Ana Aslan - Batranetea se poate trata, iar imbatranirea poate fi oprita

Am tot amanat sa scriu despre ea. Nu pentru ca nu i-as aprecia activitatea si efortul de a ne ajuta sa ne pastram tineretea fara batranete cat mai mult timp, ci doar dintr-o teama cocheta: nu imi place sa vorbesc despre batranete, inca nu am invatat sa o masor in realizari si sa o accept ca pe-o etapa obligatoriu de parcurs.  

Evident ca  este vorba despre Ana Aslan - un simbol national mult mai cunoscut si apreciat in afara tarii decat in interiorul ei. Stim putine lucruri despre ea si nu toti ne-am manifestat curiozitatea in a-i studia biografia si performantele. De fapt, Ana Aslan, fire retrasa, sobra  si discreta, o introvertita care si-a tinut viata personala ascunsa de ochii lumii si ai presei, era o mica burgheza obligata sa traiasca intr-un sistem comunist totalitarist. Desi nu a fost o frumusete rapitoare, a fost o persoana placuta, o femeie delicata si cocheta, cu un stil de viata rafinat. Adora muzica lui Chopin si picturile lui Dali, spectacolele de teatru si balet, aprecia hainele de calitate, croite de catre stilistul personal care venea special pentru ea de la  Milano. Acesta ii croia la comanda pantaloni si deux-piecese-uri din  matase si stofa naturala in culori pastel. Purta un superb inel cu diamant, un sirag de perle naturale, asortate cu elegante haine din blana naturala. Era o gurmanda subtila, cunoscatoare a bauturilor fine, a bucatariei frantuzesti si a deserturilor italiene. In fiecare an sarbatorea impreuna cu prietenii Anul Nou cu sampanie si caviar. Oglinda si cei din jur n-au vazut-o nici macar pret de o zi necoafata.  “Iubesc natura, in special marea, florile. Si in afara de natura imi place arta. Arta, in special pictura, am un simt deosebit al culorii si ma pasioneaza culorile (…) Imi plac oamenii, desi am fost de multe ori neinteleasa de oameni. De multe ori, cand am cunoscut pe cineva, ma intereseaza viata din ei si evolutia lor in viata” marturisea Ana Aslan intr-un interviu.  Era femeia care se indragostea doar de barbatii inteligenti langa care putea sa infloreasca spiritual. Ana Aslan n-a fost femeia a carei inteligenta sa ii fie siesi suficienta. Intotdeauna a vrut mai mult, iar divinitatea i-a dat! I-a placut viata, munca, lucrurile de calitate, oamenii destepti. Ea n-a avut timp sa educe o natie, pentru ca si-a asumat un tel mai inalt: sa educe intreaga  lume. A ramas in memoria celor multi femeia care a invins batranetea, savantul care a lansat doua branduri inca neegalate : Gerovital si Aslavital, directorul unui institut unic in toata lumea, un savant apreciat pe toate continentele si de foarte multe personalitati de pe intreg mapamondul. A tratat importanti oameni politici ai momentului:  Maresalul  Charles de Gaulle, Winston Churchill, JF Kennedy, Regii Arabiei Saudite si al Marocului, Mao Zedong, Maresalul Fanco,  Yaser Arafat,  Maresalul Tito, Hrusciov, Indira Gandhi, Imelda Marcos, vaduva Presedintelui filipinez Ferdinand Marcos, Presedintele Suharto, Cancelarul german Konrad Adenauer, Aristotel Onasis, scriitorii Somerset Maugham, Miguel Asturias, dar si actori precum Charles Chaplin, Kirk Douglas, Claudia Cardinale, Marlene Dietrich si nevasta cantaretului italian Giuliano Gema  sau artisti precum Pablo Picasso si Salvador Dali!

Ana Vasilichia Aslan s-a nascut la Braila in 1897 si a fost mezina familiei Margarit si Sofia Aslan.  Tatal - un impatimit al jocurilor de carti, mama – o  bucovineanca frumoasa si educata, care au avut impreuna patru copii. 

