Puterea din alcov sau iubirile lui Cuza

Ma gandeam deunazi ca poporul roman se afla sub un semn fatidic, de vreme ce la carma lui au stat deseori conducatori cu multiple personalitati. In cartile de istorie din copilaria mea invatam povestea lui Cuza in relatie directa cu taranii si asupritorii lor: cum mergea el deghizat (!) prin targ si se-ntalnea cu negustorul care cantarea marfa cu ocaua mica... Inca nu m-am decis ce ma revolta mai tare: negustorul corupt sau domnitorul deghizat! Pentru ca dincolo de exemplul cu pricina, deghizarea a fost si ramane o problema in Romanica de astazi. Pentru ca nu poti sa decupezi un personaj si sa il plantezi pur si simplu intr-o situatie, facand abstractie de context. Nici atunci si nici acum nu se vorbeste despre anturajul corupt in care traia domnitorul Cuza si nici despre slabiciunea acestuia pentru femei sau patima pentru jocul de carti!  

Cuza s-a nascut in 20 martie 1820 intr-o familie boiereasca de sorginte fanariota din Moldova sec  16. Tatal lui, ispravnicul Ioan isi avea radacinile in Moldova arhaica, in vreme ce mama, Sultana, provenea intr-o familie greco-italiana de pe malul european al Bosforului. Cuza a absolvit studiile liceale la pensionul francez din Iasi avandu-i colegi pe Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu si si-a sustinut bacalaureatul in litere la Sorbona! Si-a dorit sa ajunga medic, dar, netrecand lectia primei disectii in morga unui spital, a fost obligat sa renunte si sa se indrepte spre partea juridica. Cu toate astea, nu si-a terminat niciodata studiile academice: nici cele de la medicina, nici cele juridice. Cazand in patima jocurilor de noroc si a femeilor usoare, parintii s-au vazut nevoiti sa il aduca fortat in tara.  Dar tanarul deja fusese contaminat cu microbul jocului de noroc si dezvoltase o slabiciune fata de nurii doamnelor frumoase.  Faptul ca nu avea pregatire academica i-a limitat accesul la o cariera satisfacatoare, inscriindu-se cu grad de cadet  in armata, iar mai apoi angajandu-se prezident  la judecatoria tinutului Covurlui. Datorita cinstei si corectitudinii sale, Cuza a ajuns director in Ministerul de Interne, iar mai apoi parcalab la Galati. In Cazinoul din Galati l-a intalnit pe belgianul Charles Liebrecht, cel care avea sa ii speculeze slabiciunile si sa il discrediteze, profitand din plin si pentru o lunga perioada de timp de pozitia lui sociala si politica. Ii prezenta femei usoare, il ajuta sa castige la carti din pozitia lui de sef de cazinou, ca mai apoi sa il imprumute cu bani cand pierdea totul la carti. 

Dupa ce si-a pierdut toata averea si s-a trezit sarac, Cuza s-a casatorit cu Elena Rosetti, descendenta unei familii boieresti cu prestanta si avere,  nepoata domnitorului Mihail Sturdza, fiica postelnicului Iordache Rosetti si a Ecaterinei Sturdza. Cuza avea 24 de ani si era magistrat, Elena avea 18 ani si era casnica.  Elena Rosetti era o tanara uratica, mica de statura si subtire tare, cu ochi negri si par saten inchis, pieptanat cu carare pe mijloc si prins cu camee albe, imbracata in rochii de dantela bogat brodata, cu fata inexpresiva, poate prea rotunda si un corp nu tocmai bine facut. 

Desi foarte bine educata, cu un simt acut al raspunderii si devotamentului, cuminte si ocrotitoare, lipsita de incredere in sine, dar dispusa sa ofere credit barbatului de care era profund indragostita, era lipsita de farmec si feminitate, mai mult tacuta si excesiv de timida. Stia care ii era menirea si-si acceptase resemnata locul in familia pe care se straduia sa o construiasca. Desi introvertita si plina de inhibitii generate de o societate burgheza bazata pe conventii sociale, in public se impunea prin seriozitatea si tactul cu care aborda fiecare situatie in parte. 

