Reformele Mariei Tereza in Banat

Romania este din nou sub ape si inca ma uit cu mirare si furie ca in anul 2014 traim ca in Evul Mediu. Aseara, in timp ce ne uitam la televizor, al meu mi-a zis: “imi povestea strabunica-miu ca pe vremea Mariei Tereza, tot banateanul care avea cal si caruta primea cate un lot de pamant langa apa si avea obligatia sa faca dig, chiar daca nu era pericol de inundatie imediata. Sa te fi pus Cel de Sus sa nu-l fi ridicat la cat de mari erau amenzile si pedepsele! Si n-au venit austriecii sa ni le ridice, ci barbatii cu familiile lor cu tot l-au ridicat.”

M-am gandit atunci cate lucruri bune se datoreaza Mariei Tereza si ca nu exista inca o alta perioada invocata mai des decat aceea a ocupatiei austro-ungare aici, in Banat. Pentru ca civilizatia banateana incepe din 1718, o data cu Pacea de la Pasarowitz cand s-au trasat granitele Banatului, separat de cele ale Ungariei sau ale Transilvaniei pentru ca in 1779, el sa fie anexat Ungariei, ea insasi parte din marele imperiu. Aceasta stare a lucrurilor a durat pana in 1849 cand regiunea a trecut din nou sub directa administrare dictata de la Viena pana in 1860 cand este reanexat Ungariei pana in 1918. Eugeniu de Savoya i-a conferit statutul de “tara de coroana”, coordonata o buna bucata de vreme direct din capitala imperiului. Acesta este motivul pentru care Banatul devine unul dintre cele mai reformate state din Iluminism, pentru ca a fost obligat sa renunte la toate formele administrative care au functionat in timpul ocupatiei otomane, impunand reguli noi, reformatoare, dupa modelul celor de la Viena. Prin urmare nu ar trebui sa mire pe nimeni ca banatenii si astazi considera ca autoritatea imperiului era exclusiv austriaca, iar Viena era simbolul “bunului imparat”. Deoarece Europa invatase lectia ocupatiei otomane, incepand din 1767 provincia a fost militarizata, chemand la arme pe toti barbatii aflati in putere. Banatul avea doua regimente: unul roman, iar altul sarbo-romano-german, insumand peste 12.000 de ostasi, conduse de catre feldmaresalul banatean, Petru Duca, care fusese investit cu cea mai inalta demnitate din provincie. Una dintre cele mai importante masuri adoptate a fost colonizarea provinciei, realizata in 3 valuri intinse pe toata durata sec 18 si putin din urmatorul. Acestia au fost adusi de pe Valea Rinului, Elvetia, Alsacia, Lorena, Hessa, Luxenburg, Bavaria si Stiria. De ce s-au numit svabi de vreme ce numarul celor care veneau din regiunea Schwaben erau atat de mic? Poate pentru ca multi dintre ei fusesera imbarcati in orasul svab Ulm pe vasele care i-au adus pe Dunare pana in Banat. Majoritatea proveneau din familii sarace de tarani, care nu reusisera sa isi faca un rost in tara lor de bastina. Maria Tereza le dadea tinerilor casatoriti bani ca sa vina in Banat si sa isi intemeieze o familie, dar si mesterilor, invatatorilor, doctorilor, tuturor celor care vroiau sa isi dezvolte mici afaceri in teritoriile nou ocupate. Sate si orase se desenau pe harta regiunii in noi forme arhitecturale, conform cu tendintele urbanistice ale vremii. Se zice ca 3 generatii au fost sacrificate pana s-au pus pe picioare si le-a fost harazit: “primilor moartea, urmatorilor saracia, ultimilor painea” (Den Ersten der Tod, den Zweiten die Not, den Dritten das Brot). O mare parte dintre ei au fost decimati de boli in primele 3 luni de la debarcare, dar cei ramasi s-au pus pe treaba: au asanat mlastinile si le-au transformat in terenuri manoase, viitor granar al imperiului austriac. Au ridicat cai ferate, au dezvoltat industria. Acestora li s-au promis scutiri de impozite si improprietarirea cu pamant, si- au pus umarul alaturi de localnici la asanarea mlastinilor, la realizarea de canalizari, desecari, la construirea de drumuri si cai de comunicatie, la ridicarea fortificatiilor, a oraselor, la dezvoltarea industriei mai cu seama in Banatul de Munte. Se ridica o lume noua la care bastinasii nu era doar martori, ci parte a schimbarii. Evident ca ostilitatile au fost reciproce, iar efortul de adaptare a impus sacrifici deopotriva si celor care au sosit in Banat si