parti!

L-am auzit acum cateva zile pe prefectul de Alba afirmand la televizor ca decizia ar trebui sa le apartina locuitorilor, sa nu se exprime cei care traiesc in alte zone ale tarii. Sa ne intelegem, 1000 de locuri de munca timp de 10 ani cat se presupune ca va dura procesul de exploatare nu sunt suficiente pentru distrugerea unei parti de tara! Tara asta are un alt pret raportat la valoarea istorica, afectiva si morala!

Cele 1000 de locuri NU ne obliga sa acceptam viitorul lac cu cianuri, raderea de pe fata pamantului a patru munti si inlocuirea lor cu un crater urias acoperit cu gazon in cel mai bun caz! Si nici dezastrul ecologic care ar ramane in urma lor! Sta in putinta politicienilor sa ne demonstreze contrariul, facand public contractul.

Vorbiti-ne nu numai despre daunele cerute statului roman in cazul in care nu se executa contractul, vorbiti-ne si de daunele impuse executantului in caz de distrugerea unei zone geografice, de sumele platite in caz de boli cauzate de cianuri in randul populatiei, de sumele platite pentru dislocarea locuitorilor, de distruderea istoriei zonale si a arhitecturii cladirilor datand din anii 1800.

Vrem sa stim daca acolo este vorba doar de cele 300 de tone de aur si cele 1600 de tone de argint sau vorbim despre zacaminte de telur, silvanit, sacarambit, uraniu, strontiu, cycloniu, rosianidiu, titan, vanadiu, wolfram, molibden si alte minereuri rare care se preconizeaza a fi extrase si valorificate departe de ochii opiniei publice, dar impartit profitul intre canadieni si smecherii din guvernele de dupa 1998 incoace. Se pare ca asta este miza reala a acestui contract. Si atunci ma intreb: cati guvernanti au fost pana acum mituiti? Cui i se strange lantul atat de tare de grumaz? Cui ii este atat de frica incat forteaza aprobarea legii in Parlament fara sa fie supusa dezbaterii publice? Pentru ca urmariti cata panica au generat protestele! Si cat de virulente sunt campaniile TV Gold Corporation! Unde este spotul celeilalte parti aflate in conflict de interese? Tocmai pentru a fi echidistanti si corecti in mesaje! Ca sa nu mai vorbim de legea concurentei in publicitate! Pe net a circulat mult timp spotul protestatarilor avand-o ca interpreta pe celebra actrita Maia Morgenstern, dar nici un canal TV nu a avut nici decenta, nici curajul difuzarii lui. NU demult, la Rosia Montana, a avut loc festivalul FanFest. Recunosc faptul ca eu nu am participat . Dar fiica mea, militanta convinsa, si-a luat iubitul austriac si prietenii si au venit la festival. Am vazut-o pret de cateva ore la sosire si plecare, dar suficient sa imi povesteasca ce-a vazut si ce-a simtit in cadrul acestui eveniment. ea mi-a povestit cat de bine este pusa la punct politica de promovare a celor de la RMGC, prezenta aproape de intimidare a bannerelor, placutelor (pana ce si primaria are placuta pe care este scris ca a fost renovata din fondurile canadiene!), cat de performant este aparatul de comunicare si manipulare: plecand de la centrul info asezat langa cel al festivalului, prezenta promoter-ilor cu insemnele RMGC care incearca sa iti explice avantajele exploatarii. Tot ea mi-a povestit despre invrajbirea locuitorilor care pana nu demult formau o comunitate cu aceleasi interese. Nimeni nu vorbeste despre zecile de case cumparate de canadieni care stau sa se darame si a caror reconditionare este prezentata la schimb cu demararea exploatarii. Numeroase ONG-uri s-au solidarizat si incearca sa restaureze casele ramase nevandute cu studenti si arhitecti voluntari, promovand proiectul "Adopta o casa".   

 

 

 V-as recomanda sa va ganditi daca aprobarea acestui proiect nu ar genera un precedent periculos. Daca aprobarea acestei legi, care permite celor de la RMGC sa puna in practica procedura de expropriere pe orice localnic din Rosia Montana, devenind in 45 de zile de la solicitare proprietarul imobilului care este necesar exploatarii, fara sa fie necesara o decizie locala , vi se pare un act corect. Astazi nu ni se intampla noua, dar maine, noi am putea fi victimele unei astfel de legi! Iata textul legii:

 

1. MGC poate deveni proprietarul sau concesionarul oricarui imobil necesar exploatării miniere din perimetrul minier Roşia Montană asupra cărora statul român şi/sau unităţile administrativ teritoriale deţin un drept de proprietate publică sau privată – totul în numai 45 de zile de la depunerea unei solicitări formale, fără nici o dezbatere sau decizie locală şi fără nicio licitaţie publică. 

2. În cazul în care un act sau o procedură de avizare aferentă proiectului a fost anulată (în instanţă), autorităţile au obligaţia de a elibera către RMGC, în mai putin de 30 de zile, un act sau aviz nou care să-l înlocuiască pe cel anulat.

 

3. Actele premergătoare (procedurile, avizele etc.) obţinute de RMGC în vederea emiterii autorizaţiilor finale nu au termen de valabilitate. Ele produc efecte ad infinitum et ultra, putând fi folosite oricând pentru legitimarea autorizaţiei finale. 

