Uneori ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca Banatul n-ar fi trecut prin
ocupatia Imperiului Austro-Ungar? Care ar fi fost parcursul sau istoric? Nu
contest faptul ca, in perioada respectiva, viata romanilor din Banat a fost
grea, dar au avut sansa implementarii unor obiective care au schimbat fata
acestui colt de tara. Tara a fost intotdeauna una bogata, dar, daca nu stii cum
sa fructifici bogatia ei, este ca si cand nu le-ai avea. In timpul ocupatiei,
obiectivul Curtii de la Viena era exploatarea resurselor naturale ale Banatului
şi apărarea militară în faţa ameninţării Imperiului otoman. Prin urmare,
provincia a fost colonizată în mod sistematic mai ales cu populaţie de limbă
germană, motiv pentru care armata, administraţia şi noii colonişti au adus cu ei
atât o anumită cultură culinară, cât şi una a băuturii. Construirea primelor
fabrici de bere devenise o prioritate, acestea constrindu-se în special pe
lângă oraşele fortificate şi exploatările miniere.
În Banat, primele “fierbătorii” de bere au fost înfiinţate pe lângă oraşele fortificate. Construirea lor a început la Timişoara chiar în anui 1718, când ocupatia austriacă asupra regiunii a fost reglementată oficial prin pacea de la Passarowitz. Tradiţia berii din Banat a fost cultivata in mod constant până astăzi, astfel încât fabrica din Timisoara este cea mai veche din ţară.
În Banat, primele “fierbătorii” de bere au fost înfiinţate pe lângă oraşele fortificate. Construirea lor a început la Timişoara chiar în anui 1718, când ocupatia austriacă asupra regiunii a fost reglementată oficial prin pacea de la Passarowitz. Tradiţia berii din Banat a fost cultivata in mod constant până astăzi, astfel încât fabrica din Timisoara este cea mai veche din ţară.
După 1718 au început să apară şi alte
fabrici mai mici în localităţile bănăţene, pe măsură ce acestea începeau să fie
populate cu colonişti germani. De mentionat sunt următoarele fierbatorii: la
Caransebeş au produs bere fabricanţii Abraham Keppisch (1722-1725), Wolf Wenzer
(1726), Lorenz Schlesinger (1727), Philipp Bauer (1730), Peter Solderer şi
Nikolaus Wiedmesser (1733-1735) . În 1870-1885 a existat acolo fabrica lui C.
Homolka, în 1870-1895 cea a lui Johann Schmidt, în 1890 a lui Carl Niesner
jun., iar în 1895-1898 a lui Wilhelm Mayer, la Sacu a existat fabrica lui
Nikolaus Hazi, asociat cu A. Ruszo, în perioada 1862-1876, la Reşiţa producea
bere, în 1878-1892, Anton Fessler, iar la Bocşa Montană au activat Franziska
Panajoth (1878-1893) şi Michael Panajoth (1900-1917). Toate aceste făbricuţe,
cu producţie modestă, au avut o existenta scurta. Doar Fabrica de bere Ciclova
a cunoscut o îndelungată, fiind a doua fabrica cu traditie si cu o activitate
indelungata din România actuală, după “Timişoreana”.
Localitatea Ciclova Montană este situată la circa 3 km de
Oraviţa si a avut o lungă tradiţie minieră şi industrială. Deja în vremea
romanilor, acolo fuseseră atestate exploatări de aur, argint şi cupru. Din
1717, austriecii au reluat activitatea minieră la Oraviţa şi Ciclova Montană.
Aici a fost ridicat şi primul furnal bănăţean pentru topirea
minereurilor neferoase. Pentru aceste activităţi industriale au fost aduşi, pe
lângă românii localnici, specialişti din Bavaria, Tirol, Stiria şi Boemia, zone
cu vechi tradiţii în producerea berii. Prin urmare, nu după mult timp a fost
construită şi fabrica de la Ciclova Montană. Primele lucrări au debutat în
1726, iar în 1728 fabrica începea să producă bere, satisfacand cerinta locala
de consum. La început mica fabrică de bere se afla în subordinea mânăstirii
romano-catolice din localitate, situata în apropiere de moara Seydl. Mânăstirea
romano-catolică a fost fotografiată în 1933 de Leo Haas, care în 1930 se
întorsese din insula Sumatera şi se stabilise la Ferdinand (Oţelu Roşu). El a
străbătut în continuare Banatul şi a făcut numeroase fotografii până către anul
1950.
