Eau de Cologne

In 1692, Gian Paolo Feminis, un barbier italian din Val Vigezzo, si-a parasit tara natala si a plecat in Germania sa isi caute norocul. Acolo, el si-a deschis o farmacie si a descoperit formula magica de distilare a unor plante medicinale cu proprietati benefice si a realizat o colonie cu un miros foarte placut pe care a numit-o “Aqua Admirabillis”. Potiunea continea alcool de struguri si o mixtura de uleiuri de bergamota, rosmarin, levantica si neroli. Bucuros peste masura de inventia lui, acesta i-a scris o scrisoare fratelui sau in care spunea: “Am facut un parfum care aminteste de diminetile insorite de primavara italiana, acompaniate de prospetimea blanda a aromelor de narcise salbatice combinate cu mirosul dulce al florilor de portocal. Parfumul este revigorant si stimulativ atat pentru simturile mele, cat si pentru imaginatia mea”.  

In 1709, acesta a lansat "Eau de Cologne" in cinstea orasului in care s-a stabilit. Casa lui de parfumuri avea ca logo o delicata lalea rosie. "Eau de Cologne" in forma sa originala era un amestec de uleiuri de citrice (lamaie, portocala, mandarina si grapefruit) bergamota, neroli, lavanda si iasomie, in amestec cu rosmarin si cimbru. Parfumul a inregistrat un succes enorm, motiv pentru care a fost obligat sa isi ia un ucenic, pe nepotul lui, Jean Marie Farina, cel care avea sa fie continuatorul pasiunii unchiului lui. Initial, parfumul s-a comercializat in Koln si Frankfurt, iar din 1716, a avut comenzi de 3700 de sticlute care au fost expediate regulat catre 39 de adrese. Compania lui inca mai exista si astazi, iar proprietarii sunt urmasii din a opta generatie Farina. In 1727, apa a fost brevetata de catre Facultatea de Medicina din Cologne. In 1740, parfumul era foarte popular si avea clienti fideli din intreaga Europa.

Flacoanele originale aveau forma unor cilindri lungi si subtiri, numiti Rosoli. Parfumul a fost extrem de apreciat incat devenise favoritul Contesei du Barry, amanta regelui Louis XV-lea. "Eau de Cologne" avea multiple intrebuintari: era diluat in apa de imbaiere, consumat in combinatie cu bulgari de zapada si miere, era folosit pentru parfumarea vinului sau improspatarea respiratiei gurii. Fiecare flacon era sigilat cu ceara speciala rosie pe care era scris numele familiei si aplicat sigiliul companiei. Recipientul era insotit de un certificat pe care erau trecute inclusiv instructiunile de folosire, fiind mentionat faptul ca, pe langa folosirea lui exterioara, era recomandat pentru igiena dentara, impotriva bolilor infectioase, a sangerarii gingiilor, a durerilor de stomac  si a respiratiei urat mirositoare. Mai tarziu, forma flacoanelor a devenit mai elaborata, fiind folosite sticlute in forma de para. Originalitatea parfumului a constat in simplitatea si eleganta aromelor proaspete, atent dozate.  

In 1732, Farina avea sa preia afacerea unchiului sau si sa isi puna amprenta personala. Dupa moartea lui Farina in 1766, afacerea a fost continuata de urmasii lui. In 1806,stranepotul lui, Jean Marie Joseph Farina a creat un parfum nou, Eau de Cologne si a devenit in scrut timp furnizorul oficial al Imparatului Napoleon si al Reginei Victoria a Angliei. 

Napoleon consuma cel putin o sticluta de parfum pe zi. Tot el a deschis reprezentanta din Paris pe care a vandut-o  in 1862 renumitei companii Roger & Gallet care a castigat dreptul de productie a "Eau de Cologne Extra Vielle" in 1806. 

