Weekend la Nyiregyhaza

Nu stiu cum se intampla lucrurile la voi, dar la mine, imediat ce vine primavara, facem planuri de weekend. Gasim pretexte pentru vacante scurte, chiar si atunci cand lucrurile par mai simple sa ramanem pe loc. Lui ii place sa conduca, mie imi place sa vizitez locuri pe care nu le-am mai vazut. Si cum aici, in Banat, nu avem probleme cu vecinii, ne-am decis: plecam la unguri. 

Nyiregyhaza este unul dintre cele 23 de comitate ale Ungariei si resedinta judetului Sabolcs-Bereg. Asezat la circa 40 de km de Debrecen, Nyiregyhaza este al doilea mare centru urban din N-E Ungariei. Calatorul avid de cunoastere este tentat deopotriva sa viziteze orasul cu ale sale cladiri elegante care dateaza din perioada “fin de siecle” sau zonele unice de agrement amplasate in jurul lacului Sosto. Mie imi plac orasele cu arhitecturi elegante, al meu se da in vant dupa natura si peisaje, astfel incat suntem obligati sa le vedem pe toate. 

Centrul orasului este reprezentat de  catre Piata Kossuth, de fapt o zona pietonala flancata de terase, banci si fantani arteziene unde, din intreg ansamblul arhitectural, cea mai frumoasa cladire este primaria, Varoshaza, proiectata de catre Benko Karoly. 

Constructia cu intrarea in arcade a fost ridicata initial in 1842, iar forma actuala a primit-o in 1872. In camera de oaspeti au fost invitati importante personalitati politice, literare si istorice, inclusiv Imparatul Ferenc I.  Fatada primariei este flancata de doua statui reprezentand Justitia, semn  ca odinioara, in aceasta cladire, a functionat tribunalul. 

Pe asfaltul din fata primariei sunt reprezentari ale planetelor sistemului nostru solar, in medalioane mozaicate ilustrand figuri mitologice. 

In mijlocul pietei se afla statuia Kossuth Lajos, guvernatorul Ungariei din perioada Revolutiei de la 1848, sculptata de catre Bethlen Gyula. Celebrul revolutionar maghiar este reprezentat in picioare, cu mantia pe bratul stang. Are in mana stanga sabia, in vreme ce mana dreapta are pumnul strans. In spatele lui se afla simbolul tarii libere, reprezentata printr-o tanara care duce o torta in mana. 

In spatele monumentului isi ridica silueta catre cer o superba biserica evanghelica  in stil baroc, construita din caramida rosie, cu carillon pe frontispiciu, care dateaza din 1904. Ea a fost proiectata si ridicata de catre echipa arhitectului Nagy Virgil. 

Biserica are forma de cruce, avand mici capele pe partile laterale si una mare in spatele altarului. Fatada este impunatoare cu cele doua turnuri inalte cu ceas care o flancheaza. 

Bazorelieful de deasupra intrarii infatiseaza scena Nasterii Maicii Domnului. 

Interiorul este destul de auster, fapt care ii confera o sobrietate calma. Vitraliile si orga genereaza o atmosfera siderala, motiv pentru care aici sunt organizate diverse evenimente muzicale. 

In stanga primariei se afla Palatul de Economii  (Takarekpalota), una dintre cele mai frumoase cladiri din oras, proiectat de catre Hubert Jozsef in 1912. 

Edificiile definitorii ale orasului isi datoreaza existenta geniului acestui mare arhitect, Alpar Ignac, reprezentant al eclectismului maghiar: Piata Kossuth, Hotelul si Casinoul Korona, Palatul Prefecturii din Piata Hosok. In partea opusa Palatului de Economii se afla Hotel Korona, ridicat in 1895.

La inaugurarea lui s-a aprins pentru prima data lumina electrica in oras. Celebrul grup statuar al fondatorilor orasului, contele Ferenc Karoly si cizmarul Petrikovics Janos din Szarvas, face legatura dintre Piata Kossuth si Piata Eroilor. 