celor care i-au primit fortat. Satele colonistilor au fost construite sub forma tablei de sah, avand in mijloc biserica romano-catolica si terenul aferent. Astfel satele au inceput sa aiba o forma organizata si o structura compacta. Desi convietuiau in sate diferite, acestia erau obligati sa sa armonizeze impreuna, cei veniti incercand sa construiasca lumea pe care o lasasera in urma, bastinasii sa invete si sa se adapteze unor conditii de trai mai bune. Satele s-au extrins si, desi cooperau, fiecare isi pastrase traditiile, pentru ca viata de zi cu zi o traiau impreuna, supunandu-se acelorasi legi si avand aceleasi obligatii. In satele colonistilor se aflau ceasuri pe turlele bisericii, iar oamenii au invatat sa isi dramuiasca altfel timpul si sa respecte in alti temeni curgerea lui. Multi dintre cei veniti erau meseriasi intr-un anumit domeniu, iar calificarea pe meserii a fost reasezata in alte reguli. In aceasta lume in care se deschideau oportunitati pentru toata lumea au venit mestesugari bulgari, sarbi, italieni, francezi, spanioli, amestecandu-se si mai tare cu populatia bastinasa. Tocmai aceasta societate pestrita a permis dezvoltarea benevola a plurilingvismului si coexistenta mai multor religii in acelasi spatiu geografic. Germana a devenit limba oficiala a administratiei si comertului, iar cunoasterea ei oferea posibilitatea bastinasilor sa ocupe functii in administratie sau in armata. Cand s-au deschis scolile in limba germana, multi romani si-au trimis copiii sa invete aici, fiind constienti ca nu puteai sa faci cariera in imperiu daca nu vorbeai limba germana. In timpul Mariei Tereza s-au deschis scolile rurale, crescand astfel numarul celor care stiau sa scrie si sa citeasca.

Imparateasa Maria Tereza, fiica Imparatului Carol al VI-lea si sotia Imparatului Francisc Stefan, s-a nascut in Palatul Hofburg, la scurta vreme dupa moartea fratelui mai mare, Leopold. Inca din perioada copilariei sale s-a ridicat problema realizarii unor aliante strategice in vederea casatoriei. Initial a fost logodita cu Leopold Clement de Loara, insa acesta a murit de variola inainte sa apuce sa isi intalneasca logodnica la Viena, in locul lui fiind trimis fratele mai mic, Francis Stephen. Desi acesta a ramas in topul preferintelor, regele a cochetat cu mai multi urmasi la tron ai curtilor regale europene: Frederic al Prusiei respins datorita faptului ca era de religie luterana, Carol al Spaniei, dar abandonat si acesta in urma presiunii exercitate de celelalte curti regale, ca in final sa o marite cu Francis Stephen de Loara. Impreuna au avut 16 copii, dintre care 11 fete si 5 baieti, doi dintre acesti urmandu-i la tron: Iosif al II-lea si Leopold al II-lea. Cum pe vremea aceea nu erau acceptati pe tron decat urmasi pe linia masculina, tatal Mariei Tereza a adoptat Pragmatica Sanctiune care ii oferea fiicei sale posibilitatea de a se urca pe tron. Ea a domnit intre 1740 si 1780 si a fost inobila cu titlurile de Arhiducesa a Austriei, Regina a Boemiei si Ungariei, Mare Principesa a Transilvaniei. Deoarece Casa de Habsburg nu a mai avut alti urmasi in linie masculina, tatal acesteia a lasat posesiunile mostenire fiicei sale. In primii ani de domnie, drepturile ei de succesiune au fost contestate de catre regele Frederic al II-lea al Prusiei, Carol Albert al Bavariei, de August al III-lea al Saxoniei si de catre Filip al V-lea al Spaniei, fapt care a condus la izbucnirea razboiului de succesiune la tronul Austriei si care avea sa se inchieie prin recunoasterea de catre toti a Pragmaticii Sanctiuni si dreptul ei ca urmasa desemnata pe tron. Desi si-a inceput domnia intr-o conjunctura destul de agitata, o data cu numirea lui Kaunitz drept Cancelar al Austriei, a fost ajutata sa restaureze imperiul conform tendintelor iluministe: a eliminat regulile etichetei spaniole de la curte, a implementat sistemul de acordare a audientelor deschise pentru toti supusii din imperiu, a reorganizat armata si administratia, a  introdus Codul Penal (“Constitutio Crimilalis Theresiana”), a interzis tortura in imperiu, a transformat universitatile in institutii de stat, a