Oscar Niemeyer - „Ün sculptor de monumente”

Astazi mi-am reluat viata in cea mai naturala forma posibila chiar de acolo de unde o lasasem, abandonand in urma stress-ul si nebuna care pusese stapanire pe ea. Si cum as putea sarbatori aceasta reintoarcere la normalitate decat scriind despre ce imi place?

 

Mai devreme ma uitam pe imaginile cladirilor realizate de un mare arhitect al lumii, Oscar Niemeyer, si m-am decis sa scriu despre el. Mai exact sa citez din memoriile sale. 

Trecut in nefiinta la venerabila varsta de 104 ani, acesta a lasat in urma sa minunate cladiri, marturia trufasa a unui arhitect genial: celebra Catedrala braziliana in forma de coroana, un cerc de piloni curbati din beton cu mozaic de sticla intre arce. "Nu am vrut o catedrala in stil vechi - intunecat, un memento de pacat", a declarat intr-un interviu acordat in anii 1990. "Am vrut ceva mai vesel". 

A urmat Complexul Natiunilor Unite din New York - conceput ca doua boluri albe gigantice, una cu fata in sus si alta cu fata in jos, cu doua turnuri gemene inalte de  100 de metri care se inalta intre ele.  "Ceea ce ma atrage sunt curbele libere si senzuale. Curbele pe care le gasim in munti, in valurile marii, in formele corpului femeii pe care o iubim", scria in memoriile personale "Curbele timpului". Curbele proiectate de el au mutat capitala Braziliei pe coasta Rio in 1960.

"Dacă te duci in Brasilia s-ar putea sa nu-ti placa, poti spune ca exista ceva mai bun, dar nu e nimic la fel ca ea," declara el intr-un interviu in ziarul  Globo, in 2006, la varsta de 98. "Am cautat surpriza in arhitectura mea. O opera de arta ar trebui sa provoace emotie." Printre arhitectii cu care a colaborat se numara un nume la fel de mare ca si al lui, un alt titan al modernismului arhitectural  - Le Corbusier,  cu care a dezvoltat proiectul "brise soleil" in anii 1960, dupa ce in 1947, facusera echipa impreuna la proiectul Națiunilor Unite din New York. 

Liniile curbe si arcurile au devenit marca lui. Multi brazilieni au fost reticenti la noile tendinte propuse si implementate de tanarul arhitect. Biserica Sf Francisc, construita dintr-o succesiune de arcuri asemanatoare unor valuri a fost evitata ani de-a randul de catolici. Terminata in 1944, biserica nu a fost inaugurata ca lacas de cult pana la sfarsitul anului 1950. La fel de tare a uimit si "Vulcano". 

"Daca vei cerceta Pampulha, vei simti libertatea formelor utilizate acolo, spunea el. In luminozitatea structurii expuse vei simti ca ceva nou a aparut in arhitectura braziliana." 

In 1964, Brazilia a intrat vreme de 21 de ani sub dictatura, iar arhitectul a emigrat in Franta unde a proiectat sediul central al Partidului Comunist Francez, 

centrul de editura Mondadori din Italia, Universitatea Constantin din Algeria, asumandu-si proiecte in Israel, Liban, Germania si Portugalia. In 1970 a castigat medalia de aur a Institului American de Arhitectura, in 1988 Pritzker Architecture Prize al Fundatiei Chicago Hyatt si medalia de aur a Institutului Regal al Arhitectilor Britanici in 1998. A fost un militant al comunismului, fiind prieten cu liderul cubanez, Fidel Castro. Monumentul Brasilica la Kubitschek, o statuie care se naste dintr-o piatra, a fost aspru criticat de catre regimul militar pentru asemanarea cu simbolurile comuniste, secera si ciocanul. 

"Daca ridici creionul gandindu-te doar la o singura solutie, vei desena fara sa iti vina vreo idee. Ceea ce este important in arhitectura este intuitia. Eu am sistemul meu de lucru...bazat pe fantezie, dar mereu logic. Pentru ca nimic nu este mai important decat viata. Viata dureaza doar un minut." Niemeyer a fost casatorit cu Annita Baldo si au avut impreuna o fiica, Anna Maria, care le-a daruit cinci nepoti, iar urmasii lor au continuat sa ii poarte numele mai departe. Sotia lui, Annita, a murit in 2004, la 93 de ani, dupa 76  ani de casnicie. In 2006, cu putin timp inainte sa implineasca 99 de ani, Niemeyer s-a recasatorit cu secretara lui, Vera Lucia Cabreira, care i-a stat alaturi pana cand a murit la venerabila varsta de 104 ani. A fost un fumator inrait de trabuce, iar atelierul lui de arhitectura a fost o zona libera de fumat. 

"Este important ca arhitectul sa nu se gandeasca  numai la arhitectura, ci la cum arhitectura poate rezolva problemele lumii. Rolul arhitectului este sa lupte pentru o lume mai buna, una in care arhitectura sa serveasca tuturor, nu doar unui grup de oameni privilegiati.