Statuia Intemeietorilor Orasului a fost ridicata de catre Nagy Benedek in anul 2001. Legenda spune ca cei doi ar fi repopulat orasul in 1753 si au depus eforturi ca orasul sa se dezvolte din punct de vedere economic. 

In piata Eroilor se afla si Prefectura, realizata in 1892. Fatada este decorata cu statuile conducatorului Szabolcs si Regele Istvan, ambele fiind creatiile lui Kallos Ede. In parcul din fata prefecturii se afla monumentul ridicat in memoria Primului Razboi Mondial, creat de catre Kisfaludy Strobl Zsigmond in 1928. 

In centru se afla Eroul care se lupta cu zmeul, iar in cele doua laturi sunt reprezentate alte doua teme secundare: pornirea la lupta si sfarsitul razboiului. 

Piata Orszagzaszlo sau Piata Drapelului este reprezentata de catre statuia calaretului husar amintind de momentul ocuparii cazarmei orasului de catre regimentul de husari ai armatei regale ungare in anul 1869. 

Intr-un colt al pietei se afla Palatul Nyirviz, ridicat in stil secesionist de catre Papp Gyula si Szabolcs Ferenc intre anii 1910 ai 1912. 

Pe fatada se afla doua mozaicuri: unul simbolizeaza pescuitul si vanatoarea, celalalt – agricultura. O alta zona importanta a orasului este reprezentata de catre strada Szent Istvan care incepe cu superba cladire Casa Luther, fost conac al Bisericii Evanghelice, ridicata in 1928 de catre Kotsis Istvan. La inaugurare, conacul a fost considerat cea mai moderna constructie din oras. 

In sens opus, strada  se termina in fantana care reprezinta 3 fete nud scaldandu-se, marcand astfel intrarea pe strada Zrinyi Ilona. 

Chipul contesei Zrinyi Ilona, mama regelui Rakoczi Ferenc al 2-lea, este sculptat pe placuta strazii care ii poarta numele.  De aici se vad turlele bisericii reformate care are in fata un parculet dominat de statuia unui husar calare. 

In capatul strazii se afla un superb ceas gata sa isi ia zborul. Orasul este linistit si permite plimbari prelungi in pietele pline cu flori si statui. Buticuri mici si cochete, cu vitrine in care marfa este aranjata cu gust imbie doamnele la cumparaturi. Barbatii prefera o cafea la o terasa de unde pot admira in tacere atat cladirile cochete, cat mai cu seama trecatorii. 

Dupa ce ati vizitat orasul, merita sa dati o fuga pana in statiunea Sostogyogyfurdo, amplasata intr-o padure de stejari, aflata la 4 km de oras. 

Aici puteti ajunge fie cu trasura, fie cu trenuletul sau chiar si cu masina personala. Totul e sa porniti devreme la drum caci, desi parcarea este mare, este si aglomeratia la fel de mare. Padurea se intinde pe 46 de hectare, iar lacul are o vechime de peste 300 de ani. Apele termale tasnesc de la o adancime de 1000 de metri si au efect terapeutic pentru aparatul locomotor, genital si articulatii.  Aici pot fi admirate cladirile Casei Elvetiene, a Hotelului Krudy si a Turnului de Apa. 

Iubitorii de apa se vor bucura de existenta unui aquapark, a topoganelor cu apa, a bazinelor cu apa si saunei, toate racordate la izvoarele termale cu efecte curative. 

Daca aveti copii mici, intrati la gradina zoologica, a doua ca marime din tara, care se intinde pe 35 ha si adaposteste peste 150 de specii de animale aduse de pe 5 continente. 

Administratia gradinii mentioneaza peste 4000 de exemplare.

Daca vreti doar sa va plimbati, vizitati Muzeul Satului cu cele 5 zone a regiunii Tisei de Sus. Aici pot si vizitate atelierele meseriilor: palarierul, patiserul de turta dulce, cizmarul, sitarul, pantofarul care va initiaza in tainele meseriilor. Copiii adora sa invete sa prepare turta dulce, frumos decorata dupa imaginatia fiecaruia.