4. Deşi conform Legii Minelor, Art. 22, oricărei companii miniere i se autorizează începerea activităţilor miniere prevazute în licenţă în termen de 180 de zile de la depunerea documentaţiei şi doar după depunerea garanţiei financiare integrale pentru refacerea mediului, RMGC obţine această autorizare în maximum 30 de zile şi pe baza depunerii garanţiei financiare pe numai un an din întreaga durată a exploatării.

 

5. Perimetrul licenţei RMGC nu are limite fixe. Agenţia Naţională de Resurse Minerale are obligaţia de a-l reconfigura oricând la cererea RMGC, în afara oricărei proceduri de reglementare.

6. RMGC va fi reprezentantul desemnat al Statului român în procedura de expropriere a terenurilor necesare exploatării miniere. Cu alte cuvinte: toţi locuitorii Roşiei Montane care vor refuza să-şi vândă proprietăţile vor fi daţi afară de pe pământurile lor, care vor reveni, după plata unei compensaţii aflate propriu-zis la bunul plac al Companiei, în concesiune spre exploatare unei alte entităţi private – Gold Corporation; acţiunile propriu-zise de scoatere cu forţa a localnicilor din ‘fostele’ lor gospodării vor fi făcute, foarte probabil, de unităţi de securitate (citeşte: paramilitare) private care totuşi vor acţiona cu o autoritate conferită de Stat. Se va evita astfel situaţia neplăcută în care poliţişti, jandarmi sau militari români exercită violenţă asupra unor cetăţeni, totul fiind coafat sub aspectul unui conflict între privaţi, în care lucrătorii de securitate ai RMGC vor avea sprijinul legii.

7. RMGC va obţine direct de la Ministerul Economiei dreptul de concesiune asupra imobilelor expropriate din perimetrul exploatării miniere, pentru o durată de 49 ani, fără a fi necesară înscrierea în Cartea Funciară.

8. RMGC are dreptul să utilizeze şi să schimbe folosinţa oricăror imobile expropriate din perimetrul minier, inclusiv a celor cu „destinaţie specială” (a se înţelege: lăcaşuri de cult, monumente, ansambluri şi situri istorice, cimitire, alte aşezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime), cu condiţia de a realiza ‚replici’ pe alte amplasamente.

9. Dacă, potrivit condiţiilor stipulate în Legea minelor 85/2003, licenţa de exploatare se acordă pentru maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani, licenţa RMGC se poate prelungi pe perioade de până la 20 de ani, la nesfârşit.

10. Dacă, pentru îndeplinirea condiţiilor stipulate în Hotarârea de Guvern 1076/2004 privind evaluarea de mediu pentru planuri şi programe, chiar şi cea mai puţin complexă procedură de evaluare durează între 8 şi 12 luni, în cazul RMGC procedura de evaluare de mediu pentru planurile de urbanism (care în mod normal ar implica şi consultarea statelor vecine potenţial afectate) trebuie să se finalizeze în 3 luni.

11. În vreme ce, potrivit Hotărârii de Guvern 1076/2004, Legii 350/2001 şi Ordinului Ministrului Mediului nr. 117/2 februarie 2006, acordul de mediu pentru autorizaţia de construire se poate elibera numai după deţinerea avizului de mediu pentru planul de urbanism aferent, RMGC îl poate obţine şi concomitent, ba chiar inaintea avizului de mediu pentru planul de urbanism.

12. În timp ce orice autorizaţie de construire are (potrivit Legii 50/1991, Art. 7, pct. 5) o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care deţinătorul este obligat să înceapă lucrările, RMGC poate începe lucrările în termen de 36 de luni de la data emiterii autorizaţiei de construire, autorizaţia sa fiind valabilă pe termen nelimitat.

13. RMGC poate obţine concomitent, în baza unei solicitari unice, autorizaţiile de desfiinţare şi autorizaţiile de construire, dacă pentru desfăşurarea lucrărilor de construcţii aferente proiectului este necesară şi desfiinţarea unor construcţii sau amenajări existente.

14. RMGC poate să includă în intravilan terenurile cu categoria de folosinţă pajiste din perimetrul proiectului minier şi le poate scoate din circuitul agricol în termen de 30 de zile de când face o cerere în acest sens. Autoritatea centrală sau locală, în acelaşi termen, este obligată să-i acorde o suprafaşă echivalentă de teren aflat în domeniul public sau privat al Statului pentru „refacerea” suprafeţei de pajişte afectate.

15. RMGC poate reloca monumente ale naturii existente în cadrul perimetrului proiectului minier.

16. RMGC poate include în intravilanul localităţii terenurile forestiere aflate în perimetrul minier şi poate dobândi proprietatea unor terenuri aflate în perimetrul minier, fără respectarea dreptului de preempţiune al Statului la cumpărarea de păduri care constituie enclave în fondul forestier proprietate publică a statului sau sunt limitrofe acestuia, la preţ şi în condiţii egale.