Parfumul are la baza esente citrice (bergamota, lamaie, mandarina, portocala),  completate de arome de neroli, mirt, cereale, garoafe, trandafir, si rozmarin. Acestia au extins portofoliul si  au dezvoltat mai multe game de produse: pentru relaxare, energizante sau aromo-terapeutice. Fiecare gama era construita in jurul unui ingredient natural precum lamaia, ghimbirul, trandafirul, lemnul de portocal sau ceaiul verde. 

Gama era formata din: apa de colonie, deodorant, sapun lichid si solid, lotiune si crema de corp, gel de baie si lumanari parfumate.  Ei au avut ambitia de a crea produsele innobilandu-le cu prospetimea gradinilor italiene de pe malul Mediteranei. In 1803, Wilhelm Mulhens a profitat de renumele produsului Farina, obtinand drepturile de productie, desi nu avea nici o legatura cu familia. Se zice ca tanarul Wilhelm primise reteta secreta pentru “Aqua Mirabilis” de la un calugar carthusian ca dar de nunta. La scurt timp, el si-a deschis propria fabrica pe Glockengasse 4711, numarul casei devenind mai tarziu brandul companiei. 

In secolul 18, “4711” era comercializat pentru calitatile sale medicinale care “reimprospateaza mintea, corpul si sufletul” si a inregistrat un mare succes. In 1810 insa, Napoleon a dat un decret prin care obliga furnizorii de medicamente sa treaca pe recipiente toate ingredientele folosite. De frica sa nu i se fure reteta produsului, acesta a decis sa il comercializeze ca apa de toaleta care nu se incadra in gama produselor cu ingrediente la vedere. Flaconul a fost realizat de catre Peter Heinrich Molanul in 1820. In 1853, dupa ani buni petrecuti in procese, licentele au fost anulate, iar fabricile inchise. 

In 1865 , in Cologne, existau 39 de societati Farina, iar, in final, dupa indelungi procese, Roger & Gallet a fost cel care a primit dreptul de a folosi numele brandului.

Insa fiul lui Mulhens a emigrat in Italia unde si-a deschis o alta fabrica si a continuat productia parfumului “Farina”, fapt care a condus la alte actiuni in justitie.  In 1881, nepotul lui Mulhens, Ferdinand Mulhensa lansat "4711 Eau de Cologne", schimband inclusiv numele fabricii si punand capat disputelor.

  “4711” a fost inregistrat ca marca in 1845 si reprezinta cel mai vechi si longeviv parfum din intreaga lume. Business-ul a  fost unul de succes si a ramas in grija urmasilor Mulhens pana in 1994, cand a fost vandut gigantului Wella, iar in 2004 achizitionat de catre Procter&Gamble. 

Daca ajungeti in Koln, ar fi ideal daca ati merge la Muzeul Parfumului - Casa Jean Marie Farina, una dintre atractiile orasului. 

Piesa de rezistenta a muzeului este catalogul Jean Marie Farina care atesta istoria parfumeriei de la inceputurile sec 19 si reprezinta dovada ca unele parfumuri au fost inspirate de personaje istorice celebre: Eau de Louis XVIII, Eau Royale, Eau de Bourbons, Eau de Frederic Roi de Prusse, Extrait du Prince Poniatowsky, pomada de grasime de urs Huile de Macassar, Lait Virginal si Eau de Fraises.

Cladirea muzeului, organizata pe mai multe etaje, ofera istoria detaliata a muncii si creatiilor lui Jean Marie Farina. Obiectele de arta, mobilierul vechi, portretele sunt marturii palpabile despre istoria unui parfum care a facut cariera. In ceea ce priveste promovarea, "Eau de Cologne" a fost un produs rasfatat. Iata cateva dintre cele mai frumoase advertoriale ale sale.

Automobilul Marta

In 1891 industriasul austriac Johann Weitzer a fondat  in Arad Fabrica de Vagoane si Motoare Johann Weitzer SA, societate pe actiuni. Aici se produceau locomotive cu abur, vagoane de marfa si de calatori, tramvaie pentru ecartamentul din intreaga zona estica a Imperiului Austro-Ungar, dar si pentru Europa Centrala si de S-E. Tot aici se fabricau echipamente militare, bucatarii de campanie si utilaje agricole. Fabrica exporta produsele in Regatul Romaniei, Italia, Grecia si Bulgaria. Orasul se dezvolta, iar nevoia de transport urban era din ce in ce mai acuta. Exista forta de munca foarte calificata pentru care administratia locala era obligata sa gaseasca solutii pentru transportul in comun de acasa la lucru.  In anul 1908, Banatul si Transilvania faceau parte din Imperiul Austro-Ungar. 