Cuza era un barbat prezentabil, de inaltime medie si fizic placut, cu parul blond si ochi caprui, cu mustata si barbison.  Fire de boem, usuratic si nestatornic, fire impulsiva si extrovertita, galant cu damele si gentilom cu barbatii, era complet dezinteresat de starea materiala si lega prietenii de anturaj. Constantin Giurescu il caracteriza astfel: “ era un om  simpatic si inteligent, avand replica prompta si ascutita. Chiar si slabiciunile sale – nu dispretuia, mai ales nu dispretuise in tineretile sale, un pahar de vin bun si omagia frecvent sexul frumos- erau din acelea pe care contemporanii le priveau cu ingaduinta.” Bolintineanu il descria ca fiind ”un barbat de statura mijlocie, insa aratos, cu o infatisare placuta si ademenitoare. Manierele lui erau distinse, ceea ce nu putin ii ajuta in izbanzile sale diplomatice” si continua”era nelacom de bani, si cea mai buna dovada despre aceasta este ca el a fost unul din domnii ce a iesit din domnie fara sa fi facut avere mare”. Mariajul era sortit esecului inca din simpla lor alaturare, erau ca apa si uleiul.  Sansese ca aceasta casnicie sa treaca proba focului au fost diminuate si de faptul ca Elena nu a putut sa-i dea un urmas sotului. Ba mai mult, relatiile ei cu parintii au fost mult mai stranse decat cele pe care le avea cu propriul barbat.  Tinerii s-au mutat in casa parintilor lui Cuza, din Galati, dar el nu prea statea pe - acasa, ci mai mult in saloanele pline de dame de societate unde barbatii se strangeau la partidele de carti. Elena se simtea izolata si parasita, gasind alinare in scrisorile pe care le trimitea parintilor si socrilor ei “nu am noutati sa va dau, caci ies foarte rar, negasind placere decat la mine acasa; incolo societatea din Galati este de o monotonie fara asemanare”, inventand de fiecare data scuze indiferentei sotului ei fata de familie “fiind foarte ocupat...m-a rugat sa-ti transmit respectuoase sarutari de maini”. In schimb Cuza pleca deseori la Iasi pentru mai multe saptamani fara sa dea cuiva socoteala.  Iar desele lui absente , numeroasele aventuri amoroase si pierderile inregistrate la jocul de carti aveau sa ridice multe bariere intre cei doi. Gurile rele spun ca si Elena si-ar fi gasit alinare in bratele colonelului Mavrichi, barbat oaches si frumos, sau in cele ale capitanului Mitica Pruncu, trimis in surghiun peste granita ca urmare a deconspirarii relatiei. In saloanele iesene se punea la cale revolutia de la 1848, cand Sturza a decis arestarea celor care unelteau impotriva stapanirii, iar Cuza a fost ridicat din casa lui Alexandru Mavrocotdat pe cand se afla la o partida de carti. Atunci Elena a dat dovada propriei sale masuri, dovedindu-si determinarea si tenacitatea. S-a intalnit cu consulul britanic Cuninghan si au pus impreuna la cale planul de evadare al lui Cuza in Occident. Elena, impreuna cu sora ei, Maria Rosetti, au platit cu bani grei eliberarea acestuia din inchisoare si trimiterea lui la Paris. Un an mai tarziu s-a intors in Moldova impreuna cu suita noului domn, Grigore Alexandru Ghica.  A fost reprimit in armata ca sublocotenent , avansat ca maior si loctiitor al caimacanului Vogoride, devenind al doilea om in stat. In 1858 a fost avansat la grad de colonel si numit adjunct ul Ministrului de Razboi, un an mai tarziu fiind ales Domn al Moldovei si Valahiei peste care a domnit vreme de 7 ani. Desi inceputa sub auspicii de bun augur, domnia acestuia a esuat in 1866 intr-o maniera lamentabila, coruptia din ultimii 2 ani de domnie atingand cote alarmante si pierzand orice sustinere interna si externa. Momentul este cunoscut drept “monstruoasa cualitie”  cand este inlaturat de la domnie si trimis in exil. Istoricii sustin ca atat ascensiunea , cat si decaderea sa publica se datoreaza femeilor din viata sa: Doamna Elena, Cocuta Vogoride si Maria Obrenovici. Pe vremea aceea infidelitatea era acceptata si tolerata si nu conducea neaparat catre un divort sau afectarea carierei politice. Desigur, se cerea un minim de tact si o anumita discretie doar pentru a proteja sentimentele ranite ale nevestei inselate.  In cazul Elenei, aceasta s-a simtit mai mult decat tradata si umilita, considerand traiul lor comun imposibil de suportat. Cuza a fost de parere ca mutatul la Paris ar putea sa le salveze casnicia, motiv pentru care au parasit tara pentru o perioada. Iesita de sub influenta autoritara a mamei sale, Elena avea sa se ingrijeasca mai atent, sa-si schimbe toaletele, sa citeasca mai mult, conturandu-si o personalitate proprie care l-a determinat pe Cuza sa isi priveasca mai cu atentie consoarta, dar nu atat de intens incat sa inceapa si sa o iubeasca. Din pacate, nici acest examen nu avea sa il treaca Alexandru tot din pricina unei amante. Cu toate astea, eu cred ca decaderea se datoreaza propriilor lui slabiciuni si carente, venite din interiorul, nu din afara lui.  Intotdeauna a fost un fustangiu, dar aceasta perioada a vietii sale a fost adusa in fata atentiei publice datorita functiilor pe care le ocupa si datorita notorietatii relatiilor sale amoroase cu nevestele unor importanti oameni politici. Cea mai rasunatoare a fost aceea cu nevasta caimacanului Nicolae Vogoride.  Desi stia de relatia dintre nevasta-sa si subalternul lui, caimacanul l-a sustinut in cariera politica avansandu-l pana la grad de colonel.  Vogoride era un antiunionist convins, iar dragostea pentru Cuza a determinat-o pe Cocuta sa isi tradeze barbatul, facand publice documentele prin care acesta falsificase alegerile din 1857. 