17. RMGC poate desfăşura lucrari miniere pe acele terenuri pe care Legea Minelor, Art. 11, interzice strict desfăşurarea oricărei astfel de activităţi – amplasamente ale unor monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale, zonele de protecţie sanitară şi perimetrele de protecţie hidrogeologica ale surselor de alimentare cu apă.

18. Dacă, potrivit Art. 5, alin 16 al OUG 43/2000, în cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător, pâna la descărcarea de sarcină arheologică, autorizarea de construire se suspendă, în cazul RMGC aceasta rămâne în vigoare, iar companiei nu îi este afectat dreptul de a executa lucrări miniere pe restul suprafeţei de teren ce face obiectul autorizaţiei de construire.

19. RMGC nu are obligaţia sa obţină certificate de descărcare de sarcină arheologică pentru zonele cu patrimoniu arheologic reperat – terenuri delimitate conform legii, în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor stiinţifice care atestă existenţa subterană ori subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional.

20. Cercetarea arheologică a unui teren din perimetrul RMGC nu are voie sa depăşească în durată 3 luni de la data iniţierii.

As vrea sa va spun ca am fost impresionata de numarul mare de tineri pe care foarte multi adulti s-au grabit sa ii judece: äia? niste aiuriti! Nu te-ai uitat la ei?” si mi-am adus aminte cu regret de perioada Revolutiei cand parintii nostri spuneau aceleasi lucruri despre noi, in vreme ce se ascundeau sub pat, iar la alegeri se inghesuiau la vot!

Dragi tineri romani de pretutindeni, nimic nu va leaga mai tare decat idealurile voastre comune. Chiar daca ati plecat din tara dezamagiti de nepasarea sau de neputinta noastra sau ati ramas in tara tot datorita lor, aveti respectul unei mame care este mandra de generatia fiicei ei.

A fost un privilegiu sa fiu alaturi de voi, sa ma bucur si sa sper langa voi! V-ati adus copiii ca sa invete exercitiul democratic inca de mici, ati cantat, ati demonstrat decent si ne-ati mai dat o lectie de moralitate. Pentru cei care vrem sa invatam.

Pentru cei care doar va privesc, nu ati fost decat niste nebuni frumosi, poate curiosi, sau doar niste rebeli lunatici ramasi neintelesi. Si intr-un caz, si in celalalt, nu ati pierdut nimic! Va doresc sa aveti curajul si indrazneala sa va construiti viata asa cum v-o doriti si o meritati. Si sa aveti puterea si decenta  sa ne iertati pentru lasitatea noastra ascunsa atent in nepasare sau condamnare.

Aseara, pe Realitatea TV a fost difuzat un reportaj realizat de americani cu privire la pericolul demararii proiectului minier pe baza de cianuri de la Rosia Montana, aratand efectele exploatarilor miniere cu cianuri din Guatemala si Honduras, realizate tot de catre Gold Corporation. Mai sa fie, sa vezi ca iar nu invatam nimic! Ca doar ni s-a intamplat si la Baia Mare in 2000. Dar cati dintre noi cunosc? Hai, mana sus!

  

Comunicat de presă privind organizarea vizitei la Roşia Montană a Comisiei permanente comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO

Ca urmare a inițiativei Comisiei permanente comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO de a organiza o vizită de lucru la Roșia Montană, anunțată în comunicatul de presă al Senatului din 25 iunie și stabilită pentru data de 20 august,
Organizaţiile pe care le reprezentăm, Ordinul Arhitecţilor din România, Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie", ICOMOS România și Fundaţia ProPatrimonio, își exprimă dezacordul față de modul superficial, neprofesionist și părtinitor în care este tratată problema patrimoniului cultural de importanță excepțională de la Roșia Montană, aşa cum rezultă din detaliile organizării acestei vizite.

1. Contextul anunţat al vizitei
În prezentarea motivaţiei vizitei se arată că întâlnirea are loc în contextul existenţei unor inițiative pentru includerea sitului Roșia Montană pe Lista tentativă UNESCO.
Menționăm că aceste iniţiative, formulate cu mult timp în urmă (v. anexa), adresate autorităților responsabile și rămase fără răspuns, aparţin organizaţiilor pe care le reprezentăm. În acest context o discuţie cu tema includerii Roșiei Montane în Patrimoniul Mondial în absenţa organizaţiilor care şi-au concentrat activitatea pe cercetarea şi salvarea patrimoniului cultural de la Roşia Montană și care sunt responsabile de iniţiativele menţionate pasager în anunţul vizitei este lipsită de profesionalism.
Precizăm că iniţiativele organizațiilor noastre, de protejare și valorizare a patrimoniului de la Roșia Montană prin înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial au câştigat sprijinul comunităţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale, au primit validarea din partea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice prin votul unanim al membrilor săi din anul 2011, precum și adeziunea publică largă (peste 150.000 de semnatari în timpul ultimei campanii pe această temă, în 2011).

