Votul din cartea de bucate

(Dati) “Femeii, o jumatate de lume – barbatului, o jumatate de casa” avea drept slogan noua miscare feminista care s-a remarcat in anul 1969. Cine se gandeste ca pana in anul de gratie 1969 femeia statuse linistita si impacata la cratita se inseala amarnic, caci drumul spre emancipare a fost unul lung si extrem de anevoios.  

In Anglia anului 1832, miscarea feminista a propus prima reforma a legii electorale, insa Parlamentul britanic a refuzat dreptul sexului frumos de a participa la scrutinurile electorale, reusind sa isi obtina accesul la sufragii la nivel de comitate abia in anul 1869. 

Miscarea sufragetelor avea sa prinda contur in Anglia  inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial si avea sa se incheie o data cu izbucnirea acestuia. 

Valul schimbarii a demarat in America o data cu dezvoltarea miscarii abolitioniste cand barbatii de culoare au primit prin Constitutie drept de vot. 

La miscarea sufragetelor a aderat un numar impresionant de femei albe si de culoare care si-au aparat impreuna revendicarile atat in fata bisericii, cat si in fata barbatilor.  Ele aveau ca obiectiv obtinerea dreptului constitutional la vot. 

La inceput n-a existat o coeziune deplina, motiv pentru care au aparut doua structuri independente: “National Woman Suffrage Association” (NWSA) si “American Woman Suffrage Association” (AWSA) care mai tarziu au fuzionat si au castigat in anul 1920 dreptul de vot. 

Daca suratele din Regatul Britanic marsaluiau pe strazi si spargeau vitrinele magazinelor, americancele s-au dovedit mult mai subtile , folosind ca mijloc de propaganda cartea de bucate. Astfel, intre 1886 si 1920, doamnele au redactat nenumarate carti de bucate pe care le vindeau si prin care isi finantau miscarea. 

Cartile sufragetelor contineau texte de propaganda, indemnand femeile sa lupte pentru dreptul la vot. Retetele contineau sfaturi utile si diverse pornind de la etapele pentru fabricare a berii acasa  pana la banalele retete pentru supe, fripturi, sosuri, placinte, muraturi, salate si budinci. Desi nu pare nimic spectaculos la prima vedere, trebuie amintit faptul ca atunci femeile nu aveau controlul asupra propriului lor destin si ca efortul de a-si promova ideile venea pe fondul unui val imens de denigrare in care erau prezentate ca sotii si mame neglijente, care dispretuiau activitatile casnice si isi lasau copiii sa moara de foame. In 1909, un cuplet ridiculiza miscarea feminista astfel: “Give us the vote and we will cook/The better for a wide outlook”. Prima carte de bucate a vazut tiparul in iarna anului 1886, iar in seara zilei de 13 decembrie 1886, pe o vreme mohorata, a fost pusa in vanzare in sala de concerte din Boston. Spatiul era frumos decorat cu steagul american purtator pasiv al motto-ul: “Male and female created He them and gave them dominion”. De-a lungul miscarii au fost inregistrate diferite luari de pozitie care astazi pot parea cel putin ciudate: 

maniera in care romanciera Louisa May Alcott , prima femeie care a obtinut de altfel dreptul la vot in Concord, a ridiculizat descrierea zeitei Minerva cu sloganul: “a tiny pestle and mortar”, incercand sa induca mesajul compatibilitatii dintre gatit si exercitarea dreptului la vot. 

Militanta prohibitionista Cora Scott Pond a refuzat sa poarte corset, dar s-a pronuntat pro masturbare afirmand public ca este o practica sanatoasa atat pentru femei cat si pentru barbati, in antiteza cu opinia reformatorului presbiterian Sylvester Graham care cerea eliminarea din consum a alimentelor care sporeau apetitul sexual al barbatilor. Cartea a fost alcatuita prin contributia mai multor personalitati cu o retete proprii: 

friptura irlandeza este semnata de catre obstreticiana Alice Bunker Stockham, prima femeie licentiata din SUA;  Juliei A. Kellogg, studenta eminenta a tatalui romancierului Henry James, ii apartine reteta de preparare a carnatilor din carne de vitel, 

in vreme ce cea a supei de broasca testoasa e legata de numele scriitoarei Anna Ella Carol. Cartile de bucate au fost vandute prin targuri, bazare, ajutand astfel miscarea feminista sa dobandeasca noi competente in domeniile publicistic si in vanzari. Retetele erau intercalate cu citate motivationale pro vot apartinand unor personalitati care sprijineau curentul feminist: politicianul britanic William Gladstone, scriitoarea Harriet Beecher Stowe,

