Cafeaua - neagra ca dracul, puternica precum moartea, dulce ca dragostea

Neagra ca dracul si fierbe ca iadul... asta ar fi definitia cafelei dupa un proverb turcesc. Dupa apa si ceai, cafeaua este cea de-a treia bautura consumata in cantitati mari pe glob, iar dupa petrol, este al doilea produs ca importanta economica. Anual se beau peste 400 de miliarde de cesti, iar aroma ei se afla in topul mirosurilor recunoscute pe intreg mapamondul dupa bere si untul de arahide. Cafeaua este al doilea produs de maxima necesitate pe glob, in top situandu-se uleiul. Indiferent ca este vorba despre o cafea turceasca, cu caimac, sau una frantuzeasca, cu coniac, un expresso italian sau o facea nemteasca diluata, multi dintre ai nostri prefera varianta romaneasca, adica fiarta in ibric cu zat din abundenta. Chiar daca marea majoritate dintre voi cunosc legendele cafelei, ce-ar si sa ii spun povestea fara sa amintesc de ele? Se zice ca prin anul 1400 niste calugari etiopieni isi pasteau caprele in tinutul Kaffa din sudul Abisiniei. Intr-o zi, unul dintre calugari a observat ca, dupa ce mancau boabele unui arbust, caprele deveneau mai vioaie. A cules boabele si le-a dus la manastire unde le-a fiert. Calugarii au baut licoarea neagra si amara si mare le-a fost mirarea cand s-au simtit mai vioi ca niciodata.  Alti istorici, desi respecta textual povestea, inlocuiesc caugarul cu pastorul Khaldi, si caprele cu oile. Dar esenta legendei este aceeasi. Alta legenda spune povestea unui musulman care a fost condamnat de dusmani sa moara de foame in desert. Intr-o zi, tanarul a auzit o voce care il indemna sa manance fructele unui pom aflat in apropiere. Acesta, neputand sa manance boabele tari, le-a inmuiat in apa si-a baut lichidul care l-a ajutat pe data sa-si revina. Acesta a interpretat intamplarea ca pe un semn de la Alah si s-a intors la ai lui raspandind reteta cafelei. Sunt unii care sustin sus si tare ca boabele de cafea ar fi fost aduse in Etiopia din Yemen, unde cafeaua fusese descoperita inca din secolul 6! La inceput triburile africane amestecau praful de cafea cu grasime si le mancau. Cei care au folosit cafeaua primii au fost arabii care au prajit-o, au pisat-o in piua de piatra si au indulcit-o cu miere. Insasi denumirea isi trage originea din limba araba, Kahwe insemnand bautura excitanta. Dupa cum se stie, alcoolul in lumea araba a fost din totdeauna interzis, iar barbatii aveau nevoie de un inlocuitor si au ales cafeaua. Tot arabii au inventat cafeaua la nisip si „cafeaua vorbita” la ceas de tihna, dupa rugaciunea de seara, stransi roata in jurul ibricului de-arama gol. Daca femeile arabe refuzau sa prepare cafeaua barbatului, acesta era un motiv serios de divort. Din Peninsula Arabica pana in Egipt a fost doar o aruncatura de bat, iar de-acolo pana in Imperiul Otoman a fost cale de-o frantura. Cerera de cafea devenise atat de mare, incat toate transporturile care ieseau din porturile Yemen cu destinatia Alexandria sau Constantinopol erau controlate la sange de teama ca nu cumva vreo planta sa fie urcata pe punte. In ciuda tuturor acestor precautii, musulmanii care mergeau in pelerinaj la Mecca au reusit sa ascunda o planta si sa o cultive in tara lor, in India. La Meca au fost deschise printre primele cafenele , denumite kaveh kanes. In 1511, consumul de cafea a fost interzis pentru o scurta perioada, deoarece populatia a iesit in strada si a protestat. Prima cafenea s-a deschis in Istanbul in anul 1453, aici cafeaua fiind dreasa cu mirodenii si astfel s-a nascut cafeaua turceasca! Desi la inceput sultanul a vrut s-o inchida, acesta si-a dat seama cati bani ar putea aduce la visterie si-a decis sa sprijine cre comercializa cafeaua. Inalta Poarta avea