Daca nu vreti sa va recalificati, puteti vizita biserica si clopotnita, casa parohiala, magazia pompierilor, scoala, bacania si chiar carciuma. Daca nici acestea nu va sunt pe plac, dati o raita prin gospodariile taranesti si boieresti care dateaza din sec 19.  Nu omiteti Oceanograful cu imensele sale acvarii,

Kalandpark cu provocarile pe trasee terestre si suspendate printre copaci sau Aqvarius Park amplasat intr-un imens parc cu flori, strajuit de un lac pe care te poti plimba cu barca sau pur si simplu sa stai la o terasa admirand natura. Cum ungurii sunt foarte tari la marketing-ul tursitic, statiunea ofera multiple facilitati: reduceri de grup, preturi preferentiale pentru elevi, studenti si pensionari, bilete combinate, bilete pentru familisti. Daca nu v-am convins, sa fiti sanatosi. Habar n-aveti ce frumusete de oras pierdeti!

***Unele poze nu imi apartin si au fost luate de pe net cu scopul de a promova aceasta statiune.

Bogatia unei mame

In India, daca nu ai frati si surori, primesti de la altii care au prea multi! Cum Flavia este singurul nostru copil, a primit trei surori: Manisha, Ritu si Ankitha. In dimineata asta m-am trezit mai bogata. Ce bine este sa fii mama!

Arquiste - dialog imaginar cu “the architect of desire”

Dragostea, sexul si adevarul din spatele parfumurilor Arquiste imi apartin in egala masura. Eu sunt un arhitect indragostit iremediabil de arome afrodisiace, menite sa invoce amintiri. Numele meu este Carlos Huber si sunt fondatorul Casei Arquiste. Te uiti la mine cu ochii mari si nu poti sa intelegi ca inauntrul meu se afla doua muze rebele: una ridica cetati pe verticala, alta imprastie fum pe orizontala. Caci, in vreme ce arhitectura daruieste perpetuarea, cealalta te momeste cu efemeritatea si-ai crede ca impreuna nu au cum sa ridice o casa impreuna.

Carlos Huber, tanarul si talentatul arhitect mexican, zambeste in coltul gurii si privirea ii joaca pe sub pleoape intr-o scurta si sagalnica ironie. Caci el stie! Stie ca amandoua sunt trasate cu precizie intr-o simetrie ridicata pe fundatia unei culturi. Si gesticuleaza vorbind cu mainile cand nu ii ajung cuvintele, explicand cum ingredientele sunt asemeni materialelor cu care ridici un camin, si nu o casa.

Ambele activitati au la baza un proiect in care te apleci asupra fiecarui aspect. Pentru ca , asemeni unei case, arhitectul gandeste amanuntit conceptul de “acasa”, la fel si parfumierul, creeaza o proiectie a ceea ce suntem fiecare. Evident ca se impune aceeasi dedicare spre fiecare detaliu. Ceea ce mirosi si simti este la fel de important cu ceea ce vezi si traiesti. Arquiste este un cuvant pe care l-am inventat amestecand cuvintele arhitectura, istorie si arhiva pana cand s-a nascut un concept al unui brand.

Tanarul contemplativ isi misca trunchiul intr-o parte, iar un brat se sprijina pe spatarul scaunului asemeni unei aripi frante. Se uita ganditor la un punct inexistent din podea si spune cu glas moale si cuminte: 

Cum sa restaurezi o cladire daca nu te intorci in trecut? Cauti informatii, descoperi povesti si construiesti o imagine care sa transmita stari, amintiri. Eu proiectez stari ascunse in povesti. Unele adevarate, altele inchipuite, dar toate cu happy end. Parfumul e asemeni unei case, vai de cel care nu-i vede sufletul din pricina zidurilor.

Isi trece degetele fine si lungi printr-o suvita imaginara si rebela incercand o ancorare in spatiu si timp.

Pentru mine istoria este sursa de inspiratie, iar arta imi este scut, caci fiecare dintre ele isi trage esenta din iubirea unei femei, iar femeia…femeia este miracolul vietii, caci ea stie sa faca dintr-o casa un camin si dintr-un parfum o amintire sau o stare de bine. Parfumurile se inspira din nostalgia trecutului pastrand vigoarea prezentului. El evoca acel concept de “epoci-multiple”. Pentru ca oamenii iubesc povestile din spatele lucrurilor pe care si le doresc.

