Gosausee, probably the most beautiful Austrian lake

Fiecare dimineata incepea intr-o explozie de emotii generate de o natura care isi dezvaluia multiplele fatete. Soarele incalzea crestele muntilor care se alintau admirandu-se in luciul apei. Cardul de lebede isi tinea ultimul curs de zbor pentru puii care inca nu isi schimbasera penajul. Un pescar intr-o lotca cu motor canta pe nas un cantec duios, probabil pentru o mandra imaginara. Doamna pensiunii isi facuse baia de dimineata in lac si isi pieptana parul in gradina. Parca eram aruncati intr-o alta perioada in care timpul inca mai avea rabdare cu oamenii. Nu stiu cum am sarit in sosoni si ne-am pregatit de drum. Cand sa ne urcam in masina, blocati de alta cu numar Italia. In parbriz un bilet cu numarul camerei. Du-te tu, ii zic lui al meu, doar vorbesti italiana. Fiecare dintre noi este responsabil cu un anumit registru lingvistic. Bate el discret la usa si-i deschide un barbat cu cearcanele pana-n brau. Al meu turuie vreo cinci minute intr-o italiana impecabila sa faca impresie. Celalalt a cascat inauntrul fiintei sale pana a obosit si-a zis sec: English, please. Al meu a-ntepenit si-a raspuns in virtutea inertiei in cea mai neaosa limba romana textual: ce engleza, dom’le? Eu vorbesc italiana. Cand a venit la masina si mi-a povestit aveam sa ma-mprastii de ras. Cum s-au inteles? In cea mai uzuala limba de pe pamant, vorbind cu mainile pana au obosit. In alta ordine de idei, iarasi am pornit la drum pana seara tarziu cand  am picat lati. 

In aceasta zi ne propusesem sa vizitam satele pitoresti din Salzkammergut, o zona montana de-o frumusete greu de descris in cuvinte. Localitatile erau goale, lumea plecata la lucru fie in intreprinderi, fie pe ogoare. In zilele lucratoare aici se munceste, nimeni n-are timp de promenada. Strazile pustii. 

Nu stiu cat am umblat de nebuni prin coclauri, cert este ca am urcat pe varf de munte, iar masina gemea din pricina serpentinelor stranse si pantelor abrupte. 

Ne-a fost teama ca o sa ramanem agatati de drum si vom fi nevoiti sa o impingem pana sus. A rezistat eroic, cand in a doua, mai rar in a treia, cert e ca la un moment dat mai sa cadem in cap, asa de abrupta era panta. 

Ne puseseram zambetele pana la urechi de bucurie si dai cu pedala pana la fund. Pe la pranz am ajuns in preajma lacului Gossausee, situat intr-un peisaj de stanci calcaroase strabatute de chei adanci. 

Lacul se afla la o altitudine de 1154 m . Cel mai pitoresc munte cu piscurile in zig-zag este Gossaukamm cu o inaltime de 2459 de metri. Drumul urca abrupt printr-o padure deasa de un verde intens. Citisem ca era cel mai frumos dintre toate cele 70 de lacuri care alcatuiau salba albastra a Austriei. 

Cand sa parcam, ioc loc. Pline toate de masini. Am facut cale intoarsa si cu chiu, cu vai abia am gasit un loc unde am parcat masina intr-o rana. 

Pana la lac aveam de mers ca popa vreo 4-5 km pe jos. Cat pe ce sa il pierd pe-al meu pe drum si abia l-am convins sa vina pana sus. 

De pe platoul inconjurat de munti cu creste acoperite de zapada, se intindea la poale un lac mic de-o frumusete…imposibil de descris. Lume, ca la circ! 

Stralucind in zare, se vedea ghetarul Dachstein a carui inaltime depaseste 3000m. 

Jos la lac, un mic ponton pe care se laganau doua barci. 

Pe partea dreapta se faceau scufundari. 

Pe stanga unii mai curajosi faceau baie. 

Tot de aici se poate urca cu telecabina pana la cabanele din jur. Pe platoul de sus, multe magazine de suveniruri, restaurante, terase, bancute pe care sa stai in tihna si sa admiri peisajul pana obosesti. 

Cand am luat drumul spre masina, al meu jubila de bucurie: aici ii placuse cel mai mult (in fiecare zi spunea la fel si cum nu era ultima zi de concediu, tot aveam sa aud asta pana ne-am intros acasa). Iar drumul cobora in panta, motiv sa bagam viteza si sa ne intoarcem in Hallstatt. A doua zi urma sa ne dam in barci. Daca scapam cu viata nu aveam sa mai mor curand. Dar, despre asta, povestim data viitoare.