relatii stranse cu Venetia, si astfel cafeaua ajungea in Europa in secolul 17. Cei care erau impotriva cafelei o numeau „bautura lui Satan”. prima data cand au vazut-o, clerul local venetian a respins-o, iar disputa a fost atat de mare incat insusi Papa Clement al VIII-lea a trebuit sa intervina si sa opreasca ostilitatile clericale gustand-o! Placandu-i gustul, acesta a dat o aprobare papala si dreptul la consum tuturor crestinilor. In Venetia, prima cafenea a fost inaugurata in anul 1645. Dar in consumul de masa a fost introdusa abia cand vanzatorii ambulanti cu limonada  in oferta lor, alaturi de bauturile reci. Aici s-a facut negot masiv cu cafea, caci negustorii Venetiei au dus-o mai departe in Franta, la Marsilia, si Marea Britanie, la Londra.  Ca sa fiu si mai precisa, in 1430, un peofesor grec care preda la Oxford, Ioannis Serovpoulos, a adus cafeaua in Anglia, iar prima cafenea londoneza avea sa se deschida abia in 1652, iar in 1675 existau deja peste 300 de cafenele doar in Regat. Cafenelele erau numite „micile universitati”unde toata intelectualitatea londoneza se strangea sa polemizeze. Nu este de mirare ca in 1675 regele avea sa interzica in regat consumul de cafea deoarece in cafenele se strangea tot poporul si regelui ii era teama sa nu conspire impotriva sa. In 1674, la Londra a fost redactata „Petitia impotriva cafelei ”de catre un grup de femei care se revoltau impotriva sotilor care petreceau mai mult timp in cafenele decat acasa cu familia. In 1700 erau deja peste 200 de cafenele in capitala englezilor. In Rusia, cafeaua a juns in 1665 si a fost adusa de catre medicul Samuel Collins tarului Alexei Mihailovici ca tratament in combaterea gripei, guturaiului si migrenelor.In 1669, trimisul special al Poartei a organizat o mare receptie la Paris unde s-au servit cafele, pregatite cu mare fast. In capitala Frantei, prima cafenea a fost deschisa in 1671. Obiceiul de a pune lapte in cafea nu se trage de la englezi, ci de la francezi! Asta se intampla in 1680, cand un doctor francez a recomandat cafeaua cu lapte in scop terapeutic. Regelui Soare i se datoreaza cafeaua indulcita cu zahar. Cel mai celebru consumator de cafea a fost Honore de Balzac despre care se spune ca ar fi baut 40 de cesti de cafea zilnic in timp de scria. La inceputul secolului 18, un francez, Gabriel Mathieu de Claix a furat un arbore de cafea din Gradinile Jardin din Paris si l-a dus in insula Martinica. In cinci ani, insula numara peste 18 milioane de arbori de cafea. Deja cafeaua era o obsesie, dar si un pariu al bunastarii. In 1683, dupa asediul Vienei, austriecii au gasit in prada de razboi boabele miraculoase de cafea. Capitala austriaca avea sa aiba si ea cafeneaua ei, „La sticla albastra”. Aveau sa ii cunoasca savoarea si tari ca Olanda, unde scriitorul van Effen a deschis la Haga prima cafenea, iar olandezul Bontekoe o promova din rasputeri in  Germania incercand sa ii convinga pe nemti sa inlocuiasca alcoolul cu deja celebra cafea. Bach si Beethoven erau mari amatori de cafea, primulchiar a compus o cantata dedicata acestei bauturi. In secolul 17, mai exact in 1696, tot olandezii, care dominau comertul naval, au cultivat la scara mare cafeaua in coloniile lor din Sumatra, Indonezia, Bali si Sulawesi. Cafeaua cultivata in colonii avea aceeasi aroma si acelasi gust. George Washington, nu presedintele american, ci un alt olandez din Guatemala, avea sa inventeze cafeaua instant. In jurul cafelei s-au nascut comploturi si revolutii, idei si amoruri. Celebra deja „partida de ceai de la Boston” cand americanii s-au ridicat impotriva autoritatilor britanice care le pusesera taxe mari pe ceai a avut loc trecerea de la ceai la...cafea! Prima cafenea americana s-a deschis