La începutul secolului al
XIX-lea, un rol foarte important înevolutia economica a localitatii, l-a avut
farmacistul şi botanistul Karl August von Knoblauch. Acesta s-a născut la
Reşiţa la 28 ianuarie 1797. Bunicul său venise în 1768 ca geolog şi inspector
mineralog din Saxonia la Bocşa. După studii de farmacologie la Viena
(1814-1818), a obtinut diploma de magistru în farmacie, motiv pentru care Karl
August von Knoblauch s-a întors în Banat, unde a analizat resursele minerale de
la Oraviţa şi din împrejurimile acesteia. A analizat si comparat compoziţia
chimică a izvoarelor de la Ciclova şi de la Pilsen. În 1818 a inaugurat
fabrică de bere la Ciclova împreună cu tatăl său, la poalele mânăstirii. Dar în
1821 ei au vândut-o bavarezului Johann Fischer, cu care se va declansa o lungă
perioadă glorioasă din istoria fabricii, până în 1936, cand berarii
Fischer vor da un nou avant acestei afaceri. In aceasta perioada, Knoblauch a
preluat fosta farmacie a lui Johann Lederer din Oraviţa, înfiinţată în 1796,
incepand astfel sa creeze o traditie pe parcursul a cinci generaţii, mai exact
până în 1949. Această farmacie montanistică, transformată între timp în
muzeu, este recunoscuta ca cea mai veche farmacie si a rămas
cunoscută drept “farmacia Knoblauch”.
Dupa ce s-a stabilit la Ciclova
Montană, Johann Fischer a luat fabrica de bere în arendă, iar mai apoi,.
impreună cu soţia sa Viktoria, au cumpărat-o de la Knoblauch. Un rol important
în istoria fabricii din Ciclova l-a jucat Michael Georg Fischer, fiul lui
Johann şi al Viktoriei Fischer.
El a renovat fabrica pe locul în care
s-a găsit până de curând şi a extins toate amenajările. A fost
căsătorit cu Julianna si au avut impreuna trei copii. În 1864, acesta a
construit cel mai mare depozit la poalele dealului.
Pe atunci
berea era produsă prin fermentarea ingredientelor reci pe cale naturală,
ca la vin, adică fără drojdie, iar berea nu era filtrată, limpezirea
ei făcându-se prin decantare. Pentru ca materia tulbure să nu se agite în
timpul transportului, butoaiele erau transportate catre pietele de desfacere cu
un fel de sanie atât vara, cât şi iarna.Michael Georg Fischer a avut trei
copii: Luise, care era căsătorită cu Alois Ortmayer, Kornel Fischer şi Gisela, căsătorită
cu Robert Bähr. Kornel Fisher a devenit din 1882 asociat în conducerea
fabricii.
Datorita lui, fabrica a fost
modernizata. Tot atunci au fost construite şi pivniţele de mare capacitate
pentru stocarea berii. Berea de Ciclova era livrată pe piaţă mai ales în
oraşele apropiate Biserica Albă şi Cuvin, dar era transportata inclusiv la
Curtea din Viena, rivalizand cu renumita marcă Pilsen. Către 1900, fabrica emitea jetoane din zinc nichelat, jetoane care indicau
valoarea monetară. Pe partea opusa jetonului era trecut numele firmei emitente.
Cifrele de pe jetoane reprezentau capacitatea butoaielor predate vânzătorilor
de bere, care trebuiau să dea o garanţie pentru butoaiele primite. Acestia
aveau obligatia să returneze butoaile goale fabricii.
Reclama
fabricii in perioada 1905 - 1910
În perioada 1896-1918 fabrica se numea
“M.G. Fischer’s Nachf.” si producea aproximativ 17.000 hl - 21400 hl
de bere spre sfarsitul perioadei. Kornel Fischer a avut doi copii: Cornelia şi
Robert care era căsătorit cu Irma Unterreiner.
În 1988, urmasii familiei trăiau la
Ciclova Montană, Timişoara, Rosenheim, Oraviţa, Bocşa, Pfalzgrafenweiler şi în
Australia. Mărcile de bere produse până la primul război mondial se numeau
“Salon” şi “Hercules”, iar un butoi costa 3 forinţi şi 6 creiţari. După
încheierea primului război mondial, Fabrica de bere Ciclova a intrat intr-o
perioada de declin. Pieţele sale tradiţionale de desfacere se aflau acum în
Banatul iugoslav, iar taxele vamale faceau exportul de bere
nerentabil.Apoi a urmat criza economică din 1929-1933, care a lovit puternic şi
această unitate. După încheierea crizei, fabrica se afla intr-o situatie
precară, fapt care a determinat proprietarul din acel moment, respectiv Casa de
Păstrare S.A. din Oraviţa, să o vândă fabricii de bere din Timişoara.