Clara Barton - fondatoarea Crucii Rosii americane, poreclita “ingerul de pe campul de lupta” al carei citat spunea “ cand ai fost bolnav si ranit, eu am muncit din greu pentru tine pe campul de lupta. Eu cer acum buletin de vot pentru mine si sexul meu. Asa cum eu am stat alaturi de tine, te rog sa stai si tu langa mine“ („When you were sick and wounded I toilet for you on the battlefield. Because ot my work for you, I ask your aid. I ask the ballot for myself and my sex. As I stood by you, I pray you stand by me and mine”). Cea mai celebra carte de bucate a fost tiparita in 1915 in Pittsburgh si continea printre altele reteta unui tort somptuos cu blaturi stratificate, insotita de fotografii si glume picante. 

Pe coperta cartii era prezentata silueta Unchiului Sam care pilota o masinarie ce avea o roata cu 12 spite (simbolizand cele 12 state in care femeile obtinusera dreptul de vot). Retetele erau promovate intr-o maniera absolut originala cu denumirile: „Hymen Cake“, „Mother’s Election Cake“, “Suffrage Salad Dressing”, “Suffrage Angel Cake”, “Parliament Gingerbread”, “Pie for a Suffragist’s Doubting Husband”. “Placinta unei sufragiste pentru sotul necredincios” se dorea o satira prin care sa combata efectele razboiului, scalviei, exploatarea copiilor, dar atingea tangential si realitati imediate precum: calitatea precara a infrastructurii, efectele consumului de apa contaminata sau alimantatia precara. La fel de acida era “Anti’s Favourite Hash”, destinata opozantilor Marii Cauze, care prevedea o lista de ingrediente de genul: o mana generoasa de nedreptate, o livra de adevar mutilat, un strop de vitriol, un sir de prostii, toate amestecate cu varful ascutit al unui cutit. Existau in randul barbatilor si simpatizanti ai miscarii precum politicianul abolitionist, militar de cariera, Thomas Wentworth Higginson, autor al lucrarii “Woman and Her Wishes”,  filozoful britanic John Stuart Mill, scriitorul Jack London care a contribuit si el cu doua retete:  friptura de rata si  telina umpluta cu branza Roquefort, inmuiata in amestec de unt si Sherry. Toate cartile de bucate publicate cu scopul obtinerii fondurilor necesare pentru sustinerea miscarii feministe au relatat fapte reale cu privire la eforturile de promovare a drepturilor tuturor femeilor din lumea intreaga, indiferent de rasa sau culoare. Combinatia dintre indatoririle casnice si responsabilitatile politice a imbracat forme aluzive uneori subtile, alteori agresive, dar generand mesaje clare si centrate pe un singur obiectiv - dreptul la vot! Din banii obtinuti au sprijinit victimele de razboi, actele caritabile din biserici, spitale, scoli si biblioteci, au finantat sustinerea de  prelegeri in care promovau drepturile si obligatiile femeilor si 

redactarea ziarului oficial al Asociatia Sufragetelor americane -  “The Ladies’ Home Journal” – care a fost oferit cadou la inceput celor care cumparau cartea de bucate. In paginile lui erau promovate atat ideile miscarii feministe, cat si celebrele carti din vanzarea carora era sponsorizata miscarea.  Retetele au apartinut unor personalitati din zona literara, politica si intelectuala a sec 19 precum: membra Comitetului National Republican Maria A Livermore, Lucy Stone - oratoare si si editoare a drepturilor femeii , poeta americana Julia Ward Howe, jurnalistul William Lloyd Garrison si sotia, prozatoarea Louisa May Alcott, judecatorul Samuel E. Sewall, Alice Freeman - presedinta Colegiului Wellesley, Elisabeth S. Tobey – presedinta WCTU Massachusetts. Cartile insumeaza spiritul, efortul si nevoia de reforma a intregii miscari feministe care au contribuit la schimbarea societatii in profunzimea ei, punand intr-o lumina noua locul si rolul femeii in raport cu barbatul. 

