"Nu stiam ca putem sa distrugem tara asa usor!

Stefan Andrei si Ceausescu

Nu stiu cati dintre voi s-au uitat aseara la misiunea lui Ion Cristoiu in care l-a avut ca invitat pe Stefan Andrei, fostul ministru de externe de pe vremea lui Ceausescu. Doua lucruri m-au socat: primul a fost cand Cristoiu l-a intrebat daca regreta ca a lucrat pentru Ceausescu, iar raspunsul a venit spontan, fara sa-si acorde timp de reflectie: nu! Si a si justificat acest lucru: l-a adus din mediul rural, l-a ajutat sa promoveze, a avut foarte multe de invatat tocmai datorita pozitiilor pe care le-a ocupat si a ajuns sa cunoasca oameni influenti de pe tot mapamondul. Nimic de condamnat pana aici. Si nici nu stiu daca am eu puterea de a condamna ceva. 

Asa aratau casele din satele din Baragan in comunism, cam asa arata si astazi

Dar a continuat dand exemple din perioada in care la sat, la inceputul instalarii comunismului, se manca paine doar o data pe saptamana, iar in restul zilelor, mamaliga era sfanta. Cum au fost adusi taranii de la sate si s-a pus industria pe picioare. 

Ceausescu, agronomul tarii

Cum agricultura avea productii record, se faceau exporturi masive, iar valuta intra in tara fara probleme. Nici pana aici nu as avea foarte multe de comentat, daca nu adauga faptul ca, tocmai datorita faptului ca valuta intra in tara, fie din exporturi, fie din taxele incasate de la studentii straini care veneau in masa  in Romania, Ceausescu  s-a gandit ca ar trebui sa faca si putin marketing social (iarta-l, Doamne, ca nu stia ce face!). Adica sa trimita taranii "in concedii" in statiuni, sa se bucure si ei de beneficiile unui tratament si al unei vacante bine meritate. Fara sa vreau, mi-am amintit atunci de copilaria pe care o traisem la matusile mele la sat, in Baragan, care se sculau la 4 dimineata sa dea de mancare la putinele animale pe care le aveau, sa fiarba in tuci, in repezeala, un orez cu lapte pe care il lasau pe masa pentru noi, copii, iar la 5 erau deja suiti in remorci si dusi la sapa sau la cules de tutun sau porumb, ca sa sa se-ntoarca rupti de oboseala seara la 9 acasa. Atunci trebuiau sa repete ritualul diminetii cu ingrijitul animalelor, pregatit cina si alte activitati casnice obligatorii, dupa care se culcau, pentru ca dimineata sa o ia de la capat. 

Din stima pentru taranul roman, asa arata remorca cu care se transportau oamenii la camp

Ei erau ceapistii. Cand m-am maritat si am venit in Banat, de la rudele sotului meu, am aflat despre calvarul deportarilor masive in acelasi Baragan, un fel de Siberie romaneasca, doar pentru ca avusesera aici pamant, il lucrasera cu sudoare, dar erau chiaburi. 

Ciulinii Baraganului

Marketing-ul social la care faceam referire, implementat sub impulsul momentului, dar fara sa fie gandit in perspectiva istorica, a dus la migratia populatiei de la sat,  a atenuat sentimentul apartenentei de pamant si i-a aruncat pe tinerii tarani intr-o viata citadina in care au invatati fortat sa fie oraseni. Deciziile lor de atunci au efecte in prezent: parintii lor,  in putere atunci, sunt batranii de azi, care s-au trezit cu pamant retrocedat, dar pe care nu mai au puterea si nici mijloacele financiare sa il lucreze. Iar intoarcerea copiilor de la oras catre sat este aproape imposibila.

Tarani la sapa

Deja au rostul lor aici si au invatat sa faca altceva. Istoria ne rupe  in doua. In lumea lui imaginara, chiar se gandea Ceausescu la faptul ca bietul taran, istovit de munca, va pleca iarna in statiuni? Cand sa-si vada copiii crescand? Cand sa teasa la razboi? Cand sa dea cu lopata zapada din ograda? Cine sa dea hrana la animale? Ca din vara pana tarziu in toamna muncea mai bine de jumatate de zi. Dar s-a gandit vreo clipa la statiunile pe care, din dorinta de a ne supune unui "pat al lui Procust"incercand  sa ne faca pe toti dupa chipul si asemanarea sa, le-a transformat din statiuni europene , cu renume , in banale locuri de tratament muncitoresc? 

 Buzias-ul in perioada interbelica

Asa a fost omorat un brand banatean: statiunea Buzias, de exemplu. Dar si Caciulata, Vatra Dornei , Neptun, Saturn si multe altele.

 Hotel Timis, in poza arata excelent, in realitate.. aproape gol 

Imagine din statiunea de astazi

Socrii mei povestesc cum generatiile de azi au uitat sa se bucure si sa se distreze, ca alearga mereu sa faca bani. Dar tot ei povestesc cum plecau de 1 Mai, urcati in deja laitmotivul acestei generatii, in remorci, si veneau la oras sa manace mici si sa bea bere sau cum petreceau de Ruga, cum dansau pana picau de oboseala, iar dimineata o luau de la-nceput cu munca. 

Ruga banateana

Oare de cate ori e Ruga intr-un sat si de cate ori este 1 Mai intr-un an calendaristic? Nici ei nu stiu decat teoretic ce inseamna un concediu: cand ai zeci de animale in ograda, sute de pasari, gradina de lucrat, cand sa mergi in concediu? Iar acum, cu pamantul retrocedat, cu pensii mici, si un cal e un lux.
Al doilea lucru care m-a socat a fost afirmatia lui Stefan Andrei din finalul emisiunii: "Nu stiam ca putem sa distrugem tara asa de usor!" Da, foarte adevarat! Nici noua, celor normali, nu ne vine sa credem cum, acum, ca si atunci, cei care detin puterea au distrus si distrug in continuare Romania atat de usor! 

Dar nu au distrus-o nici atunci, nici acum, oamenii de rand, ci tot cei care, ajutati de imprejurarile caderii unui regim si instalarea altuia, s-au cocotat la putere. Si, fara sa vreau, mi-a trecut un gand prin minte: peste 20 de ani, dupa ce nu va mai ramane nimic de vandut  din industria construita de Ceausescu, in manualele de istorie, va aparea un nou personaj care va fi la fel de laudat ca Stefan cel Mare: Nicolae Ceausescu. Vom fi prea batrani atunci, noi, cei de azi, care am trait in comunism, sa fim credibili povestind cat de nefast a fost comunismul pentru Romania. Pentru ca, traind experienta post revolutionara, vom fi , probabil, la fel de ocupati ca tinerii de azi, sa blamam puterea actuala. Tinerii de atunci vor sti doar un singur lucru: cum am fost martorii distrugerii industriei si agriculturii romanesti din vremea comunista si nu am facut nimic. La fel cum si noi am gandit cum parintii nostri au asistat pasivi la distrugerea valorilor interbelice si instaurarea comunismului. Si atunci, nu imi vine in minte decat un sigur citat: Ün popor care isi uita trecutul are toate sansele sa il repete!". La nesfarsit, spun eu!