Firma “Timişoreana” a cumpărat mica fabrica de bere şi a
închis-o, transferând echipamentul de berărit la Timişoara. Asa s-a încheiat şi
activitatea familiei Fischer în domeniul fabricării de bere de la Ciclova,
ultimul proprietar al fabricii provenind din această familie. Berarul Kornel
Fischer isi purta batranetile în anii 1980 într-un azil de bătrâni din
Rosenheim (Germania). El a lăsat un manuscris în care a descris fabrica şi a
desenat schiţa acesteia. Fabrica a fost desfiinţată pentru circa patru decenii,
iar in vechiul depozit construit de Michael Georg Fischer în 1864-1865 erau
ţinute în acest timp brânzeturi.
Afis de promovare a sortimentelor de bere
In 1975 “Timişoreana” a redeschis o secţie a sa la
fabrica de bere din Ciclova Montană. Pe o etichetă din iulie 1975 a berii
blonde speciale “Caraşul” se preciza faptul că redeschiderea avea loc după
aproape 45 de ani. În 1977 se produceau la Ciclova Montană două tipuri de
bere: “Caraşul” (cu o concentratie de alcool de 12,5%) şi “Ciclova”
(13%), fiind urmate apoi şi de alte mărci: “Semenic”, “Crivaia”, “Montana”,“Carpaţi”,“Bastion”, bere blondă şi brună. Producţia ajunsese la 123.000 hl în 1990, iar in 1970
rivaliza cu berea “Azuga".
“Carpaţi”,
În perioada 1984-1986 a inceput să se producă
şi berea brună “Hercules”. După revoluţia din 1989, fabrica era cunoscuta
sub denumirea de S.C. Montana S.A., producând berea “Montana”. Apoi şi-a
schimbat denumirea în S.C. Cantara S.A. In perioada care a urmat a
fost preluată în proporţie de 60% de un partener german, drept urmare, la
Ciclova se producea în anii 1990 berea “Montana Pilsener” pasteurizată.
Etichetele şi capacele erau produse în Germania, iar pe ele scria: “Produs
de calitate sub control tehnic german.
Fabrica dispunea acum şi de o serie de logo-uri,realizate intr-o maniera
grafică modernă. Ea a fost retehnologizata cu noi utilaje cumpărate din
Germania. Acum berea produsă avea un preţ rezonabil şi era foarte apreciată de
clienţi. Camioanele venite din ţară pentru a cumpăra bere de la Ciclova Montană
aşteptau la rând câteva zile pentru a încărca.
Si cum o minune la romani nu
tine mai mult de cateva zile, ultimii 4-5 ani inainte de anul 2000 au fost
marcaţi de scandaluri dese, în care erau implicaţi investitori şi politicieni
locali. În ciuda încercărilor de revigorare, fabrica nu şi-a mai reluat activitatea,
instalaţiile sale s-au degradat, iar componentele metalice au fost vândute la
fier vechi. Acum în acel loc se mai găsesc doar nişte ruine care mai amintesc
de un brand local cu care banatenii inca se mai mandresc.Aceasta a fost
povestea celei de-a doua fabrici de bere ca durată de existenţă de pe
teritoriul României. fara indoiala ca a fost o fabrică cu o bogata tradiţie in
spate, care a cunoscut de-a lungul timpului momente glorioase, dar şi periaode
de decăderi . Ceea ce ne doare este faptul ca Banatul, zona cu tradiţie in
fabricarea berii, a ramas fara brand-urile care i-au onorat numele.
Pe internet, istoria fabricii
este sintetizata in cateva cuvinte:
“Între anii 1727-1728 se construieşte fabrica de bere, despre care se spune că furniza bere pentru curtea din Viena. În urma dezvoltării uimitoare a industriei miniere la Ciclova trebuie amintită şi existenţa fabricii de bere, care prima dată este menţionată în anului 1728". Vechea fabrică de bere s-a găsit nu departe de moara Seydl, chiar sub stînca, linga Biserica Romano-Catolică, unde şi astăzi sevăd ruinele ei".
Daca aveti curiozitatea de a persevera in
cercetare, in mod cert veti gasi materialele domnului Mircea Rusnac despre
Banatul de Munte, inclusiv despre Berea
Ciclova. Materiale dansului au stat la baza realizarii acestui
articol. Este regretabil sa concluzionam faptul ca inca un brand
banatean, desi a rezistat istoriei, nu a rezistat prezentului.
“Între anii 1727-1728 se construieşte fabrica de bere, despre care se spune că furniza bere pentru curtea din Viena. În urma dezvoltării uimitoare a industriei miniere la Ciclova trebuie amintită şi existenţa fabricii de bere, care prima dată este menţionată în anului 1728". Vechea fabrică de bere s-a găsit nu departe de moara Seydl, chiar sub stînca, linga Biserica Romano-Catolică, unde şi astăzi sevăd ruinele ei".
o postare excelenta!
RăspundețiȘtergeretot blogul este foarte interesant! felicitari!
http://bloguldebancuri.blogspot.ro