Ma uit la el, inocenta si avida de cunoastere, si il provoc:

No 31! isi lasa capul pe spate si rade. Dantura alba sclipeste precum margaritarul.

Imagineaza-ti un tablou: New York, 1943, Peggy Guggenheim intr-o superba rochie albastra este gazda primului show de arta moderna “Art of This Century” dedicat exclusiv femeilor. Este fragila si puternica, este sigura pe sine in toata delicatetea pe care o emana asemeni unei femei parguite.

No 57! plusez eu.

O sala de club care miroase a lemn de stejar, cedru si scortisoara, in care barbatii imbracati in frac beau whiskey si fumeaza trabuc. Se simt bine impreuna, siguri pe sine, sexi, multumiti de ceea ce sunt.

Fleur de Louis! soptesc fascinata, iar el raspunde ganditor:

Ludovic al 14-lea o intalneste pe Infanta Maria de Spania. In salon miroase a flori de portocal si lemn de cedru. Intr-o vaza superba se odihnesc irisi florentini si flori de iasomie. Pluteste in aer o vraja si-o emotie cuminte se infoaie intre faldurile rochiilor infantei. Cei doi isi leaga azi destinele.

Flor y Canto – se lasa pe spate, iar zambetul i se largeste pe toata fata scotand la vedere dantura perfecta.

Suntem in anul 1400, in Tenochtitlan, la cel mai parfumat festival aztec, tobele ridica ritmuri de slava catre zeii adormiti, iar florile se revarsa intr-o mare de culoare pe altarele templelor strabune. Rauri de nori de copal imprastie arome de tuberoze mexicane, magnolii si plumerii. Parfumul e o stare, o emotie sublima.

Infanta en Flor! soptesc fascinata, iar el raspunde ganditor:

Suntem in 1660, pe Insula Fazanilor, in mijlocul raului Bidasoa, pe cel mai exclusivist condominiu din lume, la granita care desparte Franta de Spania, in regiunea Basca. Cu cativa ani inainte pe aceasta insula care nu masoara mai mult de un acru, Ludovic al 13-lea al Frantei si Filip al 4-lea al Spaniei si-au intalnit pentru prima data sotiile. Astazi, un nou mariaj e pe cale sa se infaptuiasca spre a aduce pacea intre cele doua popoare. Un pavilion regal a fost construit din lemn de pin si cedru proaspat taiat. Ludovic al 14 isi face intrarea inocent parfumat cu apa de portocal, intr-o tinuta scrobita, nerabdator sa isi vada pentru prima data mireasa. Astazi o intalneste pe Infanta Maria de Spania care isi face timida intrarea, uitandu-se pe furis la cel ce-i fusese harazit. Regele isi vede pentru prima data logodnica.

L’etrog! zic eu.

Suntem in Calabria medievala si sarbatorim recolta manoasa. In jur sunt frunze de palmier si aerul miroase a ramuri lemnoase, a citrice si vetir. E veselie si prospetime, e bucurie care exulta in caldura noptilor mediteraneene. Un parfum intotdeauna trebuie sa fie prilej de bucurie.

The Architects club! ingan ca o soapta, iar el raspunde ca o parere.

Suntem in 1930, invitati la un cocktail londonez. Barbatii eleganti sunt stransi in fumoarul Mayfair construit in stil Art Deco. Inauntru aromele sunt amestecate razbind miros de lemn, piele si catifea. Din pahare se ridica vapori de Martini, amestecandu-se cu fumul alb de trabuc si vanilie.

Aleksandr – rostesc uitandu-ma in ochii lui.