Dar cea mai celebra avea sa fie relatia cu Printesa Serbiei,  Maria Obrenovici, fiica lui Constantin Catargi si a Smarantiei Bals si vaduva lui Milos Obrenovici, femeie pasionala, o meridionala temperamentala cu mult sex-appeal.  Inca de mica avusese puzderie de adulatori  carora le-a raspuns pe masura invitatiilor. Datorita pozitiei sociale, prin patul ei au trecut doar barbati puternici si influenti, fiind casatorita de doua ori: cu un general sarb cu care a avut un fiu – Rudi Catargi, si cu Printul Milos Obrenovici cu care a avut un fiu, viitorul rege Milan al Serbiei. Dar maria nu era facuta sa fie mama, prin urmare, copiii au fost neglijati sau dati, in functie de situatie. Aceasta era “foarte frumoasa, cu un bogat par negru si ochi albastri…”  si a aparut in viata sotilor  Cuza imediat dupa intoarcerea cuplului de la Paris, la Palatul de la Ruginoasa. Desi Maria nu avea sa calce niciodata in acel sanctuar, aceasta ocupase in schimb toata lumea din afara lui. Inceputa destul de timid ca o aventura de-o noapte, relatia avea sa se transforme intr-una extrem de pasionala si cu multe implicatii politice. Maria a bifat nenumarate alte aventuri in afara acestei relatii, dand chiar nastere altor copii din legaturi de ocazie. Cuza era deja domn si, desi Elena participa  la ceremoniile de la Palat la bratul sotului ei, organiza baluri, prezida dineuri si acte de caritate, Maria era aceea care ocupa in totalitate inima si patul lui. Mai tanara cu 10 ani decat rivala ei, Maria miza pe determinarea cu care era dispusa sa isi joace cartea, cu inteligenta si cochetarie. In vreme ce Maria marja pe ambitie si inteligenta , Elena s-a resemnat si s-a intors la Paris unde Cuza a refuzat sa ii trimita banii necesari asigurarii unui trai decent. S-a intors dupa 3 ani de autoexilare in incercarea de a-si salva sotul din inima coruptiei care se intindea in jurul lui ca o maladie. Cuza ii cumparase deja Mariei o casa cocheta, situata nu departe de Palat,  pe strada Biserica Amzei, platind fabuloasa suma de 7000 de galbeni imparatesti!  Casa fusese dotata corespunzator: cu covoare persane si mobila aduse special de la Paris, cu tablouri, icoane, carti rare si bibelouri pretioase potrivite statutului de metresa domneasca.  Maria ii nascuse domnitorului 2 fii, Alexandru si Dimitrie, iar Cuza a mers pana acolo incat a fortat-o pe Elena sa semneze actele de adoptie a lui Alexandru si a sfasit prin a-i adopta si iubi pe amandoi fiii acestuia. Tocmai acest curaj de a sfida o societate barfitoare, acea dragoste neconditionata fata de copiii rezultati dintr-o relatie extraconjugala a sotului ei l-a obligat pe Cuza sa o respecte recunoscand faptul ca nevasta lui era o mama mai buna decat amanta si mama de drept a fiilor lui. Maria era foarte apropiata de belgianul Liebrecht, fostul sef al cazinoului din Galati, ajuns directorul Postelor, confidentul si prietenul ei si al domnitorului. Dar Maria era de nestapanit si nu s-a lasat pana nu s-a mutat la palat si si-a adus toti prietenii in cercul lui Cuza cerand favoruri pentru ei.  Iar nemultumirea celorlalti crestea, doamnele de rang nobiliar refuzand sa participe la seratele organizate in palat, in vreme ce sotii lor declinau participarea la evenimentele oficiale. Cand complotistii au pus in aplicare lovitura de stat, ei au ocolit apartamentele Doamnei Elena si ale copiilor, dar au avut grija sa il prinda pe Cuza in patul Mariei. Din “monstruoasa coalitie” facea parte inclusiv amanta , care primise sarcina sa il retina pe Cuza in palat si sa deschida usa celor ce vroiau sa il vada plecat. Cel care l-a obligat pe Cuza sa abdice a fost I.C.Bratianu. Domnitorul a decis sa plece in exil cu amanta, iar Elena a aflat de fuga lor abia dupa ce acestia ajunsesera la Viena. Cativa ani mai tarziu, bolnav si parasit, Cuza avea sa se reintoarca la sotia lui, stabilita la Heidelberg, unde domnitorul avea sa si moara. Cu toate astea, Cuza s-a intalnit pe ascuns cu Maria prin diferite hoteluri europene pana cand a cazut bolnav la pat! Desi n-a iubit-o niciodata, Elena i-a castigat respectul printr-un devotament la nivelul caruia el niciodata nu a reusit sa se ridice. Cuza si-a lasat prin testament averea, inclusiv Palatul de la Ruginoasa,  Doamnei Elena si fiilor lui. Domnitorul a murit in bratele ei, in vreme ce Maria dansa la balul vienez organizat in onoarea Imparatesei Augusta, sotia Kaiserului Wilhelm I, a carui doamna de onoare era.