infiintat comisii de stabilire a darilor taranilor catre stapanii de pamant, a decretat obligativitatea platii impozitelor de catre nobilime si cler, a limitat puterea nobilimii si a clerului, a introdus perceperea taxelor vamale, a decretat intrarea exploatarilor subsolului in monopolul statal, a militat pentru desfiintarea iobagiei – masura intrata in vigoare abia in timpul domniei fiului ei, a promovat reforma scolara (“Relatio Educationis”) prin intemeierea invatamantului de stat, a inlaturat monopolul bisericesc din educatie, a incurajat artele si arhitectura. Prin setul de reforme pe care le-a aplicat, ea si-a castigat aprecierea in randul maselor de pe intreg cuprinsul imperiului. Imparateasa a acordat comunitatii din Banat dreptul de a-si ridica biserici, a facut donatii pentru orfelinate si fundatii caritabile, a infiintat scoli, a incurajat arta si cultura. In timpul domniei sale drumurile au fost pietruite si s-au montat indicatoare pentru orientarea sensurilor de mers si marcarea distantelor. Tot in timpul domniei ei, in 1758, a decretat asimilarea tiganilor din Banat, fapt care nu s-a armonizat cu vechile traditii nomade. Ei au avut obligatia sa plateasca impozite la fel ca si ceilalti slujitori din imperiu, le-a fost interzisa folosirea limbii tiganesti, iar cei care erau prinsi ca incalca legea erau pedepsiti cu 25 de lovituri de bata. Nu le-a mai fost permis sa isi poarte vesmintele traditionale si sa isi exercite ocupatiile de baza. Inclusiv termenul de tigan era interzis, ei fiind denumiti “neubauer”, adica taranul nou, disparand astfel jurisdictia voievodului tiganilor. Tinerii care implinisera varsta de 16 ani aveau obligatia sa isi satisfaca serviciul militar. Programul de reformare a imperiului initiat de ea a fost cunoscut sub numele de “Reforma tereziana de stat”. In 1780 , ea a cedat tronul fiului ei, Iosif II-lea care a continuat reformele implementate de mama sa. Acesta a continuat reforma de asimilare a tiganilor, interzicandu-le sa mai locuiasca in corturi, sa creasca si sa detina cai. Imparatul decisese ca toti tiganii sa se ocupe de agricultura, iar nerespectarea legii sa fie pedepsita cu 25 de lovituri de bata. Copiii de tigani erau obligati sa mearga la scoala, iar de dans si de muzica sa se ocupe doar cand au terminat de muncit. La camp. Folclorul oral mentioneaza unele aspecte exagerate cu privire la inclinatiile sexuale ale Mariei Tereza si pasiunea acesteia pentru cabaline, care ar fi depasit limitele normalitatii. Unele barfe au sustinut ipoteza cum aceasta si-ar fi gasit sfarsitul in 1780 intr-unul din grajdurile imperiale, sub copitele unui armasar, dar inscrisurile istorice mentioneaza faptul ca a murit in patul ei din pricina unei hemoragii cerebrale. Istorici renumiti care s-au ocupat cu studiul acestei perioade istorice demonteaza aceste ipoteze, sustinand faptul ca Imparateaza isi iubea foarte mult caii, dar fara sa fie implicata in relatii de alta natura decat pur  afectiva. Si nici vorba sa fi fost o nimfomana prin patul careia ar fi trecut regimente de ostasi. Maria Tereza era complexata de faptul ca era stapana unuia dintre cele mai mari imperii din Europa si obligata sa negocieze cu cei mai puternici barbati ai momentului. Intotdeauna s-a stradut sa isi ascunda sentimentele de inferioritate prin imbunatatirea performantelor la trasul cu arma, aprofundarea termenilor economici, a artei si stiintei, stapanirea tehnicilor de echitatie – desi calarea ca o amazoana. Se pare ca tocmai aceasta pasiune pentru calarit a generat fel si fel de barfe intretinute de catre slujitorii de la curte. Spre dezamagirea unora, moartea Imparatesei nu avea nimic in comun cu fabrica de zvonuri si glume fara pardon. Moartea ei a fost resimtita de catre supusi ca o mare pierdere si pe tot cuprinsul Banatului s-au oficiat slujbe de pomenire. Dinastia de Habsburg a domnit timp de 650 de ani, iar Maria Tereza a fost singura femeie suveran. Cu toate acestea, ea s-a dovedit un monarh inteligent, corect, atenta la binele supusilor sai. In plan familial, a fost o mama grijulie si afectuoasa, plina de pasiune si energie.

