Ploaia de cuvinte: Carol Popp Szathmary primul documentarist si fotograf de razboi

joi, 8 decembrie 2016

Carol Popp Szathmary primul documentarist si fotograf de razboi

Vantul adia usor si o data cu el florile albe ale castanilor isi imprastiau petale pe pajistea proaspat tunsa din jurul casei. Geamurile erau deschise larg, perdelele tesute din fir de burangic se umflau usor conturand siluete desuete dincolo de pervazuri. Fatada casei era tinuta ca intr-un corset de o armatura de iedera verde care ocolea canaturile geamurilor ce dadeau in salonul mare unde trona o soba monumentala din teracota alba cu brau de vita de vie. In mijlocul camerei se afla o masa mare, rotunda, inconjurata cu scaune tapitate cu spatar inalt . Pe masa se afla un borcan cu tutun de prizat. In dreptul geamului deschis se vedea silueta lui Daniel Szathmary, nobil maghiar fara prea multa avere si pastor angajat la Colegiul Reformat din Cluj. Suzanna Vass, sotia lui, statea in jiltul de la celalalt geam si cosea la gherghef. Femeia aceasta tacuta, cu capul lasat usor pe parte lasand sa se vada gatul pe care erau sarfirate cativa carlionti scapati din stransoarea agrafei ce ii tinea parul strans intr-o complicata coafura , era extrem de vigilenta si isi tinea casa ca pe un adevarat muzeu. Salonul era animat de un baiat de vreo 10 ani care alerga in jurul mesei, aducand-o in pragul disperarii pe guvernanta care incerca sa il prinda in vreme ce acesta alerga umpland camera de chiote. Micul neastamparat era Carol Popp de Szathmary, cel care avea sa devina primul fotograf de arta si documentarist din Regatul Roman, castigandu-si locul printre primii 10 fotografi din Europa. Szathmary a fost un artist complex, pictor, fotograf, cartograf, litograf, grafician, heraldist si gazetar care a lasat in urma lui o opera extrem de valoroasa. El a imortalizat realitatile din cea de-a doua jumatate a secolului 19 din Moldova si Valahia cu multa pasiune si obiectivitate, transformandu-se incet dintr-un talentat fotograf intr-un pasionat documentarist al realitatilor arhaice si pitoresti din perioada de tranzitie a Romaniei din Evul Mediu spre modernitatea occidentale.

Carol Szathmary s-a nascut in 1812 la Cluj, a urmat studiile Colegiului Reformat din oras, dupa care s-a inscris la Facultatea de Drept. Era pasionat de pictura si desen si, desi parintii isi dorisera ca fiul lor sa urmeze o cariera bisericeasca, firea lui aventuroasa l-a purtat spre alte cai mult mai tumultoase si mai incitante. Dupa absolvirea studiilor si-a adaugat Popp numelui de nastere, cu referire directa la profesia tatalui lui. In tinerete , mai exact in 1831, a trait o frumoasa poveste de dragoste cu Maria Vacarescu, iubirea vietii lui - Maritica – asa cum ii spunea, care avea sa devina mai tarziu cea de-a doua nevasta a Printului Gheorghe Bibescu. Aceasta idila l-a adus pe Carol in Tara Romaneasca in anul 1831. A studiat pictura la Roma si Viena, iar in 1835 s-a stabilit pentru o perioada la Pesta, dupa care , in 1843, s-a intors la Bucuresti unde s-a stabilit definitiv si s-a casatorit cu Pille, fata hangiului din Gilau. In aceasta perioada a realizat portretele lui Gheorghe Bibescu, Barbu Stirbei si Alexandru Ioan Cuza. Trei ani mai tarziu a inceput sa experimenteze fotografia si sa calatoreasca mult in tara si peste hotare intorcandu-se de fiecare data cu imagini suprinzatoare. Din peregrinarile sale prin tara a rezultat un “Album cu vederi din Transilvania” (1841) si o harta topografica a tarii (1860). Tot el este cel care a realizat o galerie de portrete ale deputatilor din Dieta Transilvaniei. Si-a deschis un studio personal in capitala, pe strada Vergului, dar care a ars 4 ani mai tarziu. In 1848 a facut o calatorie in Imperiul Austriac, fiind martor ocular la revolutiile care avusesera loc la Viena si Budapesta. La intoarcerea in Bucuresti, el a realizat o talbotipie care il infatiseaza pe Cupidon cu bratele frante, fiind prima fotografie pe care a realizat-o si care astazi este expusa la Academia Romana. A fost fotograf de razboi in perioada Razboiului Ruso-Turc unde a facut numeroase portrete ale ofiterilor, a strans marturii de pe front si s-a intors acasa cu o colectie de peste 200 de imagini, organizate ulterior intr-un album care a fost prezentat la Expozitia Mondiala de la Paris din anul 1855.