2. Scopul vizitei
Subiectul anunţat al discuţiilor - proiectul minier al Roşia Montană Gold Corporation - nu poate constitui un subiect legitim al unei discuţii oneste şi profesionale despre patrimoniul sitului şi despre Patrimoniul Mondial. Prin definiţie, patrimoniul cultural constituie obiect de interes public general, neputând fi subordonat unui interes privat şi punctual, cum este proiectul minier în cauză. O discuție despre starea patrimoniului cultural de la Roşia Montană se poate purta doar în sensul împlinirii obligaţiilor legale de protejare şi valorizare a acestuia, şi nicidecum în contextul unui proiect care presupune distrugerea sa definitivă.
Se precizează de asemenea în anunţul redat în presă că vizita urmăreşte "a constata la faţa locului care este starea patrimoniului cultural de la Roşia Montană". Atragem atenţia că o discuţie despre starea patrimoniului cultural al sitului nu poate avea loc în absenţa organizaţiilor profesionale care desfăşoară acţiuni susţinute de studiere, protejare şi conservare a patrimoniului construit de la Roşia Montană, în timp ce operatorul minier este responsabil de demolarea a peste 150 de case în localitate şi multe altele în satele învecinate.
Aşadar, aşa cum este prezentat în anunţul oficial, scopul vizitei rezultă a fi acela de a valida un proiect privat distructiv, iar întâlnirea apare ca o (altă) acţiune propagandistică şi deraiată a autorităţilor statului în încercarea de a porni, împotriva legilor ţării, proiectul minier al companiei RMGC.

3. Locul întâlnirii
Locul de desfăşurare a discuţiilor - Primăria Veche, un edificiu public valoros cedat de către autoritățile locale în folosul privat al companiei miniere - exprimă în mod direct orientarea acţiunii comisiei parlamentare. Aşteptăm de la o instituţie a statului să organizeze astfel de întâlniri la propriul sediu sau într-un spaţiu public, nu pe teritoriul unei companii private interesate de distrugerea zonei.

În concluzie denunţăm acţiunea comisiei, aşa cum este caracterizată de invitaţie, ca o acţiune de manipulare şi de legitimare a distrugerii patrimoniului cultural de importanţă universală de la Roșia Montană.
Cerem comisiei, dacă va dori să se informeze şi să afle soluţiile prin care Roșia Montană poate fi inclusă în Lista Patrimoniului Mondial și poate să se dezvolte pe baza resurselor culturale și naturale excepționale, să organizeze întâlniri de lucru profesioniste, veritabile cu organizaţiile profesionale reprezentative şi să-şi asume direcțiile de acțiune pe care le-a susţinut încă din anul 2010, când formula următoarea declaraţie:
"Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO se angajează să susțină includerea sitului Roșia Montană pe lista tentativă, prin toate mijloacele aflate la dispoziția sa".

Şerban Ţigănaş - Preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România
Dr. Monica Mărgineanu Cârstoiu - Preşedinte al Asociaţiei Arhitectură. Restaurare. Arheologie
Dr. Sergiu Nistor - Preşedinte al ICOMOS România
Şerban Cantacuzino - Preşedinte al Fundaţiei ProPatrimonio

Anexă:
- Cerere de înscriere a peisajului cultural minier Roşia Montană în Lista indicativă a României pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial, formulată de ARA şi înregistrată la Ministerul Culturii cu nr. 1637/27.04.2010: http://www.simpara.ro/files/Cerere_27.04.2010_FR.pdf
- Notă de fundamentare privind valoarea universală a sitului minier Roşia Montană, redactată de ARA:
http://www.simpara.ro/rosia-montana-fundamantarea-valorii-universale-376.htm
- Nota de fundamentare privind valoarea universală a sitului minier Roşia Montană transpusă în formularul de înscriere în Lista indicativă, redactată de ARA:
http://www.simpara.ro/files/dosar%20tentativ%20list_27.04.2010_FR.pdf
- Comunicatul de presă al Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO din 30 noiembrie 2010:
http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co?idc=97&cam=0&leg=2008&pag=evn_12010&prn=1

 

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=CalZ06zJxUk#t=1

"Fiecare ceasca de CEAI reprezinta o calatorie imaginara"

“Fiecare ceașcă de ceai reprezintă o călătorie imaginară” – Chaterine Douzel

Asa o fi gandit si imparatul Chinei, Shennong, dupa ce, dintr-o greseala, a descoperit ceaiul. Trecuse demult faza cu umbra si copacul, apa si cu bolul.

Desi China a descoperit ceaiul, Japonia a fost tara care l-a transformat in arta. Ceaiul a fost un motiv si un prilej pentru dezvoltarea turismului boem de vreme ce artistii se inghesuiau in ceainariile asiatice pentru ceea ce avea sa devina mai tarziu prilej de „five o’clock” european.

Unul dintre artisti, Lu Yu, a scris tratatul  „Obiceiurile ceaiului” („chanoyu” - desi termenul in sine se traduce prin „apa fierbite pentru ceai”). Ritualul reprezenta o „cale” spirituala, o traire rafinata impartasita intr-un cadru estetic impreuna cu altii. Taina armoniei,  „chado”(calea ceaiului), era modalitatea prin care spiritul era adus in acord trupul, purificandu-se. Instrumentele delicate de care se folosea gazda, kimonourile imbracate, miscarile studiate ale corpului, maniera in care invitatii stateau asezati, felul in care gazda turna licoarea in cesti, gesturile, mimica, conversatia dintre participanti, totul era impartit in etape obligatorii ce se cereau executate si bifate in organigrama ritualului. Invitatii faceau plecaciune in fata cestii, o roteau apoi cu o precizie matematica, dupa care sorbeau licoarea cu inghitituri mici si rare, fara sa uite ca, la final, sa stearga marginea cestii cu degetele.