Cand a decis sa urmeze medicina, mama s-a impotrivit considerand ca meseria era prea dura, dar a cedat cand Ana a intrat in greva foamei: “Sunt momente din viata pe care mi le aduc aminte…inceputul la medicina. De pilda faptul ca mama nu voia deloc sa fac medicina si ca sa o conving 3 zile nu am aparut la masa, nu am mancat”. 

Dupa ce a absolvit Facultatea de Medicina din Bucuresti, in 1922, a ocupat pana in 1949 postul de profesor titular la Clinica Medicala din Timisoara, an in care a fost numita sef de sectie la Institutul de Endocrinologie din capitala. Incepand din 1958 a ocupat functia de director al primului Institutul de Geriatrie si Gerontologie, din lume. A brevetat medicamente cu efecte curative asupra efectelor procesului de imbatranire si a bolilor specifice batranetii.  Pe langa medicamentele  preventive ale batranetii, ea a elaborat programe  pentru stimularea activitatilor specifice persoanelor de varsta a treia. Medicamentele brevetate de ea aduceau un profit de 17 milioane de dolari anual. Desi ajunsa deja pe culmile succesului, Ana a ramas o controversata, menita sa fie descoperita  inainte sa fie apreciata. 

Vorbea perfect germana, italiana si franceza, dar se exprima cu mare lejeritate si in engleza, poloneza, greaca si spaniola. Cu toate astea, era superstitioasa si credea nu numai in Dumnezeu, dar si in ghicitoare! Era superstitioasa, motiv pentru care nu se intorcea niciodata din drum. Detinea o impresionanta colectie de statuete infatisand bufnite de diferite forme si marimi. Nu a fost casatorita niciodata si nu a avut vreun mostenitor. Cu toate astea a iubit barbati destepti, iar pe cei care si i-a dorit, erau casatoriti. In viata ei au existat doi barbati si pe fiecare l-a iubit cu pasiune. Iubirea tineretii ei a fost celebrul fiziolog, profesor doctor  Daniel Danielopolu, cel care a ajutat-o sa isi construiasca personalitatea si sa isi defineasca scopurile carierei. Acesta era barbat insurat la vremea aceea si nu a avut niciodata intentia de a-si parasi nevasta.  Ani de zile a mers in casa sotilor Danielopolu, s-a asezat la masa lor, au jucat bridge impreuna, au mancat, au ras, au vorbit, amandoi protejandu-si relatia si tinand-o la distanta de toti apropiatii lor comuni (cum naiba au reusit????). 

La maturitate, l-a cunoscut pe ambasadorul Romaniei la Paris, Duliu, fiul celebrului scriitor Duliu Zamfirescu. Cand a avut forta sa recunoasca public cele doua relatii, Ana Aslan ii compara astfel: Daniel a fost ca un coniac Metaxa de cea mai buna calitate, pe cand Duliu a fost ca spuma efervescenta a unei sampanii frantuzesti. Viata ei a fost traversata de multi barbati interesanti, unii cu profiluri intelectuale deosebite, altii amagitori prin tineretea si virilitatea lor. Pe cand ea avea 80 de ani, era adorata de catre un instarit om de afaceri italian, cu foarte multi ani mai tanar! A murit in 1988, in urma unui infectii microbiene generata de o operatie de extirpare a unei tumori canceroase la colon si a fost inmormantata fara preot in Cimitirul Belu. Singurul lucru de care s-a temut in a viata a fost frica de moarte. Se pare ca inclusiv pe cea care a sfidat batranetea, moartea nu a ocolit-o si a luat-o intr-un final la ea. Gurile rele spun ca in timp ce se afla in agonie, securistii ar fi venit la capataiul ei si-ar fi incercat sa afle numarul presupuselor conturi bancare din strainatate in care se credea ca si-ar fi ascuns averea. La inmormantare, insa, apropiatii ar fi gasit o poseta in care se aflau 20.000 de dolari si niste bijuterii – singura avere descoperita in casa in care avea sa se mute imediat o ruda a Elenei Ceausescu si sa-si insuseasca toate bunurile personale ale Anei Aslan.  Moartea te iarta uneori, doar viata te executa de fiecare data!