 O, da, ne intoarcem in gerarul lui 1837, la curtea tarului Alexandr din St Petersburg. Intr-o dupa amiaza geroasa, un domn elegant inainteaza prin troiene raspandind in jur parfum de neroli si violete. Printre cizmele negre si lustruite i se incurca lesele a doua cateluse jucause scoase la plimbare. Se uita ingrijorat la ele de frica sa nu dea peste ele vreo sanie grabita. Copacii isi scutura crengile incarcate de zapada, iar mirosul de brad se revarsa in cascade. Lumina invaluie scena in tonuri de chihlimbar si parca aerul insusi miroase a iarna imperiala.

Boutonniere no 7 –

Ha,ha,ha! E o superba seara de mai din anul 1899. Suntem in foaierul Teatrului de Comedie din Paris, in pauza dintre acte. Tinerii au umplut la refuz sala in cautare de noi flirturi. Mirosurile apelor de colonie plutesc in aer razbatand arome de gardenie, bergamota, mandarina italiana, vetivert si lavanda. E o explozie de virilitate combinata cu eleganta studiata. Toti au in gand domnite imaginare dornice sa fie curtate.

Am sa iti spun un secret! Parfumurile mele capteaza spiritul publicului avangardist, inspirat de mirosul de cocktailuri si parfumuri grele, de vermut rosu si brandy, de trandafir bulgaresc si pruna, de patchuli si licheni. Caci eu vreau ca parfumurile mele sa fie un indelung proces de “recuperare a memoriei”, de restaurare de intamplari si refacere a conexiunilor unor experiente olfactive ratacite in timp si spatiu.  Ca sa ma intelegi mai bine, te-as intreba: ce culoare are dorul? Asa e si cu parfumul…

http://arquiste.com/

Legenda Babei Dochia si-a nastrujnicului ei fiu, Dragobete Iovan Dragomir

A fost odata ca niciodata o baba, Baba Dochia, care avea un fiu, Dragobete Iovan Dragomir. Copil ascultator, si-a trait copilaria pe langa fustele maica-si, iar, cand a crescut mare, degraba ma-sa i-a gasit nevasta pe masura, una cuminte, harnica si frumoasa, tocmai buna pentru flacaul ei. Dragomir era mereu dus cu oile si caprele la munte, iar nevasta-sa ramanea acasa sa o ajute pe baba la treburile din batatura. Dar chiar si-asa, Dochia nu avea ochi buni pentru nora-sa si-o punea sa lucreze cat era ziua de lunga, dandu-i cele mai nastrujnice porunci. Odata a trimis-o la rau sa spele lana alba pana s-o face neagra, iar saraca fata, degeaba a trudit pana nu a mai putut, ca lana tot mai alba se facea. Si s-a pus saraca pe plans pana cand i s-a facut mila lui Dumnezeu si l-a trimis pe pamant pe Sfantul Petru sa-negreasca bunatate de lana. Sfantul a batut cu toiagul in rau si lana toata s-a cernit. Intr-alt an, la sfarsit de Faurar, cand zapada inca nu se topise, numai iaca ce-au trecut-o poftele pe baba si-si chema nora sa se duca iute in padure sa-i aduca fragi proaspeti si parfumati. A plecat tanara fata suparata cu traista pe umeri si lacrimile siroindu-i pe obraji, gandindu-se cum sa faca ea casa buna cu nebuna de baba. Dumnezeu privea din inaltul cerului si-si scarpina norii din barba. Si iute a batut din palme dand rod mladitelor de fragi. Fata a cules pumnul de fragi, l-a pus cu grija bine intr-o ulcica de pamant si s-a intors fericita acasa. Baba Dochia, crezand ca primavara i-a batut deja la usa si n-a apucat sa o pofteasca-n casa, repede si-a chemat fiul sa stranga iute caprele si oile si sa plece impreuna cu ele sus la munte. Dumnezeu lasase soarele sa-si mijeasca razele, dar gerul il pastrase. Batuse norii sa-si umfle obrajii dolofani si-a suflat vant sa-i rareasca in zarea mare. Baba nebuna si-a luat toiagul de dupa usa si-a plecat imbracata asa cum o prinsese vremea, cu toate cele 9 cojoace in spate si cu oile in urma. A doua zi, dis-de-dimineata, in prima zi de Germanar, baba urca pe coasta muntelui cand de- odata s-a pornit un viscol napraznic si-a-nceput cand sa ploua, cand sa ninga, pana i-a udat cojocul de deasupra transformandu-l intr-o adevarata piatra de moara. A urcat baba ce-a urcat si si-a lepadat cojocul, caci greutatea ii rupea salele. A doua zi a mai lepadat inca unul si tot asa, pana le-a lepadat pe toate noua. Gerul se-ntetise atat de tare, incat baba a-nghetat langa fiul ei, transformat in sloi de gheata langa oile si caprele sale.