Cartea de debut a vazut mai multe tipare imbunatatite in perioada 1886 si 1891, unde fiecare reteta era insotita de catre un mesaj pro vot care apartinea unei personalitati precum liberalul britanic William Gladstone, filozoful John Stuart Mills, scriitoarea Harriet Beecher Stowe, fondatoarea Crucei Rosii americane Clara Barton. In editia din 1909 au fost prezentate motivele pierderii dreptului la vot, castigat in 1883. Miscarea avea sa reinvie la inceputul sec 20, iar cartea de bucate a fost pilonul in jurul careia miscarea feminista s-a reunit. Aceasta era organizata pe capitole precum: retete pentru cina, 

dulciuri, 

retete vegetariene, retete germane, 

salate, retete din produse marine, o lista a magazinelor care comercializau condimente, 

alta cu ustensiile necesare pentru campare sau calatorii, sfaturi de uz casnic sau trucuri cosmetice. De asemenea erau inserate articole in care erau mentionate ideile ideologice ale miscarii feministe si explicate toate greutatile pe care le-au avut de infruntat plecand de la oprobiul public, declaratii false, ridiculizare, calomnie pana la ostracizarea sociala.

Miscarea a avut parte de pozitionari pro si contra, iar in istoria curentului au fost pastrate numeroase afise martor, in marea lor majoritate cu mesaje misogine, unde fiecare gest si atitudine erau interpretate si redate deliberat intr-o maniera absolut jignitoare la adresa doamnelor, dar care iscau hohote de ras si prilej de ironie barbatilor. Aceasta polarizare in randul sexelor demonstra atunci, dar o face si astazi, ca problema vis-à-vis de rolul femeii in societate are radacini adanci in cultura si educatie si au marcat adanc societatea pana in zilele noastre. Pe langa colectia de afise, s-au pastrat cateva carti postale care dateaza din anul 1915 si care constituie inca o dovada in plus ca atitudinea denigratoare nu cunoaste varsta si nici granite. In 1941, Geroge Orwell a realizat o analiza a acestor afise si poscard-uri si concretizata intr-un eseu in care dezbate tocmai aceasta constanta in atitudine. Acestea fiind zise, doamnelor, strangeti randurile si pregatiti-va de vot. Ce bine ca niciunui partid politic nu i-a trecut prin cap sa inlocuiasca banala galeata sau sticla de ulei cu celebra carte de bucate. Un lucru nu uitati: votul nostru de astazi influenteaza viitorul copiilor nostri.

Bibliografie:

·         Estelle Sylvia Pankhurst. Sufrageta; Istoria mișcării de emancipare a femeilor, 1905-1910 (New York Sturgis & Walton Company, 1911).

·         Diane Atkinson. The Purple, White and Green: Suffragettes in London (Museum of London, 1992).

·         Melanie Phillips. The Ascent of Woman: A History of the Suffragette Movement (Abacus, 2004).

http://www.theatlantic.com/technology/archive/2016/10/pepe-the-anti-suffrage-frog/505406/?utm_source=aofb

http://www.npr.org/sections/thesalt/2015/11/05/454246666/how-suffragists-used-cookbooks-as-a-recipe-for-subversion?utm_source=facebook.com&utm_medium=social&utm_campaign=npr&utm_term=nprnews&utm_content=202708

http://clements.umich.edu/exhibits/online/OldGirlNetwork/Suffrage2.html

http://www.ebay.com/itm/1891-RARE-Mrs-Beetons-ANTIQUE-COOKBOOK-Victorian-House-HOUSEHOLD-Home-RECIPES-/150926730090