Asia apreciaza ceaiul alb, atat de rar si delicat in savoare, dar consuma mai mult ceaiul verde si ceaiul oolong. Astfel, ritualul misterioasei bauturi  si-a inceput pelerinajul: din China in Japonia, iar din Asia pana in Europa nu a mai fost decat pret de-o corabie ratacita prin Orient, care aproviziona negustorii medievali europeni cu mirodenii rare. Cei care aveau sa implementeze ritualul „ceaiului vorbit” au fost olandezii, care si-au extins casele cu o camera dedicata tot ceaiului. Asa cum grecii "discuta cafeaua", olandezii fac conversatie de salon in jurul cestii cu ceai, in salonul... ceaiului! Cea care a introdus ceaiul in Anglia a fost Infanta portugheza Catherine de Braganza, cea care avea sa devina sotia regelui Charles al II-lea, in anul 1662. In acea perioada, in Portugalia, nobilimea adoptase si exersase  obiceiul de a bea o ceasca cu ceai ("a cup of tea"), obicei pe care si ei il preluasera din coloniile pe care le guvernau in Asia. La casatorie, infanta a fost urmata de multe nave incarcate varf cu comori, unele venind direct din porturile Tanger din Maroc si Bombay din India! Dupa ce a traversat marea care leaga Portugalia de Anglia, ea ar fi cerut, epuizata, o ceasca cu ceai. Mirati, englezii i-au oferit in schimb un pahar cu ...bere!  Se spune ca ea ar fi fost de fapt initiatoarea "ceaiului de la ora 5", dar cum unii contrazic aceasta afirmatie, o lasam si noi suspendata in incertitudine. Catherine a adus inclusiv furculita in Anglia, impunand astfel folosirea acesteia la masa de seara in detrimentul mancatului cu mana! Dar sa revenim la ceai! Ea obisnuia sa isi invite  zilnic prietenele de la curte sa bea ceaiul impreuna, devenind astfel un obicei la moda in randul aristocratiei londoneze. Pe vremea aceea, adica in 1669, ceaiul era adus din Olanda, de la Batavia, care il importa direct din China. Tot in timpul domniei ei, Parlamentul avea sa introduca taxa pe ceai. Prima ceainarie in Regat a fost deschisa la Oxford in 1650, iar 50 de ani mai tarziu, deja existau peste 2000 de pravalii in care se putea bea un ceai sau o cafea. Ca sa isi mentina clientela, negustorii pregateau foi volante, adica, news-papers,  pe care scriau ultimele stiri.  Se zice ca asa s-a nascut si dezvoltat microbul jurnalistic, dar si ceea ce avea sa devina mai tarziu presa scrisa.

In Anglia secolului 17, ceaiul devenise bautura traditionala si, daca nu ma credeti, la Londra inca rezista eroic prima ceainarie deschisa in 1706  de catre Thomas Twining la adresa Strand 216, nu departe de Westminster, iar berea, ginul si cafeaua aveau sa fie definitiv detronate.

Prima ceainarie se numea Tom’s Caffe House si a devenit in scurt timp locul de intalnire al barbatilor din lumea buna care veneau nu numai sa bea ceaiul de la ora cinci, ci si pentru mica barfa de dupa amianza sau pentru afaceri.  Micile ceainarii aveau sa apara dupa aceea ca ciupercile dupa ploaie si fiecare avea clientela specifica: cele frecventate de poeti, ofiteri samd. Ceea ce facea diferenta dintre ele era calitatea ceaiului, la care Thomas nu facea rabat. Obrazul subtire doar cu cheltuiala se tine. Cand a deschis-o, el avea 26 de ani si a avut grija ca de-a lungul anilor sa mentina calitatea atat a produselor, cat si a serviciilor, daca tinem seama ca in 1706, 100g din ceaiul cel mai fin costa 160 de lire.

Si pentru ca nu era de bonton ca doamnele sa isi bea ceaiul in local, Thomas a gasit rezolvarea instituind obiceiul ca sa le fie adus ceaiul direct la trasura! Regula le interzicea sa intre in ceainarie, dar nu mentiona absolut nimic cu privire la servirea lui afara, in fata ceainariei.

In 1734 a aparut primul jurnal „Lista lui Loyd”, denumit dupa numele unuia dintre proprietarii de ceainarii, care mai poate fi lecturat si astazi pe internet ( http://www.lloydslist.com/ll/news/  ).  In 1749, fiul lui Thomas, Daniel, a exportat primul lot de ceai in America, onorand comanda guvernatorului orasului Boston. Americanii aveau sa fie aceia care au ambalat prima data ceaiul in pliculete, atent dramuind cantitatea, special pentru uzul in ceainarii. Inventatorul pliculetului cu ceai se numea Thomas Sullivan si detinea o ceainarie in New York. Cativa ani mai tarziu, tot ei aveau sa prepare pentru prima oara ceaiul cu gheata.  

