Papusa de carpa

Intamplarea cu pricina se petrecea in jurul anului 1914 pe cand Johnny Gruelle se afla in atelierul sau cand nazbatia de fiica-sa, in varsta de vreo 12-13 ani, a trantit usa de perete si a intrat ca o furtuna oprindu-se in mijlocul camerei. Era evident faptul ca ascundea ceva la spate. Gafaia de emotie si nerabdare si nu stia cum sa recunoasca o fapta pe care tocmai o savarsise si ale carei consecinte nu le putea aprecia. Tatal si-a ridicat privirea de pe planseta uitandu-se atent la chipul ei frumos cu obraji imbujorati. “Ce-ascunzi tu la spate, draga mea?” a intrebat cu voce calma, in vreme ce fetita scotea timid la iveala o papusa prafuita facuta din carpa, cu chip diform. Barbatul s-a lasat usor pe vine, astfel incat privirea lui sa poata strapunge ochii mari ai copilului: “Aceasta a fost papusa pe care bunica i-a facut-o matusei tale pe cand era de varsta ta. Uite, n-are ochisori, nastureii au cazut, iar rochita este deja rupta.” Marcella tinea papusa strans in maini si o privea contemplativ. “Am gasit-o in pod, mama sigur o sa ma certe. Putem sa-i dam un nume?” “Si cum ai vrea sa-i spui?” Fetita cazu pe ganduri si rememora cu viteza povestile pe care tatal le scrisese pentru ea si fratele ei si spuse cu nerabdare: “Raggedy Ann”. Sotia lui, Myrtle, o femeie practica si autoritara, privea din usa scena si zambea. Adora sa ii vada impreuna purtand aceste conversatii, cu toate ca fiica-sa se furisase in mansarda fara sa ceara voie. 

Stia ca nazbatia de fata era muza acestui minunat barbat care isi transformase odrasla intr-un personaj literar. Nici mezinul familiei nu fusese uitat. Cu toate astea, greu si-ar fi putut imagina atunci, in vreme ce privea din catul usii, ca Marcella avea sa fie motorul crearii papusii Raggedy Ann si-a altor jucarii. Marcella Gruelle a murit dupa cateva luni din pricina unor complicatii medicale generate de infectia provocata de un vaccin. Parintii au fost devastati de durere, dar Gruelle si-a brevetat papusa in memoria fiicei sale si a transformat-o intr-o jucarie pe care milioane de fetite au adorat-o. 

In acel noiembrie trist, Gruelle a umplut rafturile librariilor cu “Povestile lui Raggedy Ann” inspirate de fiica lui, transformata intr-un personaj literar recurent in “Marcella- Raggedy Ann Story”. Toate exemplarele erau insotite de cate o papusa de carpa realizata manual, Raggedy Ann, sau a fratele ei, Andy, transformandu-le astfel in unele dintre cele mai adorate jucarii de catre copiii americani. La lansare, papusile erau insotite de o bomboana in forma de inima pe care erau inscriptionate cuvintele "I love you". Legenda spune ca tatal isi trimitea fiul, in varsta de vreo 5-6 ani, la cofetaria din coltul strazii ca sa cumpere inimioarele pe care le coseau mai apoi in pieptul fiecarei papusi.

Cele doua papusi au inspirat personaje literare inzestrate cu atribute menite sa inspire bunatate , incredere si curaj, plasate in lumea basmului, populata de zane si personaje fantastice. 

Incepand din anul 1918, cartile sale au fost vandute impreuna cu papusile Raggedy Ann pentru fetite si Raggedy Andy pentru baieti, pana cand ele au inceput sa fie realizate ca produse de linie de catre Volland si vandute individual in scop comercial.

Johhny Gruelle s-a nascut in Arcola, statul Illinois, in anul 1880, fiind fiul peisagistului si portretistului Richard Gruelle. Cand familia s-a mutat in Indianopolis, tanarul Johnny a facut cunostinta cu lumea literara si artistica din anturajul parintilor lui, dezvoltand astfel o inclinatie spre arta narativa si cea a ilustratiei, devenind ulterior angajat al publicatiei The New York Herald in paginile careia publica benzi desenate in editia de duminica, intitulate “Mr Twee Deedle”.

El este autorul a multor povesti pentru copii si inventatorul papusilor Raggedy Ann si Raggedy Andy.

A fost casatorit cu Myrtle cu care a avut doi copii, Marcella si Andy.

Cred ca aceasta poveste este exemplul perfect pentru frumusetea care doare, tacerea care plange si viata care nu te doboara. La multi ani, copii mari si mici.