tot la Bostron in 1670. Prima plantatie de cafea a fost inregistrata in 1727 in Brazilia. Prima cafea macinata a fost prezentata in 1901 la  expozitia Buffalo Pan America de catre Satorie Kato, iar primul brand de cafea avea sa fie promovat in 1939 sub numele Nescafe. Precis va intrebati cand si cum a ajuns cafeaua i in Romania. Nu este foarte greu de banuit ca tot de la turci ni se trage, prima mentiune fiind consemnata de catre cronicarul Ion Neculce in „O sama de cuvinte”. Dar cea mai stasnica poveste romaneasca privitoare la cafea este „marghilomanul”servit dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial in Cafeneaua Capsa din Bucuresti, locul de intalnire al aristocratiei autohtone. Marghilomanul era o cafea cu o aroma deosebita, preparata dupa o reteta ascunsa cu mare ravna. Cafeaua se ferbea in ibrice asezate pe nisip incins cu carbuni, dupa moda turceasca, servita in filigene (cesti mici fara toarta). Numele cafelei provenea de la un renumit om politic lider conservator, unul dintre mosierii de vaza ai tarii. Legenda spune ca intr-o zi, in timp ce era la vanatoare, ar fi cerut servitorului o cafea, iar acesta disperat ca ramasese fara apa, a fiert cafeaua in coniac. O alta varianta mentioneaza numele unui cafegiu de la Sulina care se numea Marghiloman. Se zice ca Regele Carol I ar fi venit in vizita si ar fi cerut o cafea, dar cum apa potabila inca nu ajunsese la cafenea, acesta i-a preparat regelui o cafea cu rom. care varianta este cea adevarata? Habar nu am! Eu zic asa: preparati-va cate o cafea din fiecare si, dupa ce le beti, veti sti cu siguranta care dintre variante este cea adevarata. Mare grija! NU o confundati cu Irish coffee, aceea se prepara cu whisky si nu e a noastra, ci a irlandezilor. daca vreti reteta exacta, iat-o: se pune la foc mic intr-un ibric 100ml de coniac sau rom (dar nu amandoua!) si doua lingurite de zahar. Cand da in clocot, se pun trei lingurite cu varf de cafea proaspat macinata. Se trage ibricul de pe fosc si se lasa pret de 3 minute sa se aseze zatul la fund. Pe vremuri, marghilomanul se asorta cu o narghilea, astazi merge cu un trabuc cubanez.

Daca tot ne-am apropiat de zilele noastre, trebuie spus ca cea mai scumpa cafea din lume este „cafeaua milionarilor”, Kopi Luwak. Desi aroma ei este considerata unica, aceasta are un proces mai ciudat de preparare. Acest sortiment este cultivat in insulele Jawa, Sumatra, Sulawesi, Filipine, Bali si in unele regiuni din India. Cand boabele de cafea au ajuns la maturitate, copacii sunt scuturati, iar boabele sunt lasate pe jos sa fie ingerate de catre Paradoxurus hermaphrodites, un animal al carui tub digestiv contine o enzima care reduce gustul amarui al cafelei. Dupa ce animalul elimina boabele, ele sunt stranse, spalate si prajite. Pretul unui kg de cafea este de 400 de dolari. O alta cafea scumpa este „Sfanta Elena”, un sortiment de cafea arabica ce provine de pe insula cu acelasi nume. Cafeaua este deosebita deoarece provine dintr-un mediu lipsit de poluare si creste intr-un sol vulcanic. O alta cafea scumpa este cea recoltata de pe versantul vulcanului Baru din Panama, de la o inaltime de 1700 de metri. Are o savoare deosebita si o aroma unica. Acest sortiment se numeste „Panama Boquete Geisha”.

Trebuie sa recunosc faptul ca nu am avut nici tragerea de inima sa arunc banii pe cafele de fite, si nici bani in surplus sa imi permit extravagante, dar imi place dimineata sa beau un expresso italian. Fara trabuc, fara tigara. M-am lasat. Am inteles ca lumea civilizata nu mai fumeaza. Ma straduiesc sa intru in randul lor, a celor civilizati. Dar mai cu seama sanatosi!  

Si mare atentie! Cafeaua e ca un copil: usor de facut si te tine treaz toata noaptea!