Voi continua povestea conacelor banatene din dorinta ca istoria
arhitecturii banatene sa ramana consemnata in memoria noastra, in ciuda
indiferentei autoritatilor de a conserva cladirile de patrimoniu.
Astazi voi vorbi despre
conacul Nicolici, din satul Rudna.
Satul Rudna apare mentionat in anul 1717 in cadrul recensământului cu 30 de
case. In anul 1761, pe o harta militară apare mentiunea ca localitatea
era locuită de populatie sarba. Incepand cu anul 1783
aici s-au stabilit cateva familii de germani, dar numărul lor a fost relativ
mic. In preajma anului 1781, cand visteria imperiului austro-ungar se golise,
iar inaltii functionari austrieci s-au vazut pusi in situatia de a aduce bani,
numeroase pamanturi au fost scoase la vanzare.
Atunci, doi prieteni au decis sa cumpere domeniile satului Rudna si sa isi
duca viata impreuna pe doua mosii invecinate. Acestia erau:Teodor Iancovici
Mirievschi, înalt funcţionar al imperiului, şi Iovan Nicolici, un
bogat negustor din oraşul croat Osijek.
Fiecare din cei doi si-a jucat rolul in comunitatea locului: Mirievschi a
fost directorul scolilor sarbsti si romanesti din Banat. Pe cand ocupa functia
de ministru, de numele sau se leaga reforma învăţământului , fiind
si autorul unuia dintre primele manuale de pedagogie.
Rezultatele sale in invatamant au fost atat de apreciate, incat Ecaterina a
II-a la chemat in Rusia pentru a implementa o reformă a
invatamantului si in Imperiul tarist. In perioada cat acesta a
locuit la Sankt Petersburg el a devenit unul din cele mai importante personaje
de la curtea tarului. De aceasta perioada este legata editarea unui dicţionar
in şase limbi , lucrare care l-a facut cunoscut pana in America, dupa cum
reiese din corespondenţa sa personală purtată cu însuşi preşedintele american,
George Washington.
Meritele sale au fost pretuite in Imperiul tarist, motiv pentru care fiul
său a fost numit, la 19 ani, general al armatei ţariste. Desi
cumparase mosia de la Rudna doar cu un an inainte de plecarea sa in
Rusia, Mirievschi a decis să nu se mai întoarcă acasa, lasand proprietatea în
grija soacrei sale, Natalia Socolovici.
Celalalt pesonaj, Ioan Nicolici, facea parte dintr-o familie cu pozitie
sociala importanta in zona Osijekului, care fusese împroprietărită încă de la
sfârşitul secolului al 17-lea cu domenii intinse de împăratul
Leopold I. Iovan Nicolicise se ocupase cu negoţul cu vite din care s-a si
imbogatit de altfel, reusind sa cumpere cel de-al doilea domeniu de la Rudna.
El si-a construit reşedinţa in imediata apropiere a conacului
Iancovici care a fost demolat după primul război mondial. Baronul de
origine sarba, a primit, în anul 1854, titlul de baron din partea
împăratului Franz Iosif, ca răsplată pentru faptul ca luptat de partea
Habsburgilor în timpul revoluţiei de la 1848. Acesta a fost casatorit cu Maria
Iancovici, o rudă apropiată a lui Teodor Iancovici de Mirievschi.
Dupa plecarea prietenului sau in Rusia, familia Nicolici a reuşit să preia
in mod abuziv si proprietatea acestuia, o data cu conacul in care locuia soacra
acestuia, Natalia Socolovici.
Scoasa cu forta din conac, aceasta i-ar fi blestemat pe cei din familia
Nicolici, „ca nici oasele în mormânt să nu le aibă odihnă”. Blestemul Nataliei
Socolovici pare sa fi urmarit destinul familiei Nicolici, deoarece, in
timpul primului razboi mondial, criptele familiei au fost profanate.
Iovan Nicolici a avut doi fii, Feodor si Mihail, dar asta nu l-a oprit sa-l
infieze pe Iovan Belici, care s-a căsătorit ulterior cu Elisabeta, fiica
cneazului Serbiei Miloş Obrenovici.
Cand a lichidat mosia, nu mai exista decât conacul construit de Iancovici
de Mirievschisşi vechea capelă a familiei Nicolici. Acesta a vandut casa unui avocat care a
locuit in ea pana in 1946. Localnicii inca mai povestesc despre
fiica cneazului sârb Miloş Obrenovici, despre baronii Iancovici de Mirievschi
şi Iovan Nicolici si fiii acestuia.
S-au tesut intrigi, conflicte şi s-au aruncat blesteme. Baronii si
odraslele lor erau vazuti plimbandu-se pe uliţele satului cu bicicletele cu
roţi inegale sau facand plaja pe digul Timişului, în costume de baie. Faimoasa
gradina englezeasca din jurul conacului a tesut propria sa poveste prin
frumusetea cu care a fost realizata.
O data cu venirea comuniştilor, conacul a fost, pe rănd, "casă de
promenadă", subunitate de grăniceri şi sediu de CAP. Iar din vechea
gradina, nu au mai ramas decat cateva exemplare de copaci.
Imaginile NU imi apartin. Ele sunt luate de pe net cu scopul de a promova arhitectura si istoria Banatului. Unele imagini sunt luate de pe blog-ul moNUmente UITATE (www.monumenteuitate.blogspot.com) .
De unde v-ati informat ???
RăspundețiȘtergereDin toate materialele gasite pe net si ce am gasit in bibilioteci.
RăspundețiȘtergerefrumos, cu toate ca locuiesc in rudna de 16 ani, nu stiam atatea despre acest minunat sat. stiu sigur ca o perioada [castelul] a fost a "nimanui" era locul nostru de joaca, la fel si capela. ce mai vremuri.. era multa verdeata, multi copaci mari si frumosi, iar timisul era atractia nr1 pe timp de vara. tin minte ca ma trezeam la ora 8 dimineata pe timp de vara si pana seara la 10-12 nu mai ajungeam acasa, si parca nu eram obosit deloc si niciodata nu imi era indeajuns. acum satul e mai mult uitat, cam toata generatia mea e plecata la oras sau in srainatate pentru a muncii, copii ramasi nu stiu altceva decat calculator si internet, verdeata si copacii de demult, sunt dusi. foarte aiurea, pana si timisul l`au distrus, plaja, tot. apropo, de unde a venit interesul acesta de a scrie ceva despre satul rudna?
RăspundețiȘtergereIn runda sta si bunicu:-D....ii fostul primar :-D
RăspundețiȘtergereUnde pot gasii harta militară
Ștergere