Cand a fost introdus codul penal, in Banat lucrurile nu stateau tocmai bine. Imaginati-va cum arata regiunea dupa 164 de ani de ocupatie turceasca si cam care era nivelul faradelegilor comise aici. Daca mai punem la socoteala faptul ca Timisoara era asezata pe un teren mlastinos, care era un adevarat focar de boli, in care regulile de igiena nici macar nu erau cunoscute, dar mai sa fie respectate, de vreme ce apa de baut si de spalat era adusa din Bega, unde se deversau totodata toate gunoaiele si resturile menajere ale locuitorilor. Orasul era impartit in 4 districte si 10 mahalale, iar casele erau facute din lut si acoperite cu tigle din lemn. Inclsusiv strazile erau pavate cu scanduri de lemn. In Timisoara a fost folosit la judecata Codul Terezian din 1769 intr-o cladire situata in Piata Libertatii de astazi si in vechea casa a generalului Mercy (vis-à-vis de magazinul Bega de astazi) unde in 1745 a functionat Tribunalul Provincial si inchisoarea cu deja renumita camera de tortura. Se zice ca oamenii erau asa de speriati de regulile impuse de Codul Penal incat toti trecatorii treceau pe partea cealalta a trotuarului de frica inchisorii. Putini erau aceia care intrau si aveau norocul sa mai iasa vreodata. In cartea “Vechea noastra Timisoara” scrisa de Bela Schff, scriitorul relateaza doua cazuri in care oamenii au fost condamnati dupa ce au fost torturati. Unul dintre ele are la baza o poveste romantica, Gyura Mutavicia, om cu nevasta gravida acasa, avea o iubita, pe Suzana, femeie si ea maritata. Intr-o zi a fost saltat de soldati, dus la judecata si acuzat de dublu omor. Acesta a recunoscut ca si-a ucis nevasta gravida si pe sotul amantei sale inainte sa fie torturat. La proces insa, de frica torturii, acesta a schimbat declaratia si-a zis ca amanta l-ar fi pus sa ii omoare barbatul, iar judecatorul a decis ca tanara sa fie adusa in sala de tortura si sa depuna marturie. Fata a negat ca si-ar fi instigat amantul la omor, iar atunci i-a fost pus surubul si i-ar fi strivit degetele a recunoscut ca ar fi fost partasa la crima, dar cand a fost eliberata a negat iarasi ca si-ar fi pus amantul sa-i omoare barbatul. Judecatorul a cerut atunci sa fie incaltata cu cizma spaniola, care i-a zdrobit glezna, gamba si tendoanele, pana cand tanara a recunoscut iarasi fapta pe care nici astazi nu se stie sigur daca ar fi comandat-o sau nu. Cert este ca Gyura a fost tras pe roata, iar Suzanei i s-a taiat capul. Mijloacele de tortura erau multiple si diverse, de exemplu smulgerea unor bucati de carne, sau a sanilor in cazul femeilor, cu clestele inrosit in foc, arderea cu smoala fierbinte a zonelor cu piele sensibila, legarea mainilor la spate si atarnarea de grinda si multe altele la fel de monstruoase. Cu toate astea trebuie spus ca in Banat regulile nu au fost atat de dure ca in alte provincii, ba mai mult, chiar a beneficiat de mai multe privilegii care au dus la dezvoltarea rapida a zonei din punct de vedere economic. Desi Maria Tereza nu a venit niciodata in Banat, sotul ei, Francisc Stefan a venit in calitate de ofiter la garnizoana, iar fiul ei,  Iosif al II-lea, in calitate de Imparat.

O intrebare se impune la final: n-am avea noi nevoie astazi de un nou Cod Penal Terezian???