ORAVITA - un alt oras banatean al premierelor romanesti si europene

Oravita, un oras prafuit  si obosit care odinioara reprezenta un centru important de cultura, dotat cu  farmacie, teatru, o imensa primarie si mai multe biserici - un oras al premierelor romanesti si europene.

                                                      Casa de Pastrare
Oravita este un orasel in jud. Caras-Severin, care  azi are in jur de 15000 locuitori. Pozitia localitatii este foarte pitoreasca, fiind aşezata  la poalele Muntilor Aninei, intr-o vale ingusta, unde casele localnicilor  se insiruie una dupa alta pe circa 7 km de-a lungul vaii, incepand din Campia Carasului si pana sub munte, unde incepe padurea. 

                                             Cinematograful
Situatia economica dificila din ultimii 20 de ani aproape ca a sters localitatea din peisajul banatean, insa Oravita mai are ce oferi turistilor curiosi. Oravita este un orasel situat  in centrul regiunii miniere din Banatul Montan. Minereurile din zona au fost  exploatate incă de pe vremea romanilor si apoi inclusiv in perioada ocupatiei turcesti. Nevoia de metale din Imperiul Habsburgic era mare si, in consecinta, administratia a luat masuri pentru dezvoltarea mineritului in Banatul Montan. S-au deschis noi mine, s-au  infiintat furnale si topitorii, s-a adus mana de lucru specializata  din toate colturile imperiului, indeosebi din zonele montane in care deja exista o industrie dezvoltata  (Tirol, Carintia, Stiria, Boemia etc.).

Localitatea a fost  aleasa drept centru administrativ al zonei miniere, de aici urmand  sa fie coordonata activitatea in intreaga regiune. Datorită acestei dezvoltari, multi  birocrati si functionari, unii chiar veniti din Viena, altii educati în spiritul Vienei secolului luminilor,  si-au stabilit aici resedintele. In scurt timp, Oravita s-a umplut de oameni educati, care aveau anumite pretentii si aspiratii culturale.   

                                                      Centrul Oravitei
Astfel localitatea devine un prosper orasel modern, cu aspiratii central-europene, dar,  pentru birocratul vienez,  Oravita inca era doar un punct pe harta, situat undeva la marginea lumii civilizate. Acestei paturi sociale, a "functionarilor camerali austrieci",  i se datoreaza avantul  economic si cultural al Oravitei in sec. XVIII-XIX, rezultand o viata culturala care, raportata la marimea localitatii, nu îsi avea egal niciunde in Romania.

    

                                               Prima gara din Romania

                                                       Trenul de epoca

Anul acesta s-au implinit 148 de ani de la darea in folosinta a liniei ferate ce leaga localitatea Oravita de Anina. Aceasta a fost printre primele linii ferate montane construite in Europa.

                                                     Viaductul

De la aceasta gara pleaca trenul care inca traverseaza muntii printr-o serie de tunele si viaducte pentru a ajunge, serpuind, la gara Anina, o alta gara extrem de veche, marturie a interesului major din punct de vedere economic al austro-ungarilor.

Prima farmacie montana din Romania

Tot aici exista cea mai veche farmacie montanist. In anul 1763, cand la Bucuresti stapaneau inca fanariotii, iar leacurile se preparau in casa, in Oravita se inaugura prima farmacie miniera din Romania. Ulterior , ea a fost preluata de catre familia Knoblauch, iar farmacia a rezistat pana in 1950. Astazi ea este un muzeu in care poti vedea cum arata o farmacie cu doua secole in urma.

Casa de marcat a fost fabricata in Ohio, SUA, iar rafturile pline cu tot felul de recipiente adaposteau leacurile pentru orice fel de afectiune .

Toate aceste exponate inca pot fi vazute in farmacia Knoblauch , transformata in muzeu.

Intr-o  camera alaturata salii principale, pe o masa antica stau aruncate documente ingalbenite de vreme. O bucata de hartie are chiar semnatura farmacistului Knoblauch. Toate acestea sunt documente extrem de importante pentru istoria farmaciei in Romania, dar carora nu li se acorda atentia si importanta cuvenita.

Si pentru ca istoria capata de cele mai multe ori conotatii ironice, trebuie sa va spun ca fosta farmacie "Vulturul Negru" se deschide vizitatorilor la cerere, doar daca il cautati pe paznicul Teatrului Mihai Eminescu din localitate. Nu este un caz singular, ne vom reintalni cu aceasta situatie bizara in prezentarea altui brand renumit din Banat.

