Belfast - orasul situat intre aparenta si esenta unui crez

Belfast-ul este capitala Insulei Verzi, un loc mangaiat de soare si deopotriva scaldat de ploi. Natura este in permanenta cruda in straie naturale de tonuri de verde. Este tara in care florile atarna la ferestre agatate in nenumarate ghivece suspendate sau curg de-a valma pe pamant impletite in ghirlande. De-atata culoare si oamenii se simt mai bogati in sentimente. Locul este incarcat de istorie si legenda, iar oamenii pastreaza nostalgii rasucite in doruri nascute din acte eroice doar de ei stiute. Sa nu credeti ca orasul are o alta menire, alta decat aceea de a-si slavi trecutul. Belfast-ul a fost fondat in sec 17 de catre Sir Arthur Chichester, devenit ulterior Lord Deputy of Ireland, si ridicat pe locul unui vechi castel nomad. In sec.19, orasul era deja unul dintre cele mai mari centre industriale din regat datorita industiei tesaturilor, productiei de franghii si constructiei de vase oceanice, devenind cel mai important centru urban de pe Insula Verde.

Santierul naval Harland & Wolff in care a fost construit celebrul vas Titanic are acum un frumos muzeu care ii poarta numele.

Oamenii cu parul rosu sunt diferiti, ei vorbesc cu inima, te lovesc cu sentimente, nu cu puterea cuvintelor, si te leagana intr-o engleza oarecum interogativa. Chiar si cand nu iti adreseaza nici o intrebare, fiecare propozitie sau fraza se incheie intr-o intonatie…oarecum intrebatoare! J  Nu se sfiesc sa povesteasca despre IRA, despre incidentele care le-au ridat istoria,  si nu ezita sa vorbeasca despre dramele rezultate din luptele dintre protestanti si catolici, despre  modul in care ei vad si inteleg libertatea. Nu ai cum sa eviti sa nu pui intrebari, caci, daca iei orasul la pas,

intalnesti cartiere frumoase si cochete, dar si case cu celebrele “murals” pe fatade, un fel de manifeste politice la vedere, realizate spre a-si cinsti eroii, sau casele fortarete.

Cartierele se deosebeau prin culori distincte, devenite un fel de declaratii politice la vedere: cele catolice aveau casele vopsite in oranj- alb-verde, pe cand cele protestante , in alb-albastru-rosu.

Locuitorii celor doua cartiere cu greu se amestecau intre ei, ca sa nu spun ca niciodata. Pana nu demult, viata lor se macina intre IRA (armata republicana irlandeza) si Sinn Fein, astazi sediul Parlamentului Irlandei de Nord. In prezent, pe fatada cladirii se afla pictata o imensa poza a lui Bobby Sands, unul dintre grevistii foamei mort in 1981. La numai 27 de ani, a fost cel mai tanar membru al parlamentului Britanic din istorie, cu toate ca era voluntar IRA si fusese condamnat la 14 ani de inchisoare. Dupa 66 de zile de greva foamei avea sa moara si sa devina simbolul luptei revolutionare a catolicillor din Ulster. Peste 100.000 de oameni l-au insotit pe ultimul drum, iar lumea intreaga s-a confruntat cu proteste ale emigrantilor irlandezi. Cuvintele sale” Our revenge will be the laughter of our children” (razbunarea noastra va fi rasul copiilor nostri) sunt cuvintele pe care irlandezii le rostesc cu maxima mandrie.

Nu intelegeam rosturile acestor lupte si aveam o curiozitate naiva si flamanda de nou. Atunci mi-au explicat ca in Irlanda de Nord convietuiesc 3  miscari care nu reusesc sa ajunga la un numitor comun, avand idealuri si religii diferite: unionistii care sunt protestantii si care nu doresc unirea cu Irlanda, deoarece ar fi minoritari intr-o mare de catolici; nationalistii reprezentati de catre catolicii care doresc unirea cu Irlanda si cei neutri care isi doresc doar independenta de Marea Britanie. Cand eu am ajuns in Belfast, nu puteai sa intri niciunde fara sa nu fii controlat daca detii arme de foc, iar helicopterele patrulau pe deasupra in permanenta. IRA detonase cu putina vreme o bomba in Omagh, iar podul in care victimele cazusera inocente intr-o confruntare de idei se fransformase in omagii florale spalate de ploi si lacrimi deopotriva. Atunci am invatat ca indiferent unde intri, nu trebuie sa te opresti in prima camera de la strada, ci obligatoriu sa mergi pana in ultima! J

Si tot atunci, Romania batuse Anglia la fotbal, iar eu am primit una dintre lectiile pe care nu aveam sa le uit niciodata! Pe usa de la intrarea din strada a unui mic pub trona un anunt mare cat o zi de post: "Accesul romanilor si persoanelor cu caini strict interzisa!” Patronul era mare microbist, iar legea ii garanta dreptul la proprietate in forma in care el o concepea, fara sa existe temerea ca ar fi jignit pe cineva. Proprietatea era garantata in toate formele.