Si ca sa nu existe nici un fel de confuzie, trebuie mentionat ca cel mai vechi logo comercial apartine tot Ceainariei Twinings, logo creat in 1787.  In 1800, Ducesa de Bedford a implementat obiceiul ceaiului de la ora cinci, renumitul deja „Five o’clock”, baut in portelanuri delicate aduse tocmai din China.

Apunea o era si isi facea loc alta noua. In 1837, Regina Victoria a desemnat Twining ca fiind furnizorul Casei Regale Britanice si asa a ramas de-a lungul timpului.  Englezii indulceau ceaiul cu zahar sau miere si il aromau cu lapte, rom sau lamaie, obicei pastrat pana in zilele noastre.

Dar nu numai Anglia a preluat si dezvoltat ritualul ceaiului. In Rusia, ceaiul a ajuns in perioada Tarului Alexis, adica prin 1618, dar a devenit o bautura populara abia in perioada Ecaterinei cea Mare.

Celebrele Samovare cu cesti agatate de jur imprejur, prepara ceaiul negru, puternic aromat. Spre deosebire de englezi, rusii il serveau dimineata sau dupa amiaza, asortat cu prajituri, dulceata si biscuiti cu gem. Si de regula, preferau ceaiul negru. Si nu o sa-mi permit sa inchei acest material fara sa mentionez ceaiul de menta turcesc, servit din caydanlik in celebrele cescute de sticla in forma de cupa de lalea, cu margini aurite.

In aceasta tara, ceaiul si cafeaua la nisip inca se bat pentru suprematie, dar sunt si veritabile simboluri ale ospitalitatii si prieteniei. Si nu e frumos sa refuzati tratatia atunci cand va este oferita de catre un turc! Tineti seama!

Fie ca este alb, negru, verde sau oolong, ceaiul are nenumarate proprietati pentru care merita consumat. Si, daca nu ma credeti, intrebati-i pe irlandezi! Ei sunt cei mai mari consumatori de ceai, adica 2.71 kg/an pe cap de locuitor! Asta da performanta. Iar daca va spun ca dupa apa, ceaiul este urmatoarea bautura consumata pe glob, urmata la diferenta considerabila de ...bere! Dar asta este deja alta poveste! Sa ne auzim cu bine! La un five o'clock???

           

Salvati Rosia Montana!

 

Guvernul a aprobat legea care permite exploatarea la Rosia Montana si o trimite Parlamentului

 

Proiectul de lege care reglementeaza exploatarea minereurilor din perimetrul Rosia Montana a fost aprobat in sedinta de marti a Guvernului si va fi transmis Parlamentului spre adoptare, au declarat pentru MEDIAFAX surse oficiale. Surse au declarat anterior ca documentul a fost introdus pe agenda sedintei de guvern, neanuntata public. Aprobarea proiectului de lege a fost confirmata ulterior de Guvern, printr-un comunicat. Aceeasi sursa confirma si cifrele anuntate anterior de MEDIAFAX privind negocierile dintre Executiv si compania canadiana Gabriel Resources.

"Guvernul a aprobat acest proiect de lege care, potrivit procedurii, va trebui adoptat de Parlament. Principalele măsuri propuse în proiectul de lege sunt: Aprobarea Acordului privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montana; potrivit acestui acord, acţionarul majoritar al RMGC va transfera în etape cu titlu gratuit către acţionarul minoritar controlat de statul român o cotă de 5,69% din capitalul social al RMGC; participaţia indirectă a statului român urmează să ajungă astfel la 25%. Redevenţa minieră aplicabilă proiectului minier va fi de 6% (faţă de 4 % în cazul celorlalte miniere) cu opţiunea statului român de a solicita plata acesteia în natură. De asemenea, investitorul se angajează să întreprindă conservarea, amenajarea şi revitalizarea patrimoniului cultural, să  asigure protecţia mediului şi eliminarea poluării istorice, să contribuie la dezvoltarea economică şi culturală durabilă a comunităţii din Roşia Montană", se arată în comunicat. Legea mai prevede declararea proiectului ca fiind de utilitate publică şi de interes naţional deosebit, mandatarea unor entităţi publice să aducă la îndeplinire unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană, modificarea unor acte normative privitoare la exproprieri şi autorizaţii de construcţie. În urmă cu peste o lună, premierul Victor Ponta anunţa că negocierile pentru investiţia Roşia Montană vor fi finalizate până la începutul sesiunii parlamentare, în septembrie, iar lucrările vor începe dacă Parlamentul va aproba proiectul de lege pe care Guvernul îl va propune în acest sens. Exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016, după ce planul urbanistic zonal va fi aprobat până la sfârşitul acestui an, iar participaţia statului ar creşte cu încă 5,69%, la 25% din acţiuni, dar condiţionat de emiterea la timp a tuturor autorizaţiilor, potrivit unui draft al Acordului între Guvern, Gabriel Resources şi Roşia Montană Gold Corporation pentru începerea exploatării.

Investitorul va plăti Guvernului o redevenţă de 6% din valoarea producţiei, statul având opţiunea de a solicita companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) ca plata redevenţei să se facă în natură, conform proiectului.