In acelasi an, Primaria orasului Arad din comitatul cu acelasi nume s-a decis sa comande autobuze pentru transportul public. Reprezentantii administratiei locale au facut o propunere oficiala managerilor filialei franceze a firmei americane Westinghouse din Le Havre sa construiasca o fabrica noua de automobile in orasul de pe malul Crisului, primaria obligandu-se sa le puna la dispozitie un teren. Aceasta avea sa se numeasca MARTA (Magyar Automobil Reszveny Tarsasag). Arhitectii care au intocmit proiectul si s-au ocupat de construirea cladirii au fost Fodor Zsigmond si Reisinger Sandor, cei care ridicasera in 1895 Liceul Pedagogic din oras. 

Acestia au ridicat o cladire moderna si frumos utilata, care  asigura conditii excelente de munca. Cei 280 de muncitorii angajati aici beneficiau de vestiare, spalatoare cu apa calda si rece, sala de mese. 

Un an mai tarziu s-a dat drumul productiei, iar automobilele cu diverse caroserii (Dublu-Phaeton, Landolet, Limuzina etc) erau dotate cu motoare care aveau capacitatea cuprinsa intre 20 si 40 CP. Toate automobilele erau dotate cu marsarier, faruri de noapte, frana si claxon, respectandu-se astfel regulamentul local cu privire la siguranta circulatiei emis de catre autoritati in anul 1902. Limita de viteza era si ea reglementata la maxim 15 km/ora pe bulevarde si la 10km/ora la strazile inguste. 

Acelasi regulament mentiona faptul ca era interzis sa depasesti biciclistii aflati in trafic, dar se permitea depasirea carutelor trase de cai. Benzina se cumpara din farmacii in recipiente de un litru, iar mai tarziu, in butoaie speciale. Masinile produse aici au luat calea spre marile orase din imperiu, inclusiv spre Budapesta si Viena, iar mai tarziu au ajuns inclusiv in Anglia. La fiecare automobil vandut, fabrica oferea un curs gratuit de condus, in limita a 2 ore. 

Dupa doi ani de la infiintare, fabrica si-a extins portofoliul producand motoare pentru tractiune feroviara, dar si autobuze cu si fara etaj, 

camioane de 3 si 5 tone. 

Pana in anul 1912 cand fabrica a dat faliment aici s-au construit aproximativ 150 de masini. Marta a fost cumparata  de firma austriaca Austro Daimler, al carei fondator era unul dintre parintii automobilului, Gottlieb Daimler, cel care a dezvoltat primul automobil cu 4 roti. O data cu preluarea, productia s-a diversificat, facand loc unor automobile usoare cu puterea de 18/22 CP care au fost exportate pentru servicii de taxi in multe tari europene. 

Toate purtau binecunoscuta stea in 3 colturi, simbolizand cele 3 domenii in care motoarele produse sub aceasta marca urmau sa exceleze: pe pamant, pe apa si in aer. Unul dintre aceste automobile usoare a circulat pe drumurile aradene pana in 1936, desi parcursese  peste un milion de kilometri. Pana cand a inceput Primul Razboi Mondial au fost construite aproximativ 650 de autobuze si autoturisme. 