Credinta populara spune ca Dragobete oficia casatoriile intre nevorbitoare, semnificand venirea primaverii si trezirea naturii la viata. Cuiburile se umpleau cu pui, iar plantele isi ridicau somnoroase tulpinele fragede catre soare. Iar lumea toata se umplea de bunastare. Fetele nemaritate culegeau apa de pe fragi si isi clateau obrajii facandu-le mai frumoase ca niciodata, gata bune de maritat. Se zice ca cele care-si intalnesc iubitul in ziua de Dragobete, dragostea o sa ii tina impreuna tot anul. Cred ca merita sa incercati.

BALADA DOCHIEI - scrisă de Ghe. Asachi în 1838, după călătoria la muntele Pion (Ceahlău)

Între Piatra Detunata

S-al Sahastrului Picior,

Vezi o stânca ce-a fost fata

De un mare domnitor.

Acolo e rea furtuna

E locasul cel cumplit,

Unde vulturul rasuna

Al sau cântec amortit.

Acea doamna e Dochia

Zece oi s-a ei popor

Ea domneaza-n vizunie

Peste turme si pastori.

La frumusete si la minte

Nici-o giuna nu-i samana

Vrednica de-a ei parinte,

De Decebal, ea era.

Dar cum Dacia-au împilat-o

Fiul Romei cel marit,

Pe cel care-ar fi scapat-o

De-a iubi a giuruit.

Traian vede asta zâna

Desi e biruitor,

Frumusetei ei se-nchina

Se subjuga de amor.

Împaratu-n van cata

Pe Dochia a-mblânzi.

Vazând patria ferecata,

Ea se-ndeamna a fugi

Prin a codrului potica

Ea ascunde al ei trai,

Acea doamna tinerica

Turma paste peste plai

A ei haina aurita

O preface în saiag,

Tronu-i iarba înverzita.

Schiptru-i este un toiag.

Traian vine-n asta tara

Si de-a biru-i deprins.

Spre Dochia cea fugara

Acu mâna a întins.

Atunci ea, cu graiu ferbinte

"Zamolxis, o zeu ! striga,

Te giur pe al meu parinte

Astazi, rog nu ma lasa!"

Când întinde a sa mâna

Ca s-o strânga-n brat Traian,

De-al ei zeu scutita zâna

Se preface-n bolovan.

El petroasa ei icoana

Nu-nceteaza a iubi,

Pre ea pune-a sa coroana

Nici se poate desparti.

Acea piatra chiar vioaie

De-aburi copera-a ei sân,

Din a ei plâns naste ploaie,

Tunet din al ei suspin.

O ursit-o privegheaza,

Si Dochia deseori

Preste nouri lumineaza

Ca o stea peste pastori.

https://hbhdeco.wordpress.com/2013/02/23/dragobete-celebrate-love-the-romanian-way/