In oras se circula cu “taxiul negru” care inlocuisera clasicele autobuze si devenise o forma primara de a asculta povesti si istorii vanatoresti. Belfast este un oras cuminte ca infatisare si coleric ca spirit si ca stare, ale carui strazi nu poarta doar nume, ci si litere numerotate.

In mijlocul orasului se afla primaria, o cladire imensa cu aspect de castel batran care a vazut si stie multe. Cu toate astea este trufasa si frumoasa. In fata ei troneaza statuia reginei Victoria, fara a se bucura de mare simpatie. Sunt curioasa daca si acum primarul se mai schimba in fiecare an, rotindu-se in functie de partid.

Nu foarte departe de aici se afla Grand Opera House, locul de unde turistii sunt organizati in tururi gratuite si pornesc sa descopere un oras animat si vesel, cu multe pub-uri, parcuri si universitati.

Aceasta a fost proiectata de catre Frank Matham in stil Victorian si arata ...ca o inghetata. Bulevardul care taie orasul este Donegall Street, o strada care isi exprima tineretea spiritului si a increderii in viitor prin multimea de copii scosi la plimbare, de tinerii stransi in fata pub-urilor, de motocilete si de muzica ce rasuna seara din localuri. Si curge berea…curge in valuri, la fel si whisky-ul, la fel si rasul care le imbogateste viata. Caci nicaieri nu am intalnit un popor care sa rada cu mai multa sinceritate si atat de des!

La o aruncatura de bat se afla Muzeul Ulster, amplasat in incinta Gradinii Botanice si care expune obiecte de arheologie, colectii de pictura, arte decorative, si arta plicata. Tot aici se gasesc documente care exemplifica natura conflictelor irlandeze, dar si exponate ce tin de istoria marina a orasului.

Gradina botanica expune plante locale si exotice, organizate atat in aer liber cat si in pavilioane speciale.

Castelul Belfast, situat pe colinele Cave Hill, impreuna cu frumoasele sale gradini este una dintre atractiile orasului. El a apartinut Marchizului de Donegall  si a fost construit in 1895.

Punctul de reper al orasului este Albert Memorial Clock Tower, situat in Piata Queen.

Nu departe de el este Universitatea Queen, fondata in 1810, o frumoasa cladire in stil victorian de care apartine un imens campus. O alta cladire victoriana este Bibioteca Nationala, care protejeaza o frumoasa colectie de literatura irlandeza si periodice.

Pe strada principala se afla si Catedrala Sf. Ana care deserveste doua dioceze, dar care nici una nu isi are sediul in lacasul de cult. Ea a fost comandata de Contesa Shaftesbury si proiectata de Sir Thomas Drew. In jurul ei sunt amplasate multe magazine recomandate pt shopping.

Parlamentul Stormont realizat din marmura alba este sediul Adunarii Irlandei de Nord. Merita intrat in Camera de dezbateri si in Biblioteca. In fata palatului se afla un platou organizat geometric in alei si spatii verzi, perfect ingrijite.

Daca vreti sa petreceti putin timp intr-un local, e recomandabil sa mergeti la Crown Liquor Saloon, cunoscut in trecut sub numele de Taverna Railway.

Aici se mananca celebra tocana irlandeza cu blat deasupra si se bea bere neagra. Daca va simtiti neglijat, apelati la celebrele butoane speciale care va aduce chelnerul la masa deindata!

Daca nu va place aici, mergeti la Kelly Cellars, cel mai vechi pub din Belfast care dateaza din 1720 si a apartinut lui Hugh Kelly. Langa el se afla cel mai mare centru comercial, Castlecourt.

Cel mai renumit hotel din oras este Europa, nu datorita faptului ca ar avea o arhitectura iesita din comun, ci doar pentru faptul ca a fost tinta a 11 atentate IRA.

In zilele de vara Parcul Sir Thomas, Lady Dixon, Redburn Country sau Cave Hill Country Park, acestea sunt pline de oameni care vin sa se plimbe si sa se relaxeze in aer liber. Sau mergeti sa vedeti un film pe ecranul imens din Odyssey Arena. Sau la un spectacol de teatru la Crescent Arts Centre.

Iar daca vi se face foame, dati o fuga la St George’s Market, cea mai veche piata irlandeza si cea mai frumoasa piata acoperita din tara, care dateaza de la sfarsitul sec.19.

Gasiti de TOATE, aviz pofticiosilor. Ea este deschisa sambata (6.00-14.00), sambata (9.00-15.00) si duminica (10.00-16.00) si mersul printer tarabe este o adevarata delectare.

Orasul se lasa usor descoperit, dar "esentele tari se gasesc in recipiente mici", prin urmare aveti de umblat: pe strazi, in muzee sau sali de spectacole, in magazine sau in pub-uri.

 

Si daca am ajuns aici, va recomand sa admirati costumele lor traditionale si sa incercati sa si dansati. Ca ei!