In timpul razboiului, in fabrica au fost oprite productiile destinate populatiei civile si s-a demarat productia de motoare pentru avioane. Inclusiv masinile produse pana atunci au luat  si ele drumul frontului de unde nu s-au mai intors niciodata. In 1918 cand s-a instaurat pacea, s-a destramat si Imperiul Austro-Ungar, Transilvania unindu-se cu Regatul Romaniei. Productia a intrat in declin, caci vremurile in schimbare nu au avut rabdarea sa astepte ca lumea sa isi aseze in tihna viata. MARTA a fuzionat cu fabrica de vagoane Weitzer si s-a infiintat Societatea Astra Vagoane – prima fabrica romaneasca de vagoane si motoare unde se fabricau vehicule de cale ferata: locomotive, vagoane, tramvaie, motoare, autocamioane, masini agricole, tractoare, constructii metalice etc. Fosta fabrica Marta si-a continuat productia construind autobuze,

autocamioane, 

autoturisme cu motoare de 4 cilindri si 60CP,

masini unelte si componente pentru avioane.Aici s-a realizat primul avion Astra-Porto, foarte apreciat de armata romana care a si comandat de altfel 25 de aparate de zbor. In 1926, fabrica de automobile si-a inchis definitiv portile, iar utilajele din sectia de avioane au fost mutate la Brasov. Dupa instalarea comunismului, Astra a fost nationalizata si reorganizata sub denumirile de Fabrica de Vagoane Arad, iar mai apoi Uzinele de Vagoane Arad. Din 2002 Astra Vagoane Calatori SA  a devenit societate privata si reprezinta un partener credibil si performant. Ca sa vezi, daca incape pe maini bune, orice afacere poate rezista timpului! La fel ca si o tara!

Bibliografie:
http://www.automobileromanesti.ro/Altele/Marta/
http://specialarad.ro/marta-sau-malaxa-care-a-fost-primul-automobil-romanesc/
https://istoriabanatului.wordpress.com/tag/automobilul-marta/
https://posturi.wordpress.com/2012/01/11/istoria-aradului-in-imagini-partea-iii-fabrica-de-automobile-marta/
http://www.miscarea-aradeana.ro/2013-05-10/istoria-automobilului-in-arad

Colonada bizantina din statiunea Buzias

Un cititor anonim m-a rugat sa scriu despre colonada din Buzias. Cu regret trebuie sa recunosc faptul ca nu detin foarte multe informatii si nici multe imagini vechi cu aceasta superba constructie bizantina. Dar voi impartasi cu mare bucurie informatiile pe care le stiu. Colonada a fost ridicata in vremea cand statiunea se afla in arenda lui Anton Hoffman, considerata  una dintre cele mai prospere perioade pe care le-a cunoscut Buzias-ul. Hoffman a arendat vreme de 13 ani statiunea si lui i se datoreaza ridicarea unor constructii care sunt mentionate istoria statiunii: vilele Adela si Marghit, celebrul Casino construit in 1856 in centrul parcului, hotelul Bazar ridicat in acelasi an, cat si celebra colonada realizata de catre dulgheri tocmiti si adusi tocmai din capitala Austriei. Aceasta superba compozitie dantelata a fost comandata  special pentru plimbarile frumoasei Sisi, Imparateasa Austriei, care obisnuia sa vina vina aici insotita de doamnele sale de companie sau de insusi Imparatul Joseph. Constructia avea menirea de a-i proteja de soare, ploaie ori ninsoare pe cei care doreau sa se plimbe in jurul parcului. Structura a fost construita  in stil bizantin, cu parapeti si chioscuri din lemn dantelat, si a fost terminata un an mai tarziu, in 1857, fiind cunoscuta drept cea mai lunga colonada acoperita din Europa. Ea masoara o lungime de 512 de metri si facea legatura intre Izvorul Joseph, Izvorul Mihai, Hotelul Phoenix, Bazar si Casino. Din pacate, doar atat stiu despre acest subiect si nu detin decat o singura poza veche, prezenta si ea pe internet.

Daca te ajuta, am mai gasit pe pagina unui prieten, Emil Konya, niste imagini din Buzias:

Buzias - Mihaly Forras

Franz Joseph la Buzias

Buzias, sala de cura si cafenea

Jozsef Forras

Colonada 1898

Baile Feruginoase

Izvorul Mihai

Hotel Parc si Bazar

Scalda Otel