Conform draftului citat, participaţia statului va creşte la 25% în două etape, ambele condiţionate de îndeplinirea cumulativă de către autorităţile române a mai multor obligaţii. Astfel, în prima etapă va fi transferată o cotă de 3,6858% din acţiuni, rezultând o participaţie a statului de 23%, dar cu obligaţia ca acordul de mediu privind implementarea proiectului să fi fost emis şi aprobat prin hotărâre de guvern şi să nu conţină modificări semnificative faţă de proiectul prezentat şi propus prin raport şi studiul de fezabilitate, iar proiectul de lege care să aprobe exploatarea să fie adoptat.

În a doua etapă va fi transferată statului încă o cotă de 2% din acţiuni, dar cu condiţia ca toate autorizaţiile pentru începerea exploatării comerciale să fi fost emise în termene care nu au înregistrat întârzieri semnificative faţă de termenele prevăzute in calendarul de autorizare, iar proiectul de lege care aprobă exploatarea să fie în vigoare şi să îşi produce efectele. În urma acestor operaţiuni, cota de participare a statului va urca la 25% şi va rămâne la acest nivel pe toată durata de valabilitate a licenţei de exploatare.

În ceea ce priveşte beneficiile statului român, cele două părţi estimează că proiectul Roşia Montană va genera pentru bugetul de stat şi bugete locale venituri de aproximativ 2,3 miliarde dolari şi un efect direct în economia României de aproximativ 2,9 miliarde dolari, la un preţ de referinţă de 1.200 dolari/uncie (lingouri tezaurizabile), totalul beneficiilor economice directe ale proiectului pentru România fiind estimate la peste 5,2 miliarde dolari, în condiţiile menţinerii parametrilor relevanţi ai legislaţiei fiscale incidente din România, a preţului aurului, a costurilor aferente lucrărilor, serviciilor şi produselor necesare exploatării miniere, precum şi a prevederilor planului de afaceri al RMGC asumat public conform regulilor pieţei de capital. Societatea Roşia Montană Gold Corporation este controlată de compania canadiană Gabriel Resources, care deţine 80,69% din acţiuni. În spatele Gabriel Resources sunt nume mari din business-ul mondial, precum miliardarii John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan.

Compania deţine la Roşia Montană (judeţul Alba), prin concesionare în vederea exploatării, cel mai important zăcământ de aur din România, evaluat la aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. Investiţia Roşia Montană, blocată de mai mulţi ani din cauza disputelor privind protecţia mediului, a fost inclusă în Planul naţional de investiţii şi locuri de muncă lansat, în urmă cu o lună, de Guvern şi prezentată ca proiect de "exploatare cu noi standarde de mediu" de unde statul estimează beneficii de 78% din ceea ce generează proiectul. Gabriel Resources a transmis atunci că negociază cu Guvernul creşterea participaţiei statului la Roşia Montană Gold Corporation de la 19,31% la maximum 25% şi a redevenţei plătite de la 4% la 6%. Compania Gabriel Resources deţine în prezent 80,69% din proiectul Roşia Montană, restul fiind în posesia statului prin compania Minvest.

http://rosiamontana.org/stiri/lista-oraselor-care-pe-1-septembrie-se-alatura-protestului-impotriva-distrugerii-rosiei

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=ADSVv_N-G2M#t=7

„O voce nu poate fi urcata pe orice cal”- Sandra

Cine isi aduce aminte de The Pixies mana sus. In 1978, „Where is my mind?” facea furori in Europa , iar lumea era incantata de acel amalgam de indie rock, noise rock si surf rock. Melodia are inca o cotatie foarte buna si a fost folosita in coloanele sonore a multor productii TV printre care „Criminal minds” si „Mr Nobody”.

Daca ati fost fan al serialului „Ally McBeal”sau „The Simpson”precis va este cunoscuta melodia „Heart and soul”. Desi a fost compusa de catre Hoagy Carmichael si Frank Loesser, cea care i-a da viata si a propulsat melodia pe primul loc in topul american a fost Bea Wain.

Frank Sinatra  a ramas legat de „My way”, considerat a fi cantecul cu cele mai multe versiuni din istoria muzicii. Dar melodia a fost interpretata si de Aretha Franklin, Mireille Mathieu,  Celin Dion, Luciano Pavarotti, Tom Jones si Richard Clayderman.

Si, cum ciudate sunt caile Domnului, inca nu poate fi explicat motivul pentru care „Winter Wonderland” a fost considerata o melodie specifica sarbatorilor de iarna, desi in textul cantecului nu se face nici un fel de referire la sarbatori. Poate datorita prezentei saniei cu zurgalai (sleigh bells)? Sau datorita cererii exprese adresata oamenilor de zapada sa tina locul preotilor in oficierea ceremoniilor de casatorie?

„Love hurts” a lui The Everly Brothers a cunoscut ascensiunea in topurile europene in interpretarea formatiei Nazareth. Tot ei au schimbat versurile originale: „Love is like a stove/ It burns you when it’s hot”in  forma romantica: „Love is like a flame/It burns you when it’s hot”.

In adolescenta mea, Bonney M facea furori cu melodia „Sunny”. Dar ea apartinea de fapt lui Bobby Herb si fusese un pansament optimist pentru americanii afectati de moartea lui John F. Kennedy. Melodia a cunoscut sute de versiuni si renumiti interpreti s-au grabit sa o includa in repertoriul lor.