La Chamade - literatura, parfumul si filmul

Francoise Sagan, tanara romanciera burgheza lansata in lumea literara la varsta de 19 ani cu romanul “Bonjour tristesse”, catalogata de critica literara cu apelativele “sarmantul monstrulet” si “domnisoara Chanel a literaturii”, a facut parte din curentul literar Nouvelle Vague. Rebela anilor ’60 a dus o viata in excese: a risipit bani, a condus cu viteza masini, a suferit accidente, a baut, s-a drogat, a iubit, a avut deceptii, a obtinut victorii, a bifat succese literare. In urma sa au ramas romane, povestiri, piese de teatru, biografii: Bonjour Tristesse, Un certain sourire, Aimez-vous Brahms?, Le lit defait, Dans un mois, dans un an, Toxiques, La Chamade, Des bleus a l’ame, Sarah Bernhardt: le rire incassable. Atentia ei s-a  focusat pe critica vietii superficiale, intr-un amestec de senzualitate contemplativa si indiferenta cinica. “Contrar celor ce s-au spus despre mine, nu am lasat in urma mea averi, dat fiind ca, in mod bizar, nu am avut niciodata vreunele. Nu am lasat decat soldurile modului meu de viata care nu a fost unul de lux, ci de vis: un vis care implica, pentru mine, absenta oricarei preocupari materiale si, in jurul meu, absenta oricarui chip ingrijorat sau indurerat de altceva decat de o mahnire din dragoste”.

Actiunea romanului Le Chamade se petrece in anii ’60 in Paris. Lucille este amanta lui Charles, un tip bogat, trecut de varsta de 40 de ani. Lucille iese la volanul unei masini decapotabile sa se plimbe pe malul Senei, moment in care il intalneste pe Antonine, tanarul frumos si sarac, amantul Dianei, o femeie avuta. Dupa ce se cunosc, cei doi simt atractia dintre ei si sfarsesc prin a se indragosti unul de celalalt. Antoine este gelos pe relatia ei cu Charles si ii cere sa il paraseasca. Insa, la scurt timp dupa aceasta, Lucille se plictiseste de stilul simplu de viata alaturi de Antoine si planuieste sa se intoarca la Charles.  

Lucille se indragosteste in mod diferit de cei doi barbati, dand nastere la pasiuni care fie mocnesc, fie se dezlantuie in focuri de artificii care parjolesc totul inainte sa se stinga. Inclusiv repozitionarea celor doi barbati in relatia cu Lucille cunoaste dansul tacerii prin invaluire, atat in atac, cat si in retragere. Segal scrie cu eleganta, elogiind amorul si taind cu bisturiul in realitati precare prin fraze lungi, justificative unui mod original de gandire. Romanul este mai degraba o oglinda, un prilej de autoanaliza, de introspectie, de masurare si analizare a propriei singuratati. Aceste impulsuri ciudate, private deseori de bucurie, nu sunt ancorate de existente exterioare, ci de sentimentele si trairile sale interioare. 

Personalitatea Lucile-ei avea sa inspire un mare creator de parfumuri, pe Paul Guerlain, sa creeze in 1969 parfumul cu acelasi nume, Chamade. 

Simbolistica merge mai departe in timp, in perioada lui Napoleon, cand generalii comunicau intre ei prin “chamade”, sunetul scos de tamburii care anuntau retragerea trupelor pe campul de lupta. 

Parfumul Chamade este menit sa imita bataile inimii unei persoane indragostite, bataile accelerate, bataile grele care sparg timpanele, care te ametesc, care te ridica in vreme ce te coboara si deopotriva te doboara. 

Parfumul exprima o poveste de dragoste prin amestecul de extracte de zambila si coacaze negre, de trandafir turcesc si ylang-ylang, iasomie si liliac, crin de vale si lemn de santal, bergamota, galbanum, cuisoare, lacramioare, vetiver, mosc, ambra, iris si boabe de tonka. 

In iubire, inimile uneori bat in retragere in ritmul de Chamade, predandu-se, capituland in fata intensitatii si efervescentei emotionale. 

Parfumulul cu accente florale orientale este o oda inchinata dragostei care se instaleaza cu gratie, asemeni unei femei romantice si indraznete care isi accepta cu seninatate emotiile. 

Mirosurile picante simbolizeaza trairi interioare generate de introspectii, de analize atente, de disecari si reinterpretari. 

Parfumul este pastrat intr-o sticla in forma de inima , stranpunsa de o sageata  ca simbol de capitulare in iubire. 

Cei care vreti sa daruiti mai mult decat un parfum, astazi ii puteti adauga si o poveste. 

Acesta este darul meu pentru voi. Ieri, eu am primit un Mitsouko, un parfum pentru o casnicie pe care o scriem impreuna de 29 de ani.