Albumul a fost vazut de catre Imparatul Napoleon al III-lea, Regina Victoria a Regatului Britanic, Imparatul Franz Joseph I al Austriei, Tarul Alexandru al II-lea si Regele Spaniei. Dupa terminarea razboilui si-a deschis un alt atelier pe Calea Victoriei, fosta Podul Mogosoaia, vis-s-vis de Biserica Saridar, unde si-a realizat singur cadrele de décor. Anul 1854 este acela in care Carol Szathmary a realizat primul reportaj fotografic de razboi din lume in timpul razboiului din Crimeea, intrand astfel in istoria fotojurnalismului alaturi de alti doi pionieri, englezul Roger Fenton si americanul S.Robertson. El a multiplicat fotografiile si le-a daruit ulterior suveranilor tarilor care fusesera implicati in razboi. In 1860 a publicat prima revista de fotografie, “Jurnal Ilustrat Universal” care a aparut vreme de un an. Trei ani mai tarziu a fost desemnat fotograful oficial al domnitorului Alexandru Ioan Cuza si al sotiei sale, Elena. In pozele facute de el au fost imortalizati tarani,

laptarese,

tarafuri de lautari,

targoveti,

tigani, negustori si

bragagii,

sacagii,

meseriasi in costume traditionale sau de munca,

domnite imbracate in rochii cu crinolina

(Ecaterina Bibescu)

si barbati importanti,

(Alexandru Ioan Cuza),

(I.C.Bratianu),

(Matei Millo in costumatie de teatru)

(Mihail Kogalniceanu),

(Stefan Golescu)

peisaje

si cadre cu monumente istorice, biserici, hanuri, case acoperite cu sindrila sau oloane,

carute si calesti. In 1863 i-a dedicat albumul cu pozele din Bucuresti Doamnei Elena Cuza, iar in 1866 a devenit fotograful personal al Printului Carol de Hohenzollern – Sigmaringen, insotindu-l pe acesta atat in calatoriile sale private sau oficiale, cat si pe frontul de lupta din timpul Razboiului de Independenta; fotografiile aveau sa fie adunate in albumul “Resbelul 1877-1878”

si republicate in reviste celebre din Franta, Marea Britanie si Germania. El a realizat fotografii de razboi, portrete, imagini etnografice cu costume populare din diverse regiuni ale tarii, peisagistice si de arhitectura. A imortalizat targurile din Ramnicu-Valcea si Calea Mosilor, monumentele vechi din Curtea de Arges, Campulung, Targoviste, manastirile de la Horezu si Bistrita, porturile dunarene, a fost fascinat de mahalalele bucurestene si de personajele strazii.

(Targul Dragaica)

Au ramas marturii in schite de carbune sau acuarela, dar mai cu seama multe fotografii, realizate intr-o perioada in care arta fotografica era total necunoscuta in Romania, iar aparatele erau atat de rudimentare incat presupunea foarte mare daruire si efort sa le poti cara dupa tine.

A primit numeroase medalii, si-a expus lucrarile la Expozitiile Internationale din Paris 1867, din Weltausstellung si Viena in 1873. A devenit membru cu drepturi depline in Societati fotografice din Paris si Viena. A calatorit in toata Europa si in Orient, din China, Bagdad, Baalbeg pana in friguroasa Siberie, calatorind cu corabii cu panze, vapoare cu aburi, carute postale cu coviltir sau cu trenul cu aburi. In 1881 a participat la festivitatea de incoronare a regelui Carol I si a Reginei Elisabeta, acesta fiind ultimul moment marcant din cariera lui de fotograf. A decedat pe 3 iunie 1887, la Bucuresti, insa atelierul lui a functionat pana in anul 1944 cand a fost bombardat. Multe dintre fotografiile sale fac parte din colectiile private din intreaga lume. In anul 2012, Emanuel Badescu si Radu Oltean au strans toate fotografiile cu peisaje urbane din Bucurestiul de odinioara impreuna cu portretele negustorilor ambulanti si alte fotografii din doua celebre albume dedicate Doamnei Elena Cuza si Regelui Carol I si le-au publicat in cartea "Carol Popp de Szathmari, fotograful Bucurestilor".