Si ca sa vezi si sa nu crezi! Melodia „Can’t help falling in love”a fost compusa in 1780 de catre Jean Paul Egide Martini si era cunoscuta sub numele  de „Plaisir dámour”. Avand succes la public, Hector Berioz a transpus piesa pentru orchestra in 1859. De atunci, melodia a incantat ascultatorii fiind interpretata de Elvis Presley, Joan Baez, Celin Dion, Bob Dylan si altii.

Se zice ca intr-o noapte, Paul McCartney ar fi visat melodia „Yesterday” si a fost cotata drept cel mai bun cantec al secolului 20 si a fost inclusa in topul celor mai bune 500 de cantece din toate timpurile.

 „The House of The Rising Sun” a fost initial o balada englezeasca, preluata si adaptata in maniera folk american. Legenda zice ca acest cantec a avut ca sursa de inspiratie bordelul Rising Sun din New Orleans care apartinea madamei Marianne LeSoleil Levant.  Bordelul a fost deschis in perioada 1862 si 1874.  Altii sunt de parere ca el a fost inspirat de povestea unei prizoniere din Inchisoarea Orleans Parish care avea pe frontispiciu un soare. Fiind o melodie cu autor necunoscut, multi cantareti renumiti au inclus-o in repertoriul lor: The Beatles, Johnny Hallyday, Sinead O’Connor si altii.

„Stand by me”este si ea o melodie veche de peste 50 de ani si a cunoscut de-a lungul timpului diverse versiuni si a fost interpretata de renumiti cantareti:Led Zeppelin, Jimi hendrix, Bon Jovi, Enrique Iglesias, U2 si Bruce Springsteen si altii. Melodia a fost compusa in 1961 de catre Ben E King in colaborare cu Mike Stoller si Jerry Leiber.

„Always on my mind” are la activ peste 300 de variante, unele in intrepretari de exceptie aparinand lui Elvis Presley, Chirs de Burg, Pet Shop Boys, Bon Jovi si  Julio Iglesias.

Laura Fabian si Rick Allison s-au cunoscut, s-au iubit si s-au despartit, dar in urma lor au ramas melodii pe care fiecare dintre noi le asculta si le canta. Allison povestea ca frecventa un bar in care lumea zgomotoasa de dinauntru se auzea din coltul strazii. Intr-o zi, cand a coborat sin masina nu a auzit decat pianul si o voce unica. Dincolo de acorduri se lasase tacerea. Asa a cunoscut-o si a iubit-o timp de 14 ani, apoi fiecare si-a vazut de drum. Allison s-a indragostit din nou si a fost parasit pentru un altul, dar el a scris versurile inspirandu-se din aceasta noua dragoste pe care a cantat-o tot Laura. E vorba despre „Je t’aime”

In 1985, unul dintre hit-urile la moda era „Life is Life”al trupei austriece Opus. Cantecul a fost lansat cu ocazia aniversariia 11 ani de la infiintare si a fost prima data interpretat in timpul concertului Oberwart. Versurile si melodia sunt simple si ritmate, astfel incat publicul putea interactiona cu mare usurinta.

„With or without you” este piesa trupei irlandeze U2 care a facut istorie si ale carei versuri au fost scrise de Bono. Piesa a aparut pe coloana sonora a serialului „Friends”

Va mai amintiti versurile :

This is the story of two things
Just like the rainbow of my dreams
It's over
This isn't the moutain just near by, or the tear before you cry
It's over now
(LETS GO)
And I say hey it's okay to feel afraid
What he has to say
It's okay
And I say hey it's okay to feel afraid
What he has to say
It's okay

Da, este vorba de piesa „Say Hey” a lui Michael Franti si Spearhead. iata ce a declarat Franti cu privire la geneza cantecului: „Stateam in casa lui Woody Harrelson. Si, cand Woody m-a strigat sa ma intrebe ce am mai compus, i-am raspuns” Grozav! Cred ca tocmai am compus un hit in timp ce eram la dus” Si chiar asa a si fost.

Una dintre piesele dragi mie a fost „I like Chopin”compusa de Pierluigi Giombini si interpretata de catre Paul Mazzolini, fiul unui diplomat italian si al unei actrite americane. Piesa a ajuns in 1983 pe primul loc in topurile a peste 15 tari.

Cei carora le place muzica gregoriana le voi da in dar o enigma mare cat o zi de post, sub forma unui proiect. Da, este vorba de Michael Cretu, bucuresteanul plecat din tara la 17 ani, emigrat in Germania, cu studii facute la Paris, stabilit in Spania, care a facut o cariera de succes si care s-a insurat cu frumoasa regina a muzicii pop, Sandra, de care a divortat dupa 20 de ani. Despre „Enigma”, Cretu avea sa spuna: „Nu scriu povesti, ci o carte in care fiecare melodie este un capitol. Nu poti lua doar capitolul sapte al unei carti si sa spui ca o intelegi”. Cel mai mare hit al acestui vast proiect a ramas  „Sadness”care a stat intepenit in topurile americane vreme de 5 ani!

 
E clar! "O voce nu poate fi urcata pe orice cal!"