Dupa moartea lui Cuza, Elena si-a dedicat restul vietii educatiei celor doi copii adoptati. Din pacate, bagajul lor genetic a fost mult mai puternic decat educatia sanatoasa primita. Dimitrie, dupa un trai vicios ca si tatal sau si bolnav de afectiuni pulmonare, a preferat sa isi traga un glont in cap dupa ce se indragostise la Paris de o femeie de moravuri usoare. Alexandru, desi si-a dorit sa isi construiasca o cariera politica, a fost obligat sa se rezume la un trai linistit alaturi de sotia lui, Maria Moruzi, fiica lui Alecu Moruzi si a Adelei Strurdza. El a murit la 23 de ani in timpul voiajului de nunta la Madrid, din pricina unei miocardide severe, lasand prin testament toata averea nevestei  cu care era casatorit de 6 luni. Deoarece nu s-a inteles cu nora ei, iar din proprietara devenise o tolerata, Elena a decis sa paraseasca Palatul de la Ruginoasa si sa se mute la Iasi, iar mai apoi la Piatra Neamt unde a murit saraca. Desi femeie stearsa si timida, Elena reusise sa castige aprecierea Imparatului Napoleon III si al sotiei lui, Eugenia, dar si respectul lui Carol I, al lui Ferdinand si al sotiei lui, Maria. Tanara vaduva, Maria Moruzi, avea sa se indragosteasca si sa se casatoreasca cu Ionel Bratianu, inginerul proaspat intors de la Paris, fiul celui care il determinase pe Cuza sa abdice. Cei doi au divortat in aceeasi zi cand s-au casatorit, evenimentul fiind cunoscut drept "casatoria-divort de la Ruginoasa". Dupa decesul Mariei Moruzi, respectand dorinta Doamnei Elena, palatul a fost donat prin testament Spitalului de copii "Caritatea" infiintat de Elena Cuza. Maria Obrenovici n-a avut nici ea o soarta mai fericita deoarece s-a sinucis si ea la Dresda atunci cand a aflat ca e bolnava de cancer. 

Daca va ganditi putin si va-ntrebati cine a detinut cu adevarat puterea, raspunsul este greu de gasit. Dupa mine aceste destine au fost legate doar de puterea din alcov!