In timpul domniei imparatului Iosif al II-lea (1781-1790) incepe o emancipare a vietii culturale in întreaga Austrie, incurajandu-se dreptul la invatatura si religie. Oravita a beneficiat si ea de acest curent, unde, prin cresterea numarului de intelectuali veniti in special din Apus, se simtea nevoia desfasurarii unei vieti culturale.

     

                                                         Hotel Coroana
Dupa cel de-al doilea razboi cu turcii, Peter Eirich a facut o sala de teatru la Hotelul Coroana unde se dadeau reprezentatii cu trupe de teatru, venite din tara si strsinatate,  in turneu aici. In curand s-a ajuns la necesitatea construirii  unei cladiri special amenajate  pentru teatru , cu scena, parter,  loje si cu o galerie. Asa a  inceput construirea acestui edificiu.

                                            Primul teatru din Romania
Atunci a fost construit primul teatru din Romania, mai exact  in anul 1817, dupa proiectele arhitectului macedo-roman Ion Niuni (sau John Malosse, cum apare mentionat in anumite documente), care a fost si prima cladire de teatru din Europa iluminata cu lampi de acetilena si  prima cladire de teatru construita din piatra, din sud-estul Europei.

Decorurile interioare, realizate de pictorul Francisc Knee, dupa proiectele arhitectului vienez Ieronimus Platzger, sunt o copie fidela a fostului Burgtheater din Viena.

Cladirea Teatrului a fost terminata pe data de 1 iulie 1817. In aceasta perioada Oravita avea deja un număr de 3500 de locuitori. 

  

 Francis                                           Imparatul Francisc I
Cu ocazia aniversarii a o suta de ani de la eliberarea Timisoarei, Imparatul Francisc I sic I si

                                                  Imparateasa Augusta Carollina

Imparateasa Augusta Carollina au vizitat si Oravita, unde s-a pregatit inaugurarea teatrului. Astfel, in data de 8 octombrie 1817,  clubul diletantilor a prezentat piesa in trei acte Gelozia umilita (Die Beschämte Einversucht) de Franiul von Weisenturm. Inaugurarea teatrului de catre Imparatul Austriei a fost dovada atentiei deosebite acordate de austro-ungari dezvoltarii acestei zone miniere, nu doar in plan economic, ci si in plan cultural.

Cladirea bebficiaza de trei niveluri cu scaune de mobilier bine pastrat si renovat, o scena cu o acustica extraordinara, o instalatie de lumini profesionala si o atmosfera neasteptat de primitoare pentru  un teatru care nu vede in zilele noastre  prea des prestatia trupelor de actori calcandu-i pragul.

Pe scena teatrului s-au perindat trupe din Austria, Germania, Ungaria, de la Teatrul National din Bucuresti, insusi George Enescu a concertat odinioara aici. Ornamentele sunt in stil rococo, in culorile rosu şi auriu. Cladirea are o lungime de 36 m si o latime de 15 m.

Din foaier se ajunge la balconul sprijinit pe coloane. La parter se gaseste cercul locurilor bune. Cortina mare a fost pictata de Francisc Zech, directorul Scolii Gimnaziale din Oravita. De - a lungul timpului,  aici au sustinut spectacole multe trupe de teatru din tara si din strainatate. In 1868  aici a sustinut un spectacol  si trupa Pascaly cu care a venit si sufleurul, poetul Mihai Eminescu. In amintirea acestui eveniment, teatrul poarta numele poetului.Teatrul are o capacitate de 150 de locuri si, dupa aproape 200 de ani,  si-a pastrat forma de la inceput. Deoarece acustica salii e deosebita, inca  nu sunt necesare mijloace de amplificare la nici un spectacol.

Sala Mare a teatrului este  de o frumusete rara, o bijuterie arhitectonica.  In interiorul cladirii Teatrului Vechi functioneaza astazi un muzeu, unde sunt expuse elemente de cultura locala. In zilele noastre, teatrul ar putea fi centrul de organizare a unui festival care sa aduca putina lumina si speranta unor locuitori mult prea istoviti de eforturile supravietuirii zilnice pentru a-şi mai dori cultura pentru ei insisi si pentru copiii lor. Dar cum speranta moare ultima, ma gandesc ca cineva, cândva, işi va reaminti de acest lăcaş şi va face o minune si-l va scoate din anonimat si-i va reda gloria de odinioara. Pe langa cladirea teatrului, Oravita poseda un centru vechi valoros, care este un mic muzeu in aer liber, pastrand cu fidelitate imaginea tipică a unui orasel minier al monarhiei austriece in secolele XVIII – XIX . Deci nu omiteti aceasta localitate din calatoriile viitoare prin tara.

calatoriile viitoare prin tara.